Sunteți pe pagina 1din 20

Ședință metodică

Parteneriatul educațional în beneficiul copilului

(Decembrie)- 2016

Diferențierea și individualizarea
activităţilor de predare – învăţare -
evaluare la disciplina Informatica
coordonator - Iftodi Irina
Viitorul se naşte azi în şcoală
şi responsabil pentru calitatea
acestui viitor este fiecare din noi

Noua viziune a educaţiei se sprigină pe ,,a învăţa să


cunoşti, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti alături de
ceilalţi şi a învăţa să exişti” aceasta impune găsirea
unui echilibru între schimbare şi continuitate.
Premise în aplicarea strategiilor de
diferenţiere a instruirii
• aptitudinile, deprinderile şi capacităţile elevilor au ritmuri diferite de
dezvoltare individuală;

• disponibilitatea pentru învăţare se dezvoltă prin exersarea funcţiilor


mintale, exersarea unei funcţii sau capacităţi fiind condiţia dezvoltării
altora superioare; la fiecare nivel de dezvoltare, elevul are specificul său
de relaţionare, propriile reprezentări, noţiuni şi concepte dominante ;

• a maximiza succesul posibil al fiecăruia presupune a diagnostica corect


şi a elimina dificultăţile prin măsuri corective, diferenţiate şi oportune
• Vi s-a întîmplat vre-o dată să fiţi ,,necăjit” după o lecţie şi nedumerit să rostiţi:
,,M-am săturat nu înţeleg de ce nu mi-a. reuşit?”.
• În orice şcoală sau în orice clasă putem întîlni la elevi multe situaţii care ne
deranjează.(surmenajul, neîncrederea, lipsa de interes, demotivarea,...)
• Asupra căror situaţii trebuie să intervenim?
• Un motiv ar fi dozarea incorectă a sarcinii didactice, a problemei şi situaţiei de
învăţare în care este implicat elevul.
În acest sens profesorul trebuie să recurgă la metodele şi procedeele cele mai
active, mai angajante pentru elevi, în măsură să insufle elevilor dorinţa de a dobîndi
cunoştinţe.
• Proiectarea metodelor didactice active
• a)Determină elevii să lucreze independent (în clasă, acasă, în grup sau individual)
• b)Dezvoltă autocontrolul si formează unele deprinderi specifice studierii fizicii.
c)Dezvoltînd autocontrolul, elevii realizează un progres continuu, o pregătire solidă
şi temeinică.
Tratarea diferenţiată se poate realiza
prin:

• Curriculum, curriculum de bază şi curriculum la decizia şcolii;


• organizarea clasei eterogene în grupe de elevi pe niveluri (minim,
mediu, maxim), în funcţie de progres, pe discipline de studiu;
• organizarea activităţii pe centre de învăţare (aplicaţie la teoria
inteligenţelor multiple a lui H. Gardner);
• organizarea şi desfăşurarea activităţii pe grupe, în funcţie de tempoul
de învăţare;
• diferenţierea temelor pentru acasă.
Individualizarea poate fi realizată
prin:
Individualizarea presupune personalizarea educaţiei.
• personalizarea obiectivelor (adaptarea obiectivelor educaţionale
la posibilităţile reale ale elevului);
• personalizarea activităţilor de învăţare, cu posibilitatea ca elevul
să poată alege modalitatea preferată de lucru;
• adaptarea timpului necesar pentru învăţare;
• adaptarea materialelor de instruire (fişe de lucru, fişe de
ameliorare, fişe de dezvoltare, suporturi audio- video etc.)
• învăţare asistată pe calculator;
• individualizarea temei pentru acasă.
.
NIVELELE
ÎNVĂŢĂRII
Sunt definite 4 nivele
de învăţare:

