PREMISE

În cadrul studiilor de farmacologie

experimentală, pot apărea numeroase
surse de eroare, fără știrea
experimentatorului, care pot conduce,
dacă nu sunt observate și îndepărtate,
la rezultate sau concluzii eronate.
Există 5 grupe de factori ce pot
determina apariția erorilor în
experimentele pe animale de laborator
 Factori favorizanți pentru erori
1. Factori ce țin de mediul ambiant,
experimental:
• mărimea și caracteristicile încăperii
• nivelul zgomotului
• gradul de iluminare
• temperatura și umiditatea ambientală
• prezența unor mirosuri specifice
Factori favorizanți pentru erori

2. Factori ce țin de
momentul executării
experimentului:
• zi sau noapte
• dimineața sau după-masă
• momentul experimentului
raportat la mese și la
bioritmul circadian
 Factori favorizanți pentru erori

3. Factori ce țin de animal:

• specie
• sușă
• sex
• vârstă
• obișnuința cu incinta
• număr de indivizi/ unitate de spațiu
(prezența altor animale)
 Factori favorizanți pentru erori
4. Factori ce țin de experimentator:
• competența
• atenție
• Subiectivitate

5. Factori ce țin de substanța

administrată:
• doză
• cale de administrare
• forma farmaceutică
• eventuale interacțiuni farmacodinamice,
farmacocinetice și metabolice
 PSIHOFARMACOLOGIA

• Definiție: - este acea ramură a

farmacologiei care se ocupă cu studiul
efectelor medicamentelor cu potențială
acțiune farmacodinamică asupra activității
psihotrope a animalelor, efecte ce pot fi
aplicate la om; în particular, studiază
efectele potențialelor medicamente asupra
comportamentului animalelor libere sau
supuse unor stimuli fizici sau chimici.
 Evitarea erorilor

Presupune:
• Conservarea comportamentului animal
spontan
• Executarea experimentelor în condiții
stabile, clar definite și reproductibile
• Asigurarea unor condiții de viață
animalelor astfel încât stresul captivității
să fie minim
 I. Mediul de experiență

A. Dimensiunile și caracteristicile incintei în

care este observat și cuantificat
comportamentul animalului:
• pot condiționa apariția răspunsului
animalelor la un anumit agent
farmacologic
• pot scoate în evidență un tip de
comportament în detrimentul altuia
 Cameră pentru cazarea șoarecilor,
prevăzută cu stative suprapuse pentru
cuști
 I. Mediul de experiență

B. Zgomotele pot determina fie o reacție de

oprire a exlorării, fie una de fugă rapidă
către un potențial adăpost
C. Iluminarea incintelor - animalele nu
reacționează la fel atunci când sunt
plasate într-o încăpere luminoasă sau într-
una întunecoasă, respectiv intr-o incintă
închisă sau deschisă
 I. Mediul de experiență

D. Temperatura mediului influențează mai

ales activitatea motorie și răspunsul
animalelor la diferiți agenți farmacologici
(mișcări stereotipe, hipo sau hipertermie)
E. Mirosurile și parfumurile sunt percepute
foarte intens de către animalele de
laborator și pot antrena fie reacții de
agresivitate, fie de anxietate.
CUȘTI VENTILATE INDIVIDUAL ȘI CU
TEMPERATURĂ CONTROLATĂ
 II. Momentul experimentului
A. Perioadele nocturne sau diurne
 Studiile comparative realizate ziua sau
noaptea, în timpul perioadelor de activitate
sau de somn au un rol important în cercetarea
hipnoticelor sau stimulantelor SNC.
B. Dimineața sau după-amiaza
 Diferențe comportamentale pot surveni și
într-un interval de 12 ore. Astfel, activitatea
motorie este mai redusă și durata somnului
indus de barbiturice este mai mare după-masa
decât dimineața.
 II. Momentul experimentului

C. Ora studiului (bioritmul circadian)

Răspunsul la diferiți agenți farmacologici și
eventualele interacțiuni invstigate pot varia în
funcție de ora desfășurării experimentului.
Astfel, mișcările stereotipe (căscături), induse
prin administrare de apomorfină la șobolan,
urmează un ritm circadian: scorul stereotipiilor
este minim la ora 6.00 dimineața și crește
progresiv atingând un maxim la ora 19.00
după masă
 II. Momentul experimentului
D. Momentul experimentului raportat la mese

