HIPOTALAMUSUL

 “Placa turnantă” dintre sistemul nervos si cel endocrin

 Functii:
 termoreglare
 reglarea circulatiei, respiratiei, metabolismului
 reglarea sistemului endocrin
 reglarea functiilor sexuale
 controlul partial al somnului si reactiei de trezire
 procesul învătării, memorizării, motivatiei
 senzatiile de foame şi satietate
 diureză
 senzatia de sete şi reglarea aportului de lichide
HIPOFIZA
POSTERIOARĂ-
ANATOMIE
• Terminatiile
nervoase ale
neuronilor
magnocelulari din
nucleul
supraoptic si
paraventricular
 Hormonii
neurohipofizari
• hormonul antidiuretic
(ADH, AVP-arginin
vasopresina)
–9 aminoacizi
–Acţiuni
antidiuretică
favorizează resorbţia apei
în tubul colector
producerea senzaţiei de sete
procesul de învăţare şi
memorare
doze farmacologice -
vasoconstricţie arteriolară
•oxitocina (OXT)
ocitocina (OT)
–9 acizi aminaţi
–Acţiuni
• efecte stimulatorii asupra
musculaturii uterine şi a
fibrelor musculare netede
din glanda mamară
• efect antidiuretic (slab)
• vasodilatatoare (în doze
farmacologice)
• stimulează eliberarea
PRL şi LH
• implicată în fiziologia
actului sexual
REGLAREA SECREȚIEI DE ADH
 REGLAREA SECREȚIEI DE ADH

 Osmoreceptori hipotalamici

Vp=0,63 (Posm-284)

Vp=ADH plasmatic
Posm=osmolalitatea plasmatica (N=280-295mosm/kg)

1mosm. 0,32 pg/mlADH

REGLAREA SECREȚIEI DE ADH

Baroreceptori
1. Baroreceptori de înalta presiune
crosa aortei/bifurcatia carotidiană
sensibili la variatiile tensiunii arteriale
 TA cu 30%  ADH (10 pg/ml)
2. Baroreceptori de joasa presiune
atriul stâng
sensibili la variațiile volemiei

Alte mecanisme
Greața si vărsăturile
Manipularea conținutului abdominal intraoperator
 ADH-RECEPTORI
Receptori V1
(V1a)
 vasculari-arteriole
 Vasoconstrictie
 Agregare plachetera

Rec V2 renali
(t.colect)
 Antidiureza - expresie
si încorporare
aquaporine
Rec V1b
 stimulare secretie
ACTH
 sinteza si stimulare
aquaporine
 AQUAPORINE

• Organite intracelulare
– superfamilia de proteine intrinseci care mediaza
transportul rapid al apei prin membranele celulare
– permit trecerea apei libere de la nivelul tubului colector
care contine urina hipoosmolara către medulara renala în
care este mentinut un mediu hipertonic prin reabsorbtia
electrolitilor
• Un singur canal aquaporin-1 faciliteaza transportul apei
– cu un randament de cca 3 miliarde molecule apă/sec
– pare a fi bidirectional, funcție de gradientul osmotic
• Exclusiv canale de apă
– nu permit transportul ionilor sau al altor micromolecule
– unele aquaporine (aquaglyceroporine)
• transporta apa+ glicerol + câteva alte molecule mici
 EFECTE ADH NEFRON DISTAL

urina sânge
H2O

H2O

H2O

H2O

AQP2 AQP3
 DIABAINEM (grec.) = A TRAVERSA
INSIPIDUS (lat.) = FARA GUST

• DEFINIȚIE
– imposibilitatea reabsorbției apei la nivel renal
determinata de lipsa totala sau parțiala a
hormonului antidiuretic, sau de
insensibilitatea renala la acțiunea acestuia
– Consecința:
• Sindrom poliuro-polidipsic hipoton
 CLASIFICARE