1. Incompetenţa
inconştientă 2.Incompetenţa conştientă
(elevul înainte de a (elevul realizează cîte
înţelege că are nelămuriri are şi cît de multe
nevoie de noi nu ştie,uneori au
cunoştinţe) convingerea că nu vor putea
reuşi)
3.Competenţa
conştientă (elevul 4.Competenţa inconştientă
instruit transferă cele (elevii care după ce au făcut
ceva pe o perioadă lungă de
învăţate în acţiuni de timp au început să o facă din
succes şi capătă rutină ) o stare cam
încredere în sine) periculoasă deoarece pe unii
nu îi mai stimulează.
O modalitate eficientă şi acceptată de elevi
este tema pentru acasă cu sarcini de lucru
diferenţiate, după următoarea structură:
 tema pentru acasă obligatorie, care cuprinde sarcini de
lucru de nivel minim/ mediu;
tema pentru „elevii harnici”; nu este obligatorie, dar poate
fi efectuată de elevii care doresc să lucreze suplimentar; tema
include sarcini de lucru de nivel mediu/ superior;
 tema pentru „elevii isteţi” tema nu este obligatorie şi
include –în alternanţă- fie sarcini de lucru de nivel superior,
fie diferenţiere pe baza teoriei inteligenţelor multiple.
Piramida învăţării

Învăţarea
pasivă , model tradiţional
LECTURĂ - 5 %
CITIT – 10%

AUDIOVIZUAL -20 %
DEMONSTRAŢIE -30 %
Învăţarea activă, modelul experenţial
Discuţie de grup – 50%
Exersare prin acţiune – 75 %
Predare către ceilalţi – 90%
Ce face profesorul pentru a transforma
clasa tradiţională într-o clasă diferenţiată?
• Respectă curriculumul, dar gândeşte independent la ceea ce este specific
claselor la care predă şi ajustează demersul didactic în consecinţă.
• Face transferul de la complexitatea informaţiei la simplitatea abordări ei.
• Selectează materialul de lucru în funcţie de elevi.
• Este atent la nevoile comune precum şi la nevoile individuale ale elevilor.
• Ştie să lucreze creativ cu conţinutul, procesul şi produsul învăţării.
• Creează un climat de respect reciproc.
• Asumă roluri noi ca cel de consultant, facilitator, moderator chiar de participant
activ al procesului de învăţare.
• Promovează învăţarea prin cooperare.
• Echilibrează norma individuală cu cea de grup.
• Se preocupă de realizarea unui management al clasei care respectă principiile
diferenţierii.
• Evaluează continuu.
Proiectarea instruirii diferenţiate implică luarea în considerare a unor
variabile. Cadrul didactic creativ şi eficient care practică instruirea
diferenţiată raportându-se strict la programa analitică oficială, nu poate
neglija întrebările:
-Ce vor învăţa mai puţini elevi?
-Ce vor învăţa câţiva elevi?
-Ce vor învăţa cei mai mulţi elevi?

• Aceasta este modalitatea cea mai simplă de a depista că în clasa de


elevi exist cel puţin trei categorii de elevi:
-elevi cu ritm lent de învăţare – aprox. 15%
-elevi cu ritm de învăţare mediu – aprox. 70%
-elevi cu ritm de învăţare rapid – aprox. 15%
Cum diferenţiem procesul de
instruire?
• În timpul procesului de desfăşurare al activităţilor se
poate aprofunda înţelegerea subiectului prin
investigarea acestuia din perspective multiple.
• Diferenţierea procesului înseamnă diversificarea
metodelor şi tehnicilor de instruire pentru a oferi
elevilor o mai mare bogăţie de oportunităţi de
explorare a conceptelor.
• Tipurile de interacţiuni se diversifică după nevoile,
interesele sau profilurile de inteligenţă ale elevilor.
Cum diferenţiem produsul?

• Prin activităţi în care elevii pot demonstra şi dezvolta


ceea ce ştiu, înţeleg şi pot să facă;
• Prin proiecte care se realizează în mod diferit prin
exprimarea abilităţilor cognitive multiple;
• Prin investigaţii realizate de grupuri cu interese
specifice;
• Rezolvare de probleme din perspective multiple.
Beneficiile desfăşurării unor
activităţii diferenţiate
• Toți elevii vor participa la activitățile propuse la clasă și vor fi implicați în
rezolvarea tuturor sarcinilor
• fiecare elev va fi implicat în activitate și va avea ceva de realizat
• fiecare elev va reuși să rezolve sarcina propusă și cadrul didactic va ști
cum/când să-i sprijine pe cei care au nevoie de ajutor suplimentar
• Toți elevii vor primi sprijinul necesar atunci când vor avea nevoie
• colectivul clasei va fi un colectiv închegat, iar elevii vor lucra împreună și se
vor sprijini unii pe alții în învățare prin cooperare
• lacunele nu se vor constitui în bariere în invatarea elevilor și nu vor produce
probleme majore mai târziu
• Toți elevii de la clasă vor trăi succesul și vor fi motivați pentru învățare
• activitatea cadrului didactic va deveni mai eficientă și va economisi timp în
predare, deoarece nu va fi nevoie să revină frecvent asupra conținuturilor sau să
realizeze programe de pregătire suplimentară pt elevii care au lacune în învățare
.

