Budismul

Mulţi geografi consideră budismul ca fiind cu

2500 ani mai vechi decât crestinismul.

Suferinţa şi moartea la budişti sunt depăşite

prin meditaţia personală. Budismul este
specific nordului Indiei, Tibetului, Chinei
Centrale, unele regiuni din Africa, Thailanda
şi Myanmar.

Concepţia budistă de bază este că numai

oamenii aleşi ajung la starea de nirvana.
După persecuţiile musulmane, budismul s-a
răspândit foarte mult în Asia.
Simboluri buddiste
 Budismul
• Budismul are în prezent 620 milioane adepţi (12% din
populaţia Terrei). Este religie de stat în cinci ţări din Asia,
este majoritar în alte patru state, şi dispune de o
minoritate semnificativă în unsprezece ţări.

• Mai bine de jumătate din totalul budiştilor sunt aderenţii

unui amestec format din religiile chineze (taoism,
confucianism şi budism). Sistemele religioase derivate
sunt dificil de separat în prezent.

• După o perioadă de câteva decenii de discreditare

comunistă, budismul este într-un proces de revigorare în
China, Mongolia, Cambogia şi Vietnam.
 Budda si pelerinajele budiste
• Budismul este singura religie al cărei întemeietor
nu se declară profetul sau trimisul lui Dumnezeu,
ci trezitul (budda), călăuză şi maestru spiritual.
• Este vorba de prinţul indian Gautama
Siddhartha (558 î.Hr.-478 î.Hr.). În anul 523 el
cunoaşte trezirea desăvârşită, supremă.

• Marea Plecare a lui Budda cuprinde un itinerar

complex din punct de vedere geografic: Vaisali
(Vesali) – Rajagrha (capitala regatului Magadha)
– Gaya – Benares- Uruvilva – Kapilavastu-
Sravasti- Kausambi- Kusinagara.
Statui cu Budda si Bodh Gaya
Vaisali din Bihar si Varanasi
 Budism. Raspandire geografica
• După moartea lui Siddhartha, au apărut o serie
de dispute care au fost abordate în cadrul mai
multor concilii, mai renumite fiind cel din peştera
de lângă Rajaghra sau conciliul de la Vaisali.

• Din Kashmir, buddhismul s-a răspândit în Iranul

Oriental şi prin Asia Centrală a ajuns în China
(sec. I d.Hr.) şi Japonia (sec. al IV-lea). Din
Bengal şi Ceylon a pătruns, în primele secole ale
erei noastre, în Indochina şi Insulinda.
• Budismul apare şi în regiunea himalayană,
Myanmar, China, Vietnam, Coreea, Japonia etc.
• Numele acestei religii vine de la cuvântul
sanscrit buddha care are sensul de “om
luminat” (trezit).
• Cele mai importante ramuri sunt:
Mahayana - în Asia Centrală şi de Est
(Mongolia, China, Japonia, Vietnam, Sri
Lanka) şi Therevada - în Asia de Sud-Est
(Myanmar, Thailanda, Laos, Cambogia,
Indonezia).
• În India, locul său de naştere, budismul a
dispărut aproape complet.
 Adevarurile budiste
• Cele patru adevăruri expuse la Benares de
către Budda sunt:
– dukka (oamenii suferă în prima viaţă pentru
următoarea viaţă),
– samudaya (originea suferinţei este dorinţa),
– nirodha sau nirvana (abolirea poftelor),
– nagga sau “calea cu opt braţe” a
corectitudinii umane (opinia; gândirea;
vorbirea, activitatea, mijloacele de existenţă,
efortul, atenţia şi concentrarea).
Confucianismul, shintoismul şi taoismul

• Aceste trei religii sunt numite şi religii

chineze şi au rădăcinile în culturile
preistorice , dintre care cele mai vechi
sunt: Yangshao, Longshan, Ban Po.

• Aceste religii preistorice conţin practici

păstrate şi astăzi în tradiţiile religioase
rurale din China, Japonia, Coreea de Sud .
 Confucionismul
• Începând din sec. al VI-lea d. Hr. în China se
dezvoltă confucionismul.
• Spre deosebire de taoişti, care cred în existenţa
unei armonii perfecte a omului cu ritmurile
cosmice - sub semnul lui Dao, Confucius (479-
551 d. Hr.) consideră că perfecta armonie este
realizabilă mai ales într-o societate dreaptă şi
civilizată, fiind necesară o reformă radicală a
guvernului.