• Hipotalamic (central/neurogen)
• Nefrogen
• Gestațional
• Polidipsia primară
I. NEUROGENIC
Familial (1%)
AD - mutaţii în gena AVP ce se
însoţeşte de apoptoza
prematură a neuronilor
magnocelulari.
DIDMOAD (Wolfram) asociază
DI cu diabetul zaharat, atrofie
optică, şi surditate, se poate
transmite AR, dominant sau
mitocondrial.
Lawrence–Moon, Bardet–
Biedl
Dobândit
 idiopatic (30-65%)
 autoimun (1/3 anti AVP Ab)
 traumatic sau post
chirurgical (14%)
 tumoral (intra si supraselar)
 boli infiltrative: sarcoidoză,
histiocitoză
 infectii: meningită
 boli ischemice/hipoxice
 soc
 II. NEFROGENIC
I. Congenital
mutatii ale RcV2-90%(X linked)
mutatii ale AQU 2 (AR)
II. Dobândit
a. Boli renale cronice
Medular si duct colector
 Pielonefrita
 IRC
 Rinichi polichistic
Afectiuni sistemice
 amiloidoza,
 drepanocitoza
 sd.Sjögren
b. Tulburări electrolitice
• hipokaliemia
•  osmolalitatea medulară,
• hipercalcemia
•  osmolalitatea medulară
• Ca++ inhiba adenilat-ciclaza
c. Medicamentos
• litiu - 12-30%
• Demeclociclina
• methoxifluran
• amfotericina B, Ofloxacina,
Orlistatul
d. Deficiente dieta
• starvare, restricție sodata
prelungită
MANIFESTĂRI CLINICE
 Debut
progresiv/abrupt

Poliuria
diurnă, mai frecvent
nocturnă
Deshidratare
Polidipsia Afectarea centrului setei
 hipodipsie 
 constantă deshidratare hipertonă (
 lichide reci manifestată prin febră,
insuficienţă circulatorie,
 nocturna comă şi moarte)
 EXPLORĂRI

• Ingestie si Volum urinar/ 24 ore

>3 L/zi (> 45-50 ml/kg/24h) la adult si >2 L/m2 la copii
 3-5 L/24h – usor
 6-10L/24h moderat
 15 L/24h sever
• Densitate urinară <1005 (N:1010-1025)
• Osmolalitatea plasmatică N (N: 275 – 295 mOsmol/kg)
• Osmolalitatea urinară <300 (N 500-800 mOsm/kg )
• Testul restricției hidrice
• Testul la ADH exogen
 BIOLOGIC-TESTE BAZALE
Test
Urină
Osmolalitate  300 mOsm/kg
Densitate  1005
Plasma
Osmolalitate – normala sau
crescută
Na N/ in caz de afectare c setei
Clearance apa libera pozitiv
V = Cosm + CH2O
CH2O= V - Cosm
CH2O = V (1- Uosm/Posm)
Dozare AVP si copeptinei
Diagnostic diferențial
– poliurie osmotica (diabet
zaharat, manitol)
 potomania
 (diluție) - potomania
(+) – urina diluata(DI)
(-) - normal
 - DI neurogenic, potomanie
 - DI nefrogenic
 TESTE DINAMICE-RESTRICȚIA HIDRICĂ
• cu 12 ore înainte
–Interzise – ceai, cafea, alcool, ….dupa8 ore
fumat
• dimineața, dupa micțiune
Diabet Potomania
• Parametri
insipid
–Greutate, TA
–Na, osmolalitate pl + u Diureza Stabilă 
–Densitate urinară
Osm  N
–Diureză
urinară
–Urina + sânge la 2 ore
• Oprit Osm N or  N
–Semne deshidratare plasmatică
•hipotensiune, tahicardia,
sete intensă, G>3-5%
8 ore
Osm plas > 295mosm/kgc
 TESTUL RESTRICȚIEI HIDRICE COMBINAT CU ADH
2μg desmopresina

Restricție hidrică Test ADH

Normal Uosm  Uosm  cu < 9%

DI central total Uosm nu  Uosm  cu > 50%

DI periferic Uosm nu  Uosm nu 

Test nicotină
1 mg nefumători
3 mg fumători
Stimuleaza eliberare AVP

Test hidroclorotiazidă
Scade paradoxal diureza în DI nefrogen
 EXPLORAREA MORFOLOGICĂ

