CONSILIERE ŞI

ASISTENŢĂ
PSIHOPEDAGOGICĂ

Maria-Elena Osiceanu
osiceanum@gmail.com
Structura cursului:

Cursul 1 – NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Cursul 2 – SPECIFICUL CONSILIERII PSIHOPEDAGOGICE

Cursul 3 – RELAŢIA INTERPERSONALĂ – FUNDAMENT AL ACTIVITĂŢII DE

CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ

Cursul 4 – FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ A

CONSILIERILOR EDUCAŢIONALI

Cursul 5 – CONSILIEREA PSIHOPEDAGOGICĂ PRIVIND ÎNVĂŢAREA

EFICIENTĂ

Cursul 6 – PROBLEME SPECIALE ALE CONSILIERII PSIHOLOGICE

Cursul 7 – CONSILIEREA PSIHOPEDAGOGICĂ A GRUPURILOR ŞI

CONSILIEREA PSIHOPEDAGOGICĂ PENTRU DEZVOLTARE

Cursul 8 – MANAGEMENTUL CARIEREI

Curs 7 – CONSILIEREA PSIHOPEDAGOGICĂ A GRUPURILOR

1. Grupul de consiliere psihopedagogică

2. Constituirea grupului de consiliere psihopedagogică
3. Funcţionarea grupului de consiliere psihopedagogică
4. Procese privind dinamica de grup
5. Procese psihologice în grupurile de consiliere psihopedagogică
6. Specificul consilierii psihopedagogice a grupului
7. Scopurile consilierii psihopedagogice a grupurilor
8. Consilierea psihopedagogică în grup a copiilor şi adolescenţilor

 Importanţa ajutorului, sprijinului şi îndrumării nu numai în mod individual,

personalizat, ci şi ca membri ai unui grup social, în cadrul căruia dinamica
relaţiilor contribuie la formarea personalităţii fiecăruia.
1. Grupul de consiliere psihopedagogică

Consilierea în grup = un ansamblu de modalităţi, metode, tehnici şi proceduri de intervenţie psihologică şi

educaţională menite să provoace modificări ale cogniţiilor şi atitudinilor
membrilor grupului şi care se concretizează în schimbarea comportamentală
adaptativă.

Presupune: activităţi psihologice desfăşurate în/ cu grupuri organizate, realizate sub îndrumarea unui
consilier competent.

Distincţie:

consilierea psihopedagogică de grup = într-un ansamblu de acţiuni, metode şi tehnici (psihologice

şi psihagogice) ce vizează obiective terapeutice variate

consiliere psihopedagoogică în grup = în cadrul căreia activitatea consilierului se îndreaptă spre

valorizarea potenţialului sanogenetic al grupului

 porneşte de la premisa că grupul oferă un cadru social de interrelaţionare şi comunicare

directă, cu efecte educaţional-formative benefice asupra schimbării personalităţii
membrilor grupului
 Slavson (1961): în literatura de specialitate se vorbeşte despre:

grupul de activitate în care accentul cade pe activitatea rezultată de/ în grup

grupul de formare sau de antrenament (training group sau grupul T), în care obiectivele sunt
de natură predominant educaţională, formativă

Grupul de consiliere psihopedagogică este un grup de terapie pentru oameni normali, în care modalităţile
de intervenţie, metodele şi mijloacele utilizate sunt, esenţial, de natură psihologică şi educaţională.

Membrii grupului de consiliere psihopedagogică sunt consideraţi mai degrabă elevi/ studenţi/ cursanţi, adică
persoane cu anumite probleme de natură adaptativă şi de funcţionare optimă a personalităţii.

 Potenţialul educaţional-formativ al grupului de consiliere este determinat de atmosfera şi de

climatul social, bazate pe egalitate şi pe suportul afectiv pe care membrii grupului şi-l oferă
reciproc.

Consilierea psihopedagogică în grup poate fi considerată o formă de „tratament” psihologic şi pedagogic

ce are drept obiectiv „vindecarea” grupului, considerat ca un tot, şi a fiecăruia din membrii săi, prin
intermediul grupului.
2. Constituirea grupului de consiliere psihopedagogică
Constituirea unui grup de consiliere psihopedagogică trebuie să ţină cont de anumite cerinţe referitoare la:

a) Mărimea grupului de consiliere psihopedagogică. Majoritatea consilierilor care realizează activităţi

în grup, consideră că numărul optim de membri este de 6-10.