• Această reformă poate fi efectuată de şefii

luminaţi şi aplicată de funcţionari responsabili.
Abia la 250 de ani după moartea lui, suveranii
dinastiei chineze Han au decis să le încredinţeze
confucienilor administraţia Imperiului.
 Confucius si ideile sale
• Confucianismul s-a dezvoltat ca o filosofie
chineză contemporară cu budismul. Confucius nu
şi-a dorit să creeze o nouă religie, ci un nou cod
etic, specific tradiţiei chinezeşti.
• Codul etic se bazează pe relaţiile dintre tată şi
fiu, şi dintre om şi stat, stipulând că serviciul
adus unui alt om şi armonia individuală într-un
sistem ordonat sunt mai importante decât
practicile religioase tradiţionale.
• A fost religie de stat până în 1912, lui Confucius
atribuindu-se statutul de semizeu sau de profet.
Până în prezent, acestei religii i s-au adăugat
doar anumite legi de ordin patriarhal sau tribal
Confucius. Principii publicate la 1687
Templele din Qufu si din Kaosiung
(Taiwan)
 TAOISMUL
• Cam în aceeaşi perioadă a expunerii tezelor lui
Confucius, Lao-Tse sau Lao-Tzu a început o altă
mişcare filosofică. Şi el se bazează pe tradiţiile şi
pe larga cultură chineză, dar insistă pe practicile
animiste străvechi.
• Religia taoistă constă în acceptarea de către
oameni a tot ceea ce viaţa îţi oferă şi insistă pe
dependenţa omului faţă de natură.
• Dacă ideile confucianiste sunt orientate mai mult
spre structurile urbane, taoismul îşi are
rădăcinile în China rurală şi respinge
guvernările umane. Virtuţile taoiste sunt:
simplitatea, compasiunea şi liniştea.
 TAOISMUL (2)
• Taoismul aduce mult cu budismul prin reverenţa pentru o
viaţă simplă, compasiune şi respectul pentru oameni.

• Dintre ideile fundamentale ale taoismului menţionăm:

• -noţiunea de dao, văzută ca principiu şi ca sursă a
realului;
– o idee a alternanţelor determinate de ritmul ying-
yang;
– teoria analogiei dintre macrocosmos şi microcosmos,
aplicată la toate planurile existenţei şi organizării
umane (anatomie, fiziologia şi psihologia individului,
instituţii sociale, locuinţe şi spaţii consacrate).
Templu dao din Hong-Kong; interior
din templu dao cu dragonul si leii
 Daocratia

Spre deosebire de Confucius, Lao Tse învaţă că

omul trebuie să trăiască departe de viaţa publică, să
dispreţuiască onorurile, să fie ascuns şi anonim.
• Potrivit tradiţiei, Lao Ze a scris o Carte cu peste 5000 de cuvinte
despre Dao.
• Religia taoistă (Dao jiao) actuală a fost întemeiată către sfârşitul
secolului al II-lea d. Hr. de Zhang Dao-Ling, un urmaş al ideilor
lui Lao-Tse.

• El a instaurat în provincia Sichuan o daocraţie, în care puterea

temporală şi cea spirituală se contopeau.
• Succesul a fost datorat practicilor care urmăreau obţinerea
regenerării, idee pe care le au toate sectele daoiste (Marea pace,
Cerul galben, etc.) formate în primele două secole ale erei
creştine.
 Sintoismul
• Religiile tradiţionale coreene sunt similare
celor chinezeşti, dar japonezii au dezvoltat
conceptele coreene prin crearea filosofiei
şinto sau “calea zeilor”.
• Şintoismul este filosofia cea mai puternic
concentrată pe credinţe şi practici
străvechi.
• Conţine elemente de obligaţie morală, de
datorie şi de iubire pentru oameni.
• Cu taoismul se aseamănă numai prin
sentimentele pentru teritoriu şi natură.
 Adoptare sintoista la idei budiste