Rolul RMN în diagnostic

• Neuro- •84% din populatia normala
oftalmologică prezinta “bright spot”
– FO
Ingrosarea tijei
– CV • neurohipofizita
• histiocitoza
• germinom
• Neuro-radiologica
– CT
– IRM
normal, hipofiza posterioară prezintă în incidenţele T1 un
spot luminos (Acumulare de granule neurosecretorii cu ADH la nivelul
hipofizei post)
pierderea “bright spot” la un pacient cu DI neurogen
Craniofaringiom-copil cu DI
Îngrosarea tijei hipofizare
 Atentie la adm de
fluide si sange in
aceasta perioada – risc
de hiponatremie si
In prima faza (24h) SIADH
- inabilitatea de propagare a potentialulului de actiune de la corpul neuronului la
capatul axonului (soc neuronal) cu scaderea secretiei de ADH. In cea de-a doua faza are loc
eliberarea depozitelor de ADH din capetele axonilor degenerate. A treia faza consta in instalarea DI
datorita sectiunii definitive/ temporare a tijei
 TRATAMENT
 ETIOLOGIC

 POTOMANIE - decondiționare si placebo

 DIABET INSIPID CENTRAL

 arginin-vasopresina
 chlorpropamida (f partiale)
 Carbamazepina (f partiale)

 DIABET INSIPID PERIFERIC

 diuretice tiazidice
 indometacin
 TRATAMENT

 Desmopresina (analog sintetic de ADH)

 tablete de 0,1 sau 0,2 mg/60 sau 120μg
 spray intranazal
 injectabil s.c.
Doze
 0,2 mg/120μg oral/s.l
 20 µg spray
 0,5 µg inj.
Ritm de adm
 2-3 ori/zi
Atentie la supradozare!!!
TRATAMENT
Clofibrat
Diuretice tiazidice • excreția AVP hipotalamică
•1-2 g/zi
 Dieta hiposodata+
Carbamazepina
 Hidroclorotiazida • excreția AVP hipotalamica
 creste reabsorbtia apei • sensibilitatea renală
in tubul proximal •200-600 mg/zi
 50-100 mg/zi +/- Indometacin
Chlorpropamid •100 mg/zi
 Potențeaza efectele ADH la •potenţează efectul ADH la nivel
nivel renal renal prin inhibiţia sintezei de
PG
 250-500 mg/zi
 contraindicat la gravide si copii
 ! Hipoglicemie la doze > 500 mg
Amilorid
 economiseşte potasiul
pentru a preveni
hipokalemia.
INSUFICIENTA
HIPOFIZARA
 DEFINIŢIE
• Hipopituitarism = sindromul determinat de
deficitul complet sau parţial al unuia sau a mai
multor hormoni hipofizari
• Caracteristici clinice
– Instalare frecvent insidioasă
– Manifestările depind deseori de etiologia afecţiunii
• Clasificare
– primar, rezultat din distrucţia hipofizei
– secundar absenţei stimulării hipofizei de către releasing
hormonii hipotalamici
 EPIDEMIOLOGIE
 Epidemiologie 80%
 Prevalenta 46/100 000 70% 76%
tumori hfz/tt
locuitori 60%
tumori extrahfz
 Incidenta 4/100 000
50%
cazuri/ an idiopatic