în grupul care are sub 6 membri  clienţii se pot simţi dominaţi de autoritatea consilierului

în grupul care are peste 10 membri  consilierul menţine cu dificultate controlul grupului

 Se consideră că numărul optim de membri ai unui grup de consiliere psihopedagogică este 8.

În cazul copiilor de vârstă şcolară mică, grupul de consiliere psihopedagogică nu trebuie

să fie mai mare de 5.
Când este vorba despre copii de vârstă mai mare, de adolescenţi şi adulţi, grupul de
consiliere poate fi mai mare.

b) Structura grupului de consiliere psihopedagogică

Grupul de consiliere psihopedagogică este un grup de lucru care presupune asocierea/ gruparea unui
număr relativ restrâns de persoane în vederea realizării unui obiectiv comun.
În consilierea psihopedagogică, grupurile de lucru se constituie în funcţie de anume criterii:

1. vârsta şi sexul clienţilor ;

2. problemele cu care se confruntă ;

3. opţiunea liberă a membrilor grupului de a participa la un program de consiliere sau

participarea „impusă” de altcineva (părinţi, prieteni, profesori, consilieri, terapeuţi etc..) ;

4. dinamica participării membrilor grupului (caracterul închis sau deschis al grupului de

consiliere psihopedagogică).

În raport cu vârsta membrilor grupului de consiliere psihopedagogică, avem:

grupuri formate din clienţi având relativ aceeaşi vârstă  interacţionează şi comunică mai
liber, mai direct, mai sincer şi mai natural;

grupuri în care membrii sunt de vârste diferite  există posibilitatea împărtăşirii unor idei şi
experienţe variate, grupul funcţionând ca un pattern familial în care consilierul este văzut ca o
figură parentală simbolică.

În raport cu compoziţia pe sexe a grupului de consiliere psihopedagogică:

uneori sunt preferate grupurile unisex

alteori este în avantajul clienţilor dacă grupul de consiliere este mixt (în proporţii echilibrate).

 În constituirea unui grup de consiliere psihopedagogică trebuie ţinut cont de evitarea

singularizărilor.
Grupul de consiliere psihopedagogică poate fi:

omogen

eterogen

special constituit

Grupul omogen cuprinde clienţi care au relativ aceeaşi vârstă, acelaşi sex, probleme similare în ceea
ce priveşte funcţionalitatea optimă a propriei personalităţi şi dificultăţi adaptative asemănătoare.

Grupul eterogen include clienţi diferiţi sub aspectul vârstei, sexului şi chiar al problemelor cu care se
confruntă, manifestând un mozaic de stări, trăiri, atitudini, conduite.

Grupul special constituit este alcătuit din clienţi care au aceeaşi problemă majoră (alcoolul,
drogurile, probleme referitoare la viaţa personală, intimă etc.).
În funcţie de dinamica participării clienţilor la un program de consiliere psihopedagogică, grupul poate fi:

închis

deschis

semideschis

Grupul închis cuprinde clienţi selecţionaţi după anumite criterii, care eventual sunt pregătiţi în
prealabil şi care încep programul de consiliere în acelaşi timp şi participă împreună la acesta până la
încheierea lui. Odată constituit, grupul trebuie menţinut pe toată durata programului de consiliere
psihopedagogică. Când un subiect părăseşte grupul de consiliere, el nu este înlocuit cu altul.

Grupul deschis este acel grup în care clienţii ce participă la un program de consiliere
psihopedagogică au posibilitatea să-l înceapă sau să-l termine la date diferite. Se spune adesea că
grupul deschis realizează o consiliere psihopedagogică de tranziţie între cea de grup şi cea
individuală.

Grupul semideschis este acel grup care admite un nou membru numai după ce un altul a plecat din
grup (s-a creat un loc liber). Nou-venitul trebuie „tratat” corespunzător, consilierul având grijă ca
acesta să se familiarizeze cât mai repede cu grupul şi cu activitatea acestuia.
3. Funcţionarea grupului de consiliere psihopedagogică
Funcţionarea grupului de consiliere psihopedagogică are în vedere aspecte care ţin de:

locul

durata

modul de desfăşurare a şedinţelor de consiliere

1. Locul şi ambianţa în care se desfăşoară o şedinţă de consiliere psihopedagogică în grup contribuie,

în bună măsură, la reuşita acesteia. Experienţa în domeniu arată că o sală corespunzătoare, moderat
luminată, fără acustică accentuată, discret mobilată, fără pereţi încărcaţi (cu tablouri, fresce
etc.), creează o atmosferă propice realizării unui program adecvat şi eficient de consiliere.
Modalitatea de aşezare a clienţilor (la mese, în fotolii, în semicerc, pe podea etc.) este menită să
faciliteze relaţionarea psihologică necesară realizării unei consilieri eficiente. La început, clienţii îşi
aleg locurile în sală (ulterior, tind să le păstreze), fapt care-i spune ceva consilierului despre
personalitatea clienţilor şi despre posibila dinamică a relaţiilor interpersonale în cadrul grupului.