• Adoptarea numeroaselor noţiuni budiste i-a

permis şintoismului să devină o expresie a
patriotismului japonez şi o religie naţională a
Japoniei încă din sec. al XIX-lea.
• Din 1945 împăratul Japoniei nu mai este
considerat divin, iar ritualurile şintoiste pot fi
practicate nu numai în temple ci şi în casele
credincioşilor.
• Respectul pentru strămoşi şi pentru forţele
naturii au un rol definitoriu al acestei religii.
Preot/preoteasa sinto;
temple din Ise si Inari
Bazin sacru, alegerea sortii, daruma
(amuleta de protectie), dansul kagura
 Sikhismul
• Religie principală a Indiei în perioada medievală
târzie, a fost fondată de către Guru Nanak, în
sec. al XV-lea.
• Sikhismul nu este o religie etnică şi are
aproximativ 17 milioane de aderenţi, majoritatea
locuind în provincia indiană Punjab.

• Din această regiune, religia s-a răspândit şi în

unele părţi din nordul Indiei şi în alte continente,
formând o diasporă semnificativă în Europa şi
America de Nord.
Templul aurului in Rajastan;
templul din Harimandir
 Sikk-ismul sud-asiatic
• Dezvoltarea comunităţii sikh a fost influenţată
puternic de cursul istoric al evenimentelor din
statul Punjab, unde a devenit religie majoritară
încă din sec. al XVI-lea.

• În prezent, în India membrii sikh constituie mai

puţin de 2% din totalul populaţiei. Cu excepţia
Punjabului, câteva milioane de membrii sikh
locuiesc şi în statele indiene Jammu, Kashmir,
Himachal Pradesh, Rajasthan, Chandigarh,
Haryana, Uttar Pradesh şi Delhi.
• Formează o minoritate religioasă măruntă în
statele Bengalul de Vest, Madhya Pradesh şi
Maharashtra.
 Diaspora sikk
• Diasporă sikh este de mărime apreciabilă (peste
1 milion) în Regatul Unit, Canada şi SUA.
• Există, de asemenea, mici aşezări cu majoritate
sikh semnalate încă din secolul al XIX-lea în
majoritatea ţărilor Europei occidentale, Orientul
Mijlociu, Asia de Est, Africa şi Australia.
• Populaţia sikh este tradiţional asociată cu
activităţile agricole. Succesul Revoluţiei Verzi a
făcut din Punjab grânarul Indiei.
• Acesta este şi cel mai bogat stat al Indiei şi cel
mai mult asociat cu tradiţia religioasă şi culturală
a ţăranilor sikh.
• În mediul urban populaţia sikh cunoaşte o
dinamică aparte în probleme de afaceri.
Muzicieni sikh; casatorie sikh
 Biblia sikk
• Textul sacru al sikhiştilor se numeşte Guru
Granth Sahib şi cuprinde circa 1.500 pagini.

• Textul include imnuri şi poeme ale lui Guru

Nanak, a succesorilor săi şi a unor poeţi
musulmani şi hinduşi.

• Esenţa sikhismului este formulată pe lupta

pentru adevăr, fără teamă şi ură, până dincolo
de naştere şi moarte, descoperirea sinelui.
 Cultul religios Baha’i
• Baha’i („glorios”, în limba arabă) este un amalgam
sincretist între islamism şi alte religii.
• În Orientul Mijlociu, locul său de origine, cultul baha’i
este astăzi în declin, dar are o priză mai mare la
populaţiile din occident.

• Această religie a fost fondată la finele sec. al XIX-lea de

către Mirza Husain Ali Nuri (persan) care a fost
considerat omul care a împlinit profeţia profetului Baab.