40% sarcoidoza
Lamberts et al,
Lancet, 1998 30% sdr Sheehan

20%

10%
13%
8% 1%
0%

Bates, JCEM, 1996

Etiologie – cei 9 i
Invazie neoplazica Boli inflamatorii/ infiltrative
Adenoma hipofizar Hemocromatoza, sarcoidoza, histiocitoza
Craniofaringiom, xantomatoza
Meningioma, Boli infectioase
Chist Rathke Infectii bacteriene, fungice
Chist epidermoid, dermoid Tbc, sifilis
Germinom, Gliom, Astrocitom, cordon etc Infarctizare
Carcinoma hipofizar Apoplexie hipofizara
MTS hipofizare Sdr Sheehan
Iatrogen - tratament al leziunilor selare, Anevrism artera carotida
paraselare, hipotalamice Hemoragie subarahnoidiana
Chirurgie Injurie (Traumatism)
Radioterapie Autoimuna = hipofizita limfocirara
Medicamente anticorpi POUF-1
Opiacee (axa gonadotropa, Empty sella
corticotropa, somatotropa)) Idiopathic
Glucocorticoizi, acetate Izolat
megestrol (ACTH)
Analogi somatostatina
(GH, ACTH, TSH)
blocanti CTLA-4 blockers
(ACTH,
TSH, LH/FSH)
CLINICA
HIPOPITUITARISMULUI
Traduce deficitul glandelor periferice
Deficitul de GH:
• are semnificaţie majoră la copil
• dar este puţin tradus clinic la adult:
 hipoglicemie,
 reducerea masei slabe şi creşterea masei grase
 reducerea fortei musculare
 Astenie
 Scăderea calităţii vieţii
CLINICA
HIPOPITUITARISMULUI
Deficitul de TSH:
- Intoleranţa la frig
- Lentoare in ideaţia şi tulburări de
memorie
- Piele rece si uscată
- Discretă infiltraţie cutanata prin
acumularea de mucopilizaharide
- Bradicardie
- Reflexe incetinite
Deficit izolat de TSH
CLINICA
HIPOPITUITARISMULUI
Deficitul de ACTH:
•insuficienţă suprarenală secundară
– Astenie fizică, psihică şi sexuală
– Hipotensiune arterială  şoc şi colaps
– Paloarea marcată a tegumentelor
– Depilarea axilară şi pubiană (femei)
– Incapacitatea de mobilizare a rezervelor de cortizol
la stress
– Hipoglicemie agravata de deficitul de GH

•Nu există deficit de aldosteron şi nici modificările

metabolice caracteristice determinate de acesta
 Deficitul de gonadotropi (primar hipofizar
/secundar deficitului de GH-RH):
bărbaţi
Reducerea dorinţei şi a fct sexuale
Atrofie testiculară şi azoospermie
Reducerea pilozităţii sexual dependente
femei
Amenoree secundară
Atrofie genitală şi reducerea
libido-ului
Depilarea axilarăşi pubiană
 Depilare si depigmentare
Panhipopituitarism prin severă a unui subiect adult cu
craniofaringiom insuficienţă hipofizară
 HORMON DEFICIT
ACTH Insufcientacorticosuprarenalianasecundară
(adrenocorticotrope - hipotensiune posturală
hormone) - astenie, fatigabilitate
- paloare tegumentara(depigmentare)
- depilare
TRH (tirotrope hormone) Hipotiroidie secundară
- somnolentă
- frilozitate
- absenta sudoratiei axilare
- tegumente uscate
- constipatie
GH (growth hormone) Copii – nanism hipofizar
Adulti – creştere ponderală. adinamie
PRL (prolactin) Agalactie în postpartum
FSH (follicle stimulating Hipogonadism hipogonadotrop
hoprmone)
LH (luteinizing femei bărbati
hormone) - amenoree - tulburări de dinamicasexuală
- atrofie mamară - testiculi mici şi moi
- atrofie vaginală - scăderea volumului prostatei
ambele sexe
- infertilitate
- scăderea libidoului
- depilare pubo-axilară
 CLINICA
HIPOPITUITARISMULUI
Sindromul Sheehan:
• forma pură de insuficienţă hipofizară care apare după naşteri
soldate cu hemoragie
• se instalează imediat, dar semnele şi simptomele sunt
recunoscute de regulă tardiiv, uneori dupa ani de evoluţie:
– Agalactie imediată
– Amenoree secundară
– Depilare axialră şi pubiană în 6 luni de la debut
– Astenie fizică, psihică şi sexuală
– Pierderea interesului faţă de copil şi anturaj
– Anemie
– Lentoare în ideaţie şi tulburări mnezice
IRM in sindromul Sheehan
APOPLEXIA HIPOFIZARA
apoplexie - afecțiune neurologică bruscă, de obicei datorită
unui proces vascular