Ingestia de hrană poate determina:

• Modificarea parametrilor farmacocinetici ai
substanței de cercetat, mai ales la
administrare po sau ip
• Modificări comportamentale datorate
condiționării animalului să primească hrană la
ore fixe
• Dispariția unor manifestări ale efectelor
farmacologice în timpul hrănirii
• Modificări comportamentale datorate stării de
sațietate
 III. Animalul de experiența

A. Specia
Se cunosc substanțe care induc
comportamente opuse la șoareci și
șobolani:
►după administrarea morfinei, majoritatea
șoarecilor va prezenta faze de excitație cu
hiperactivitate, în timp ce șobolanii vor
răspunde printr-o stare de catalepsie, de
indiferență psihomotorie.
Șobolanul
 III. Animalul de experiența
B. Sușa
►morfina produce la anumite sușe de șoareci o
fază obișnuită de excitație, fără efect
analgezic, în timp ce pe alte sușe se întâmplă
invers – hiperactivitate nesemnificativă, dar
efect analgezic intens, probabil datorită unei
ponderi diferite a receptorilor pe care
acționează morfina în sușe diferite
►în testul disperării, anumite sușe de șoareci,
prezintă o durată de imobilizare mai redusă
decât altele și răspund mai greu la efectul
antidepresivelor de tip imipramină
 III. Animalul de experiența

C. Sexul
►în condiții de izolare, 15% dintre masculi
devin imediat agresivi, în timp ce nici după
30 de zile acest fenomen nu se observă în
rândul femelelor (0% agresivitate)
►procentajul masculilor agresivi poate urca
la 100% în diverse circumstanțe afravante
condiției de izolare în timp ce femelele
rămân neafectate
 III. Animalul de experiența
D. Prezența altor animale
►alăturarea a 2 animale care în condiții normale
se află într-o relație de tip pradă/ prădător
determină modificări comportamentale
reciproce
►numărul de animale/ unitate de spațiu modifică
răspunsul la anumiți agenți farmacologici
(toxicitatea amfetaminei este de 8 ori mai mare
în momentul în care animalele sunt aglomerate
câte 10 în cuști de mici dimensiuni față de
situația în care sunt ținute individual)
 III. Animalul de experiența