2. Durata şedinţelor de consiliere în grup este cuprinsă, de regulă, între 60 şi 120 de minute,
majoritatea consilierilor practicieni optând pentru 90 de minute. Este preferabil ca durata unei
şedinţe de consiliere să fie menţinută şi respectată, „întrucât ea relevă patternuri comportamentale
semnificative” ( Ionescu, 1990, pp. 122).
3. Un program de consiliere psihopedagogică a grupurilor cuprinde un număr de şedinţe, fiecare cu o
durată determinată. În funcţie de vârsta clienţilor, de nivelul lor de dezvoltare intelectuală, de natura
problemelor cu care se confruntă etc., durata programului de consiliere educaţională este diferită.

Grupurile de consiliere psihopedagogică formate din copii vor lucra mai bine într-un program de cca
6-8 săptămâni, care să includă 2 întruniri săptămânale, fiecare cu o durată de aproximativ 50-
60 de minute.

În cazul elevilor mai mari şi al adulţilor, un program de consiliere psihopedagogică poate avea
aproximativ aceeaşi durată, cu 2 întruniri săptămânale, fiecare de 60-90 de minute.

Din motive pragmatice consilierii sunt nevoiţi să realizeze deseori programe de scurtă durată. Este
vorba de un program având dinainte un număr precizat de şedinţe/ întâlniri şi care conţine
activităţi focalizate pe obiective şi soluţii, adică intervenţii ameliorative specifice cu o eficienţă
preconizată a fi imediată.
4. Procese privind dinamica de grup

Principala sursă de energie a grupului, care condiţionează procesele privind dinamica acestuia, o
constituie persoanele care compun grupul (abilităţile, competenţele, motivaţiile, aspiraţiile acestora).

Grupul de consiliere psihopedagogică are drept obiectiv rezolvarea unor probleme comune membrilor săi
(adoptarea unor decizii optime şi pe solidarizarea membrilor grupului pentru punerea în practică a acestora).

 Allaire (2001): procesul rezolvării problemelor de către grupul de consiliere presupune parcurgerea
următorilor paşi:
aa)) recunoaşterea colectivă a existenţei problemei; descrierea şi analiza problemei; identificarea
cauzelor acesteia;
bb)) inventarierea mijloacelor de acţiune; soluţii posibile;
cc)) evaluarea soluţiilor examinate: raportul logic soluţie-cauză; realism, aspecte de ordin etic,
impact emotiv;
dd)) angajamentul personal şi colectiv privind folosirea soluţiilor reţinute; înţelegerea asupra unui
plan de acţiune;
ee)) realizarea planului de acţiune; control şi ajustări strategice, tactice şi logistice;
ff)) bilanţul demersului; evaluarea atingerii obiectivelor propuse.
Procesele de dinamică a grupului presupun stabilirea:

rolurilor membrilor grupului ;

regulilor de participare ;

elementelor de dinamică a grupului ;

problemelor de leadership.

Roluri în cadrul grupului

În cadrul grupului este necesar să se atribuie membrilor săi anumite roluri, de ex., de moderator, de
participant. În cadrul grupului se manifestă anumite influenţe ale fiecărui membru asupra celorlalţi.

Importantă este comunicarea realizată de membrii grupului:

cu ei înşişi (simbolizare)

cu ceilalţi (schimb de mesaje).

 Reguli de participare la activităţile de grup

Participarea poate fi reglementată prin controlul intervenţiilor (individuale/ de ansamblu) membrilor

grupului.

Când este vorba despre reglementarea fiecărei intervenţii particulare, se stabilesc reguli, cum ar fi:

toţi participanţii iau cuvântul pe rând ;

intenţia de a vorbi trebuie anunţată prin ridicarea mâinii ;

numărul de intervenţii şi timpul alocat acestora sunt limitate.