Infarctul hemoragic al hipofizei + adenom

preexistent
Factorii predispozanți
debut brusc
teste de stimulare
• cefalee tt cu agonisti DOPA
traumatisme craniene,
• tulburari vizuale
sarcină, COC
• stare mentală modificată angiografie cerebrala
iradiere hipofizară
• disfuncție hormonală interv chir
anticoagulare cr
APOPLEXIA HIPOFIZARA
cefaleea primul şi cel mai frecvent simptom (90-97%)
–severă, brusc instalată
–retro-orbitara sau frontala la debut  generalizată

tulburări vizuale
– acuitătii vizuale (52%) şi a câmpului vizual (64%)
–atrofie optică, scotom central, cecitate unilaterală

paralizii oculare
–prin prinderea perechilor III, IV, VI de nervi cranieni (78% )
*evolutia laterala spre sinusul cavernos
APOPLEXIA HIPOFIZARA
• semne de iritatie meningiana -hemoragie
subarahnoidiana sau HIC;
– vărsături –(69% cazuri), acompaniind cefaleea
– redoarea cefei

• alterarea constientei
– semn de gravitate  evolutie letalarapidă
.
• alte semne datorate comprimarii sau
invadarii structurilor vecine
Investigatii
Dozari hormonale Investigatii imagistice
Bazale – Ecografie
– hormon central (hipofizar) – CT/IRM
– hormon periferic – Scintigrafie
Dinamice – Octreoscan, PET etc
– Teste stimulare (in caz de deficit)
– Teste inhibitie (in caz de exces)
Efecte periferice ale
excesului/ deficitului
hormonal
 Hipo/hiperglicemie
 Hipercolesterolemie
 Modificare ECG
 Modificari ecocardiografie
 Modificare ale DMO (DXA) etc
Insuficienta hipofizara - investigatii
 Evaluarea functiei hipofizare
bilant hormonal hipofizar si periferic

 Evaluare morfologica a regiunii

hipotalamo-hipofizare

 Evaluarea unei posibile etiologii

Insuficienta hipofizara - investigatii
• Investigarea glandelor tinta +
• Diferentiere primar vs secundar (teste stimulare)

tiroida  Teste de stimulare

– TSH (“anormal normal”)
 GRH+GnRH+TRH+
– fT4  CRH
SR
GH, FSH, LH,
– Cortizol, ACTH matinal / la limita inf TSH, PRL,
– Test insulina, ACTH ACTH/cortisol
gonade  hipoglicemie
– LH, FSH  insulinica
– estradiol, testosteron  det GH, cortisol
somatotrop
– GH, IGF-1  Practic
Test la insulina pt GH si
– Test insulina
ACTH/cortisol
PRL Test ACTH
 Leziuni suprahpofizare – PRL  Test GnRH pt FSH si LH
Analize de rutina
anemia deficit GH
hipotiroidism
deficit androgen

hipoglicemia insuficienta CSR

deficit GH
hipotiroidism

hiponatremia insuficienta CSR

retentie hidrica (SIADH)

bradicardia hipotiroidism

BMD scazuta Hipogonadism

Deficit GH
TERAPIA HIPOPITUITARISMULUI
PRINCIPII
terapia cu hormoni periferici
• se aplică în ordine la debutul tratmentului:
– Cortizol
– Tiroxina
– Hormonii gonadici
tratament cu tropi hipofizari:
– FSH/LH
• inducerea fertilităţii la ambele sexe
– GH la adult
• ameliorarea calităţii vieţii/ copii
TERAPIA HIPOPITUITARISMULUI
• Cortizol
– hidrocortison 10-20 mg / zi , 2-3
prize
– PDN 2.5-7.5 mg/zi, 1-2 prize
– stress doza X 2-4 pe toata
perioada stres-ului
• Tiroxina
– 100 μg pe zi în priza unica
matinală (1.6ug/kgc/zi)
• Hormonii gonadici
La bărbati:
– testosteron enantat: 250 mg/ 2-
4 sapt im
– testosteron undecanoat 1000
mg/12 sapt (8-16) im
– 25-100 mg testosteron gel/zi
La femei
– estro-progestiative
– Estradiol 2mg / zi 25-30 zile/
luna+ progestativ de sinteza în
ultimele 10-12 zile ale fiecărui
ciclu de 25-30 de zile
TRATAMENTUL APOPLEXIEI HIPOFIZARE