• După martirajul persanului Baab în 1850, el şi-a luat

numele de Baha Allah (în arabă, splendoarea lui
Dumnezeu”) şi a devenit liderul câtorva fracţiuni baab
din Persia.
• Discipolii săi, acum numiţi bahai, consideră că el a fost
ultimul din seria divină de manifestări ale lui Buddha,
Iisus şi Mohamed
 Esenta cultului Baha’i
• În 1852, guvernul persan, în conformitate cu
politica sa oficială de persecutarea a
baabismului, a masacrat circa 20.000 de adepţi
baab.
• Baha’i promovează armonia rasială şi religioasă,
egalitatea dintre sexe, o limbă internaţională
auxiliară, o educaţie universală, o credinţă
universală bazată pe esenţa marilor religii şi un
guvern universal reprezentativ. Scrierile lui Baab,
Baha Allah şi Abd-al-Baha (fiul lui Mirza)
constituie literatura sacră baha’i.
 Baha’i in lume
• Deşi cultul bahai a apărut în Persia, din 1920 s-a
organizat mult mai bine în SUA, pe seama
numărului mare de adepţi.

• Sub conducerea lui Shoghi Effendi (1921-1957),

US Bahais (bahaii americani) şi-a dezvoltat un
sistem administrativ condus din oraşul Wilmette,
statul Illinois.
• Republica Islamică Iran a persecutat sever pe
membrii baha’i şi la Revoluţia Iraniană din 1979.
• Bahaismul are astăzi 5 milioane de aderenţi (1%
din populaţia Terrei) în peste 300 de ţări.
• Mişcarea cartierului general al lumii baha’i
rămâne în Israel, pe Muntele Carmel, spre oraşul
Haifa, unde se află sanctuarul lui Baab.
Steaua Baha’I si Casa Universala a Justitiei
din Muntele Carmel (Haifa, stat Israel)
Templu Baha’I din Ingleside,
Sydney; Templul lui Baab din Haifa
 JAINISMUL
• este una din marile religii clasice ale
Indiei, alături de hinduism şi
budism. Jainismul a fost creat cu
circa 2500 ani în urmă în urma unui
protest împotriva hinduismului ;
• Deşi comunitatea acestui cult
religios este acum mult mai mică
decât în trecut, ea continuă să
menţină o tradiţie care are o
influenţă nu numai socială, ci şi
economică în India.
Simboluri jainiste si temple jaine
 Jainii in lume
• Există cca 3-4 milioane membrii jaini în India de
astăzi, împărţiţi în două secte majore,
Shvetambara şi Digambara.
• Ei sunt concentraţi în statele Gujarat, Rajasthan,
Madhya Pradesh, Maharashtra şi Karnataka.
Comunităţi importante de tip jainist întâlnim în
majoritatea oraşelor mari, în special în
Ahmadabad şi Mumbay.
• Numai 7000 de jaini sunt asceţi; majoritatea
sunt de sex feminin şi aparţin aproape exclusiv
de secta Shvetambara.
• Laicii jaini sunt comercianţi sau oameni de
afaceri, deşi agricultura a fost de asemenea o
ocupaţie comună, mai ales în sudul Indiei.
 Originile jainismului
• Jainismul, ca şi Buddhismul, îşi are rădăcinile în
renunţarea socială, şi a apărut în jurul anului
500 î.Hr. “Fondatorul” jainismului este Mahavira
(“Marele erou” din anii 599-527 î.Hr.).
• În sec. al III-lea î.Hr., jainismul a pătruns în
Bengal şi Orissa.
• Mai apoi, adepţii Digambara, o ramură jainistă,
s-au stabilit în Deccan, iar adepţii Svetambara,
cea de-a doua ramură jainistă, s-au îndreptat
spre vest, mai ales în Gujarat.
 Jainii in India
• Ca şi alte religii indiene, jainismul a suferit
persecuţiile musulmanilor (jefuiri, distrugeri de
temple, interzicerea nudităţii).
• În plus, a devenit ţinta contraofensivei budiste,
fapt pentru care din sec. al XII-lea începe
declinul său.
• Jainismul n-a devenit niciodată în India o religie
populară sau dominantă şi nu a reuşit să
pătrundă dincolo de hotarele Indiei istorice
Centre cu temple jainiste in India
 Jainism, budism, hinduism

• În timp ce budismul este pe cale de

dispariţie în ţara sa de origine (India),
comunitatea jainistă numără încă peste
1,5 milion credincioşi.
• Rezistenţa acestei religii în timp este
cauzată de menţinerea poziţiei sociale a
adepţilor acesteia în societatea indiană şi
de distincţia ei culturală faţă de hinduism.