E. Cunoașterea prealabilă a incintei

►în cazul în care șoarecii sunt plasați într-
un actometru curat, pe care nu îl cunosc,
nivelul lor de activitate motorie este mai
ridicat, sub acțiunea instinctului de a
cerceta o incintă necunoscută.
►în cazul în care șoarecele a petrecut mai
multe ore în incintă, înaintea determinării,
nivelul activității motorii este scăzut.
 IV. Experimentatorul
A. Manipularea animalelor
► trebuie executată cu calm, fără teamă și fără
grabă, pentru a perturba cât mai puțin
posibil comportamentul animalelor
B. Observarea
► trebuie executată cu maximă atenție, mai
ales în cazul comportamentelor foarte
rapide, cum ar fi mișcările rapide ale
corpului sau tremurăturile stereotipe induse
de anumiți agenți serotoninergici la șoarece
 IV. Experimentatorul
C. Modul de evaluare
►când observațiile sunt doar de ordin calitativ,
este necesară verificarea concordanței dintre
definiția standard a comportamentului
urmărit și manifestarea efectivă a acestuia
►evaluări numerice sau folosind termeni
precum “deloc”, “puțin”, “moderat”, “mult”,
trebuie să corespundă unor criterii
standardizate, bine definite, clar înțelese și
corect aplicate pentru a tinde către maximă
obiectivitate și minimă variabilitate
 IV. Experimentatorul
D. Obiectivitatea
► poate fi perturbată fără intenție, în funcție
de evoluțiile remarcate pe parcursul
experimentului, observatorul având tendința
să mărească sau să micșoreze scorurile
inconștient, după cum apare preponderent
un efect sedativ sau excitant
► nivelul atins de lotul martor riscă astfel să fie
supra- sau subevaluat, situație care poate fi
evitată folosind și un lot cu o substanță de
referință
 V. INTERACȚIUNI ÎNTRE
COMPORTAMENTE
►acțiunea stimulatoare a amfetaminei se
manifestă la șoareci, la doze mici prin
hiperactivitate motorie, iar la doze mari
prin mișcări stereotipe
►dacă ne raportăm numai la activitatea
motorie pentru aprecierea potențialului
stimulant al substanței, s-ar putea trage
concluzia falsă că această acțiune
stimulatoare dispare la doze mari
 VI. Aparatura
►aparatul de măsurare a activității motorii
poate uneori să favorizeze o concluzie
eronată
►în actometrul cu fascicol luminos încrucișat,
aparatul cel mai frecvent folosit, același
comportament stereotip indus de amfetamină
poate fi înregistrat fie ca o hiperactivitate, fie
ca o hipoactivitate, după cum șoarecele
manifestă aceste mișcări în dreptul unui
fascicol sau în colțul incintei.
ACTOMETRU
 VII. Reactivi, tehnică de lucru,
substanța cercetată
A. Doza
► în general, intensitatea acțiunii agenților
farmacologici crește proporțional cu doza,
dar există șituații în care este posibil un
efect bifazic sau trifazic în funcție de doză
►absența efectului la o doză administrată, nu
semnifică faptul că acel produs este lipsit de
activitate, motiv pentru care cercetarea
farmacologică trebuie realizată pe mai
multe doze
 VII. Reactivi, tehnică de lucru,
substanța cercetată
B. Calea de administrare poate influența
comportamentul:
►linsul de la nivel bucal, abdominal sau al
cozii, care apare numai dacă produsul a fost
administrat per os, ip, respectiv iv, nu trebuie
considerat ca o manifestare stereotipă
►administrarea ip executată incorect, cu
atingerea unui organ, poate induce
manifestări dureroase exagerate care ar
putea fi eronat considerate ca efecte ale
substanței cercetate
 VII. Reactivi, tehnică de lucru,
substanța cercetată
C. Interacțiunile între agenți farmacologici
►neurolepticele, prin mecanismul antagonist
dopaminergic se opun mișcărilor stereotipe
induse de apomorfină (agonist D4 –
stimulează centrul vomei) și de amfetamină
(care eliberează dopamină)
►tioridazina (neuroleptic fenotiazinic sedativ cu
minimă stimulare extrapiramidală) se opune
acțiunii apomorfinei, dar potențează acțiunea
amfetaminei din cauza unei interacțiuni
farmacocinetice dintre tioridazină și
amfetamină
 CONCLUZIE
Pentru a minimaliza riscul apariției
erorilor în cursul experimentelor pe
animale sunt necesare:
aceleași condiții experimentale (materiale,
metodă, timp, temperatură, iluminare, etc)
același experimentator
animale posedând aceleași caracteristici
biometrice
folosirea de loturi martor și de referință
tratamente randomizate în regim “orb”
 TESTE EXPERIMENTALE FOLOSITE ÎN
PSIHOFARMACOLOGIE
I. Labirintul în cruce
Se plasează șoarecele în centrul dispozitivului
și se lasă să eploreze 5minute. Se urmăresc 2
indicatori ai anxietății:
• Proporția intrărilor făcute în brațele deschise
• Timpul petrecut în brațele deschise (se
exprimă % la timpul total petrecut atât în
brațele deschise cât și în cele închise)
LABIRINTUL ÎN CRUCE
 Labirintul în cruce

Testul are validitate prin faptul că dorința de

explorare inegală a celor 2 brațe ale labirintului
rezultă din combinația între aversiunea
rozătoarelor față de spații deschise și față de
înălțime, respectiv afinitatea pentru locuri
întunecoase.
Concentrațiile plasmatice de corticosteroizi
sunt crescute la animalele contenționate în brațul
deschis și scăzute la cele contenționate în brațul
închis al labirintului.
 TESTE EXPERIMENTALE FOLOSITE ÎN
PSIHOFARMACOLOGIE
II. Testul cu 4 plăci
Un șoarece este așezat pe o suprafață
compusă din 4 plăci metalice electrificate.
Când șoarecele trece de pe o placă pe alta
primește un șoc electric. Un șoarece
netratat întelege rapid și rămâne staționar
pe una din plăci în timp ce un șoarece tratat
cu tranchilizante continuă să se deplaseze
de pe o placă pe alta. Aceste mișcări sunt
monitorizate timp de 1 minut.
TESTUL CU 4 PLĂCI
VĂ MULȚUMIM PENTRU
ATENȚIE!