Tratament hormonal
• Glucocorticoizi:
– hidrocortizon hemisuccinat - 100 mg i.v. în bolus;
apoi câte 50 mg la 6 pâna la interventia chirurgicală
pacientii fara deficit vizual major (exceptând oftalmoplegia)
– nu necesita interventie chirurgicala imediata
– se poate tenta doar tratament conservator
Tratament chirurgical
IN CAZ DE STRESS cresterea dozei GC
• doza X 2-4 pe toata perioada stres-ului (febra > 38 0C,
interventii stomatologice, temperaturi extreme, vaccinare)
• interventii chirurgicale minore, intoleranta alimentara: 50 mg
bolus si apoi 25 mg la 6 ore 1-2 zile
• interventii chirurgicale majore 100mg HHC in faza de inductie
apoi 50 mg la 6 ore pina la recapatarea tolerantei orale
• In caz de panhipopituiarism (insuf hipofizara ant si
post) trat diabetului insipid se va initia dupa
instituitarea tratamentului cu glucocorticoizi si
h tiroidieni.
• deficitul de glucocorticoizi si h tiroidieni scad
capacitatea de excretie a apei si exista risc de
hemodilutie si hiponatremie.
 TERAPIA HIPOPITUITARISMULUI
monitorizare
 deficit ACTH
 G, TA, Na, K, stare de bine
deficit TSH
 f-T4
 deficit FSH/LH
 testosteron 1 zi inainte de injectie/ dupa aplicare in caz
de gel
 estradiol
 deficit GH
 IGF-1, IGF-BP3
Nanismul hipofizar
 EVALUAREA CRESTERII NORMALE
Creșterea = dezvoltarea in dimensiuni a organismului in urma proceselor de hipertrofie,
hiperplazie si apoptoză.
 unul din cei mai buni indicatori ai sanatatii copilului
 Factori constituționali
 genetici
 de mediu;
 Structura osoasă, cartilajele de creștere

 Factori energetici:
 Aportul nutritiv
 Funcționalitatea aparatelor digestiv, respirator, cardio-circulator,renal

 Factori endocrini :
 Hormonul de creștere si IGF1
 Hormonii tiroidieni;
 Hormoni steroizi :
 cortizol
 hormon sexuali
 estrogeni
 Testosteron
 Factori psihologici.
EVALUAREA CRESTERII NORMALE

• Talie
– pâna la 100 cm (3-4 ani) – in clinostatism;
– de la 100 cm in ortostatism;

• Greutate
• Index masă corporală
– cel mai bun parametru pentru aprecierea hipotrofiei sau
obezității;

• Perimetrul cranian.
• Segmentul superior, segmentul inferior,
anvergura bratelor.
CRESTEREA NORMALA
 Intrauterină :
 influențată de factori utero-
placentari;
 puțin influențată de talia
parentală;
 apreciată
 ecografie antenatală
(diametru biparietal,
lungime femur).
 evaluare la naștere;
 De la naștere la 4 ani:
 Influențată de factori
genetici si nutriționali;
 I an creștere de ~25 cm
; 75 cm la 1 an;
 II an ~10 cm ; 85 cm la 2
ani;
 III an ~8 cm ; 93 cm la 3
ani .
De la 4 ani la pubertate:
 influenta factorilor hormonali
 GH; cortizol; hormoni
tiroidieni.
 creștere progresivă cu 5-6
cm/an;
Perioada pubertara:
 Influențată de steroizii sexuali;
 Dezvoltarea caracterelor
sexuale secundare.
 Pic de creștere pubertar
 ~8 cm/an(♀) si 9 cm(♂),
 talia adultă se atinge după 4
ani (♀) si la 5 ani (♂) de la
debutul pubertății.
 Sfirsitul creșterii
 Viteza creșterii < 2 cm/an,
 Vârsta osoasă >15 ani la
(♀) si >16 ani (♂)
Parcursul GH
• controlul sintezei si secretiei de
GH
• GH in circulatie
• Actiune la nivel hepatic
– Interactiune cu receptorul
• Semnalizare intracelulara
• Producere IGF1, IGFBP3, ALS
(complexe ternare)
• IGF1 in circulatie
• IGF1 in tesuturi
• Interactiune IGF1-recepteor
• Efectele GH & IGF1 pe
cartilajele de crestere

Brown DR, Endocrine Today, 2006

Evaluarea cresterii

Talie
 Culcata < 3 ani
 In picioare ≥ 2 ani
 Optim
 La 3 luni
 Acelasi examinator
 Viteza de crestere
 Minim 3 luni
 Ideal la 6-12 luni
 Stadiu pubertar
 EVALUAREA CRESTERII NORMALE

