ECONOMETRIA

eikonomia (economie)
metren (măsură)

30h – curs
14h – seminar
TOTAL 44h
• ANDREI, T. STANCU, S. Statistică. Teorie şi aplicaţii, Bucureşti,
Editura ALL, 1995
• ANDREI, T. Statistică şi econometrie, Bucureşti, Editura
Economica, 2004
• BOURBONNAIS, R. Économétrie, 2eme édition, Paris,Dunod, 1998
• GREENE, H. W. Econometric Analysis, New York,
MacmillanPublishing Company, 1993
• PECICAN, E. Econometrie, Bucureşti, Editura ALL, 1994
• PECICAN, E. Macroeconometrie. Politici economice
guvernamentale şi econometrie, Bucureşti, Editura Economică,
1996
• PECICAN, E. TĂNĂSOIU, O.IACOB, A. I. Modele econometrice,
Bucureşti, Editura ASE, 2001
• ZAMAN, G. Econometrie, Bucureşti, Pro Democraţia, 1998

Bibliografie
1. Scurt istoric privind apariţia şi dezvoltarea
econometriei
2. Definiţiile econometriei
3. Noţiuni şi concepte fundamentale ale
econometriei

4. Locul şi rolul econometriei în sistemul ştiinţelor

economice

1. Introducere:
Ce este econometria ?
MOMENTE IMPORTANTE:
Econometria – disciplină economică de frontieră;
Domeniile de interferenţă: teoria economică, statistica şi matematica

•Anul 1930 (29 decembrie), când s-a înfiinţat la Cleveland Societatea de

Econometrie (Econometric Society), avându-i ca iniţiatori pe: Irving
Fischer – preşedinte, L. V. Bortkiewicz, R. Frisch, H. Hotelling, L. Schumpeter,
N. Wiener şi alţii. Un rol deosebit în dezvoltarea şi popularizarea
econometriei l-a avut revista acestei societăţi, „Econometrica”, care
apare trimestrial, începând din ianuarie 1933.

•Etimologic, termenul de econometrie provine din cuvintele greceşti:

eikonomia (economie) şi metren (măsură). El a fost introdus (1926) de
către Ragnar Frisch, economist şi statistician norvegian.

•Sub aspect istoric, studierea cantitativă a fenomenelor economice este

mult mai veche. Printre precursorii econometriei moderne pot fi citaţi: F.
Quesnay, W. Petty, Gregory King, A. Cournot, Leon Walras, E. Engel, A.
Marshall, R. A. Fisher, K. Pearson şi alţii.

1. Scurt istoric privind apariţia şi

dezvoltarea econometriei
• în domeniul analizei economice a cererii: M.
Friedman, T. Haavelmo, R. Stone, H. Wald, ş.a.;
• în domeniul funcţiilor de producţie: C. W. Cobb, P.
H. Douglas, K. J. Arrow, G. Tintner;
• în domeniul modelelor macroeconomice: A. S.
Goldberger,
O. Onicescu, L. V. Kantarevici, L. R. Klein, J.
Tinbergen,
H. Theil 1;
• în domeniul metodelor de analiză a datelor sau al
econometriei „fără modele”: T. W. Anderson, J. P.
Benzécri, H. Hotelling, R. A. Fisher şi alţii.

Repere istorice privind apariţia şi

dezvoltarea econometriei
• definiţia ISTORICĂ;
• definiţia RESTRICTIVĂ;
• definiţia EXTINSĂ.

2. Definiţii ale
econometriei
Există trei puncte de vedere asupra vieții economice și
sociale:
•al statisticii
•al teoriei economice
•al matematicii
condiţie necesară, dar nu şi suficientă, pentru o înţelegere
efectivă a realităţilor cantitative din economie
Econometria este tocmai această unificare
•studierea fenomenelor economice pe baza
datelor statistice cu ajutorul modelelor
matematicii

Definiţia istorică (R. Frisch)

ianuarie 1933
Se consideră că nu există econometrie dacă investigarea fenomenelor
economice nu se face cu ajutorul modelelor aleatoare (stochastice).
Susţinătorii acestei definiţii, includ în domeniul econometriei numai
cercetările economice care utilizează metodele inducţiei statistice –
teoria estimaţiei, verificarea ipotezelor statistice.

Conform acestor definiţii, un studiu econometric

presupune:

•existenţa prealabilă a unei teorii economice privind

fenomenul, procesul sau sistemul economic cercetat

•posibilitatea aplicării metodelor inducţiei statistice

Definiţia restrictivă Cowles Commission

for research in Economics
(Chicago, 1940-1950)
 promovată de economiştii din ţările anglo-saxone, și motivată
de puternica dezvoltare, după anii 1950, a metodelor cercetării
operaţionale: teoria optimului, teoria stocurilor, teoria grafurilor,
teoria deciziilor, teoria jocurilor, etc.