• Gardner (1983) accentuează faptul că, şi evaluarea


trebuie să fie adaptată cerinţelor modelului TIM, în
sensul că, evaluarea tradiţională vizează doar
inteligenţa lingvistică şi cea logico-matematică, iar
preocupările noastre ar trebui să vizeze modalităţile
alternative de evaluare
Diferenţierea prin curriculum
Codul Educației
• Articolul 28. Misiunea învăţămîntului gimnazial
Învăţămîntul gimnazial contribuie la formarea unei personalităţi
libere şi creative prin asigurarea dezvoltării competenţelor elevilor,
precum şi prin consilierea şi orientarea acestora în determinarea
traseului individual optim către învăţămîntul liceal, profesional
tehnic secundar sau profesional tehnic postsecundar.
• Articolul 40. Structura curriculumului
• (7) Disciplinele opţionale incluse în planul-cadru au o pondere
de 10-15% în învăţămîntul primar, 15–20% în învăţămîntul
gimnazial şi 20–25% în învăţămîntul liceal.
HG 21 din 29.12.2005 cu privire la Regulile şi
normativele sanitaro-epidemiologice "Igiena instituţiilor
de învăţămînt primar, gimnazial şi liceal"

Capitolul XIV. Organizarea regimului de studiu


• 14.1. Numărul maximal de ore pe săptămînă va
alcătui în clasele: I - 20, II - 21, III - 22, IV - 23, V-IX
- 25-29, X-XII - 29-30 de ore. Durata lecţiilor
facultative nu va depăşi în clasele V-IX - 2 ore, X-XII
liceale - 3 ore şi se vor petrece peste 40-60 min după
terminarea orelor de studii de bază.
Bibliografie:
• Diaconu Amalia, Aprodu Diana Instruirea diferenţiată a elevilor. Suport de curs.
http://www.edums.ro/titularizare/Suport_curs_%20Instruirea%20diferentiata%20a
%20elevilor.pdf
• Przesmycki, H. Pédagogie diférenciée, Hachette, Paris, 1991.
• Păcurari, O., Ciohodaru, E., Marcinschi, M., Constantin, T. Să ne cunoaştem elevii.
Educaţia 2000+, Bucureşti, 2005.
• Pascaru Daniela. Fundamente psiho-pedagogice ale diferenţierii şi individualizării demersului
didactic în cadrul formării profesionale iniţiale. Teză de doctor. USM, Chişinău, 2016
• http://www.scritub.com/profesor-scoala/Teoria-Inteligentelor-Multiple81479.php
• https://didactika.files.wordpress.com/2008/05/modul-sa-ne-cunoastem-elevii.pdf
A învăţa a presupus pînă acum, în primul rînd, ca elevii să memoreze informaţiile
.

disciplinei predate, iar diferenţele dintre lecţii erau văzute ca diferenţe doar
între conţinuturi
Metodele eficiente noi au condus la o învăţare ce pleacă de la memorarea noilor
cunoştinţe pentru a ajunge la capacitatea de a opera cu ele, de a forma
mecanisme de gîndire corectă.

• O lecţie activă indiferent de disciplină, se sprijină pe metode şi procedee


active.
• Pentru realizarea unei astfel de lecţii profesorul trebuie să-şi pună în joc
toate cunoştinţele, întreaga sa pricepere, pentru a imprima lecţiei un
caracter activ participativ.
• În planul predării profesorul are datoria de a creea un raport corect
între aspiraţiile şi posibilităţile intelectuale ale elevului
.