Creșterea ponderală:
• curba de creștere ponderală o urmează pe cea a
creșterii staturale
Perimetrul cranian:
• Reflectă dezvoltarea cerebrală
• Este independent de talie
• Creștere maximă (15 cm) in primii 3 ani de viață
ulterior 5 - 7 cm pana la vârsta adultă.
Curbe staturo-ponderale
Graficul vitezei de creștere
Insuficienta hipofizara la
copil
 Tulburarea creşterii devine evidentă
 De la 2 ani in formele congenitale
 Din momentul în care se instalează deficitul in formele câştigate
CAUZE ALE TULBURĂRILOR DE CREŞTERE:
Cauze endocrine
 Deficitul de GH de diferite etiologii
 Deficit GHRH
 Deficit GH / anomalii structurale
 Deficit de receptor GH - anomalii ale acţiunii GH de generare a IGF1
(nanismul Laron)
 Deficitul primar de IGF1, pigmeii, deficitul de receptor de IGF1
 Nanismul psihosocial
 Hipotiroidismul
 Excesul de glucocorticoizi exogen sau endogen
 Pseudohipoparatiroidismul
 Diabetul zaharat necontrolat
CAUZE ALE TULBURĂRILOR DE
CREŞTERE

Cauze nonendocrine
Hipostatura constituțională
Hipostatura genetic determinată
Sindromul de întârziere în creşterea intrauterină
Greutatea mică la naştere
Sindroame genetice
Sindromul Turner şi variantele sale
Sindromul Noonan
Sindromul Prader Willi
Sindromul Laurence- Moon / Bardet Biedl
Boli cronice
Noonan Turner
Prader Willy

Lawrence Moon Bardet-Biedel

CAUZE ALE TULBURĂRILOR DE
CREŞTERE

Boli cronice
Cardiace
Pulmonare
Sindromul de malabsorbţie
Afecţiuni hepatice
Insuficienţa renală cronică a copilului
Afecţinuni hematologice – thalasemia
Boli ale ţesutului conjunctiv
Malnutriţie
 Deficitul izolat de GH
• Tip IA • Tip II
– recesiv – dominant
– GH absent – GH scazut
– Ac la tratament hGH – Raspund la tt hGH
– Fenotip clinic sever – 1 parinte afectat
• Tip IB – Variabilitate clinică în fratrie

– recesiv • Tip III

– GH scăzut
– Raspund la tt hGH
– talie SDS - 2
– X-linked,
– GH scazut
– Raspund la tt hGH
– Clinica difera la familii diferite
– Unii asociază
agamaglobulinemie
Deficitul câştigat de GH

 Tumori hipotalamice sau hipofizare

 Histiocitoza X
 Infecţii ale SNC în copilărie
 Traumatisme craniene
 Accidente vasculare cerebrale
 Iradierea craniană
 Hidrocefalia
 Sindromul de şa goală
 Anomalii ale acţiunii GH
 Insensibilitatea la acţiunea
GH
nanismul Laron
 Anomalii ale acţiunii GH

 Insensibilitatea la
acţiunea GH
 nanismul Laron

 Deficitul primar de
IGF1
 Pigmeii
Evaluarea unui copil cu tulburare de
creştere
 Date asupra naşterii
 talia şi greuatea la nastere,
 traumatisme neonatale şi
hipoxie neonatală,
 micropenis,
 icter prelungit
 Istoricul personal
 traumatisme craniene,
 iradiere craniană,
 infecţii ale SNC
 Boli cronice
 Anemie
 sindrom de malabsorbţie
 boli cardiovasculare severe
 insuficientă renală cronică,
 Istoricul familial
 talia părintilor şi fraţilor
 istoric familial de statură
mică
 consanguinitate
 pubertate tardivă/precoce
 Evaluarea unui copil cu tulburare de
creştere
Examenul fizic
 Determinări auxologice trebuie să fie efectute cu acelaşi
stadiometru si dacă este posibil de acelaşi examinator
 Proporţia dintre segmente, circumferinţa craniană
 Microfalus
Patternul de creştere - atunci cînd există date retrospective
Teste de screening
• determinarea vârstei osoase
• GH – teste de stimulare
• IGF1
• Glicemie
• creatinină şi uree
Radiografie de pumn pentru vârsta
osoasă
Aspectul clasic al deficitului hormonului de
crestere