• econometria este concepută şi aplicată ca

metodă generală de investigare cantitativă a
fenomenelor şi proceselor economice

Definiţia extinsă a econometriei promovată de

economiştii din ţările anglo-saxone
Metoda modelelor sau metoda modelarii
reprezinta principalul instrument de investigare
econometrica a fenomenelor econometrice.

• VARIABILELE
• Sursele de date
• MODELUL
• Testele statistice

3. Noţiuni şi concepte
fundamentale ale econometriei
formează de regulă structura unui sistem
econometric

•variabile economice;
•variabila eroare (aleatoare), u;
•variabila timp, t.

VARIABILELE
• variabile explicate, rezultative sau ENDOGENE,
Yi
• variabile explicative, factoriale sau EXOGENE,
Xj, independente de variabilele endogene Yi ;

(n = numărul variabilelor rezultative; k = numărul variabilelor

factoriale).

Variabilele economice
sintetizează ansamblul variabilelor, cu excepţia
variabilelor Xj, care influenţează variabila
endogenă Yi, dar care nu sunt specificate în
modelul econometric.

Variabila ALEATOARE, u
 se introduce în anumite modele econometrice ca variabilă
explicativă a fenomenului endogen Yi, imprimându-se acestora
un atribut dinamic, spre deosebire de modelele statice.
• în primul rând, timpul, ca variabilă
econometrică, permite identificarea unor
regularităţi într-un proces evolutiv
• în al doilea rând, el reprezintă măsura artificială
a acelor variabile care acţionează asupra
variabilei Y care, fiind de natură calitativă, nu
pot fi cuantificate şi, ca atare, nici specificate
în modelul econometric

Variabila TIMP, t
Variabilele economice se introduc într-un model
econometric cu valorile lor reale sau empirice
(yi = y1, y2,…, yn; xi = x1, x2,…,xn)
n - numărul unităţilor observate.

Aceste valori ale variabilelor unui model se pot obţine pe

două căi: fie pe baza sistemului informaţional statistic
(banca de date), fie prin efectuarea de observări
statistice special organizate

• calitatea datelor statistice, respectiv autenticitatea şi

veridicitatea acestora
• omogenitatea datelor

Sursa de date
 xi = (x1, x2,.., xn), valori exprimate în unităţi de măsură specifice
naturii fenomenului X, ele fiind mărimi concrete şi pozitive, deci
aparţin sistemului numerelor raţionale.

Vectorul valorilor lui X, xi = (x1, x2,.., xn), poate fi definit prin doi
parametri:
media aritmetică a variabilei X

abaterea medie pătratică a variabilei X

dispersia variabilei

De obicei, se consideră că variabila X urmează o distribuţie normală de medie

x şi de abatere medie pătratică σx

Valori reale sau empirice

Aceste valori sunt tot mărimi concrete, dar ele aparţin
sistemului numerelor reale având atât valori pozitive cât
şi negative.
Se poate demonstra uşor că aceste valori centrate au
media egală cu zero, iar dispersia lor este egală cu
dispersia valorilor reale:

Valorile centrate
Media şi dispersia acestor valori este: În plus faţă de aceste două
proprietăţi, abaterile standard
sunt mărimi abstracte
(adimensionale). Aceste
calităţi conduc, atât la
diminuarea calculelor statistice
cu aceste valori, cât şi la
efectuarea de comparaţii între
distribuţiile mai multor
fenomene economice de
naturi diferite.

Valori centrate şi normate sau abateri

standard
Metoda modelelor sau metoda modelarii reprezinta
principalul instrument de investigare econometrica a
fenomenelor econometrice.

În general, MODELUL reprezintă un instrument de

cercetare ştiinţifică, o imagine convenţională
(formalizată matematic), simplificată a
obiectului supus cercetării.

Un model econometric poate fi format dintr-o singură

relaţie sau dintr-un sistem de relaţii statistice. Aceste relaţii
pot fi: relaţii de identitate sau deterministe, relaţii de
comportament, relaţii tehnologice şi relaţii instituţionale.

Definiţia modelului econometric

testul erorii

• eroarea absolută,

• eroarea relativă,

Se construiesc cele două ipoteze:

• H0: 0 ≈ T;
• H1: 0≠ T.
Stabilindu-se arbitrar o valoare absolută (Ea) sau relativă (Er) de echivalare a
celor două valori, (0) şi (T), regula de decizie (alegere) a celor două ipoteze este
următoarea:

• este acceptată ipoteza H0 dacă Ea ≤ ea sau Er ≤ er cele două valori, (0) şi (T),
sunt echivalente, adică diferenţele dintre ele sunt întâmplătoare şi nu sistematice;

• este acceptată ipoteza H1 dacă Ea > ea sau Er > er ⇒ cele două valori, (0) şi (T),
diferă semnificativ şi nu pot fi considerate ca echivalente, respectiv extrase din
aceeaşi urnă sau dintr-o colectivitate omogenă.

Testele statistice