Examenul fizic
 Inaltime sub -2 DS faţă de talia
normală pentru vîrstă apreciata pe
tabelele de crestere
 Microfalus
 Istoric traumatism perinatal
 Hipoglicemie neonatala /istoric
episoade de hipoglicemie
Aspectul clasic al deficitului hormonului
de crestere

Examenul fizic
• Nanism armonios
• Copilul are aspect de păpuşă
• Efelide
• Discretă obezitate abdominală
• Acromicrie
• Intelect normal in raport cu
vârsta
– dar inserţie socială dificilă datorită complexelor
Diagnosticul paraclinic nanismului hipofizar - deficitul de GH
• Determinarea bazala
– GH
– IGF1,
– IGFBP3
• teste dinamice
testul la GH-RH sau GH secretagoge
– 0,1 U/kgc, dozare la 15, 30, 45, 60, 75, 90 min
Hipoglicemie insulinemică (testul la insulina)
– 0,05-0,1 UI/kgc  glicemie <0.40 mg/dl
Test la arginină
– 10% arginine HCl in 0.9% NaC l- 0,5 g/kg (nu > 30 g)
– 30 min perfuzia, dozare GH la 15, 30, 45, 60 min
Test la clonidina
– 0,1 mg/kgc, dozare T0, 60 min, 90 min

Determinarea celorlalți hormoni hipofizari

– TSH, FT4
– ACTH, cortisol
– > 10 ani: FSH, LH, testosteron /estradiol
Tratamentul cu GHr (FDA)
• Copii cu
1. Deficit de GH
2. IRC (pretransplant)
3. Sd Turner
4. SHOX haploinsufficienta
5. Sd Prader-Willi (PWS)
6. SGA, IUGR care nu au ajuns la talie normala la 2 ani
7. Talie mica idiopatica (ISS) talie <-2,25 DS care nu recupereaza
cresterea
8. Sd Noonan
• adulti:
1. Deficit de GH
2. AIDS
Tratamentul cu GH recombinant

La copil
0,03-0,05 mg/kgc
– Deficit GH : 0,16 – 0,35 mg/kgc/spt
– La pubertate: 0,16 – 0,70 mg/kgc/spt
– Prader Willi – 0,24 mg/kg/spt
– SGA – 0,48 mg/kgc/spt
– Sd Turner 0,375 mg/kgc/spt
La adult
– 0.04 – 0,75 mg/kg corp/ săpt
 Monitorizarea tratamentul nanismului
hipofizar
• Ajustarea dozei
• Vîrsta osoasă
– bazată pe răspuns: dacă
– anual acesta se reduce se iau in
• Teste tirodiene calcul alte afecţiuni,
– la 6 luni sau dacă rata de malnutriţie
creştere se reduce • Dacă deficitul hipofizar
• IGF1, IGFBP3 este pluritrop
– la 3 -12 luni – se adminitrează
glucocorticoizi şi hormoni
• Hb A1 C la 12 luni tiroidieni
• Efecte adverse la orice • Pubertatea se induce mai
vizită târziu pentru a permite o
perioadă de creştere
prelungită
Anorexia nervoasa
Scadere ponderala extrema, cu perturbarea imaginii corpului si frica de a
deveni obeza, cu refuzul voluntar al alimentatiei.
Clinic:
- anorexia cu scaderea ponderala 10-50% fata de initial
- comportament activ cu pulsiuni bulimice si voma
provocata
- BMI (indicele de greutate corporala) < 17 kg/m2
- acrocianoza, velus, frilozitate
- constipatie
- reducerea masei osoase = osteoporoza.
Etiologie: - conflict psihosexual
- conflict între generatii ?
Biologic: - proteinele totale scazute, anemie, hipercolesterolemie
- T3 scazut;, cortizol plasmatic crescut, FSH, LH, E scazuti

Tratament: - izolare totala de mediul de familie

- psihoterapie si dietoterapie
- dupa reluarea greutatii, menstrele reapar spontan
Anorexia
nervoasa