Reglementarea activităţii grupului se referă la ansamblul regulilor privind realizarea efectivă a muncii în
grup. În acest caz este vorba despre acordul membrilor referitor la :

definirea problemelor şi identificarea cauzelor acesteia ;

structura programului, orarului întrunirilor şi modalităţile concrete de lucru;

echipamentele necesare (încăpere, mese, scaune, aparate etc.)

 Elemente de dinamica grupului

 De Visscher (2001): dinamica grupului = „totalitatea schimbărilor adaptative care se produc în structura
de ansamblu a unui grup, ca urmare a schimbărilor survenite
într-o parte oarecare a acestui grup”.

Pentru atingerea ţintei comune, membrii grupului se pot situa în următoarele ipostaze :

poziţia de „„cceennttrruu”” – poziţia unui membru al grupului al cărui comportament orientează

grupul în definirea şi urmărirea obiectivului comun ;

poziţia de „„eem
miiţţăăttoorr”” – este caracteristică acelui membru al grupului care aduce o contribuţie
personală la căutarea, definirea şi urmărirea ţintei comune ;

poziţia de „„rreecceeppttoorr”” – este ipostaza în care un membru al grupului este un observator atent
al evenimentelor şi se află într-o stare de receptivitate adecvată a ceea ce se petrece în grup ;

poziţia de „„ssaatteelliitt”” – este proprie acelui membru al grupului a cărui atenţie nu este focalizată
pe realizarea ţintei comune, din motive de ordin personal ;

poziţia de „„aabbsseenntt”” – este caracteristică membrilor care, din anumite motive (întârzie, lipsesc
ocazional, sunt plecaţi din localitate etc.), nu participă la întâlnirile grupului.

În consecinţă, participarea este un fenomen dinamic şi contribuie la derularea unor procese în

cadrul grupului.
 Leadership

Noţiunea de leadership este utilizată pentru desemnarea şi explicarea condiţiilor conform cărora influenţa
exercitată în grup favorizează randamentul activităţii grupului.

Din punct de vedere structural: într-un grup toţi membrii sunt egali.

Sub aspectul dinamicii grupului: nu toţi membrii grupului exercită aceeaşi influenţă asupra
celorlalţi membrii ai grupului (unii sunt mai influenţi, respectiv, mai influenţabili decât alţii).

 Persoana care participă la leadership într-un sens pozitiv, este acea persoană care, prin
comportamentul său şi felul ei de-a fi, provoacă interesul celorlalţi pentru atingerea ţintei
comune.
5. Procese psihologice în grupurile de consiliere psihopedagogică

În dinamica grupului de consiliere psihopedagogică se dezvoltă procese psihologice care influenţează

activitatea grupului. Dintre acestea, cele mai importante sunt ( Ionescu, 1990):

(a) universalizarea – conştientizarea de către fiecare membru al grupului că în grup există clienţi cu
probleme similare, ceea ce reprezintă un support psihologic pentru cel în cauză ;

(b) coeziunea – sentimentul de apartenenţă la grup, încrederea în virtuţile supreme ale membrilor
grupului ;

( c) identificarea – adoptarea prin imitare, conştientă sau inconştientă, a atitudinilor, comportamentelor

şi valorilor consilierului (ca model), pe de o parte, şi ale altor membri ai grupului de consiliere
psihopedagogică, pe de altă parte;

(d) transferul – ataşamentul, conştient sau inconştient, faţă de sentimente, atitudini şi comportamente
ale unora dintre membrii grupului de consiliere psihopedagogică (transfer orizontal) şi/ sau ale
consilierului (transfer vertical);
( e) presiunea grupului – influenţa exercitată de grup asupra membrilor săi şi, drept urmare, modificarea
cogniţiilor, atitudinilor şi conduitei oricărui client ca membru al grupului de consiliere
psihopedagogică; schimbarea are loc dacă se insuflă clientului o motivaţie suficient de puternică în
acest sens;

(f) ventilaţia şi catharsisul – fenomene psihice înrudite, ventilaţia constând în exprimarea deschisă, de
către client a unor gânduri personale, intime, iar catharsisul presupunând evocarea unor sentimente
ataşate gândurilor ‘ventilate’;

(g) abreacţia – fenomen înrudit cu catharsisul, care constă în retrăirea evenimentelor trecute şi a
emoţiilor asociate lor;

(h) intelectualizarea – fenomen psihic complex care presupune raţionalizarea experienţelor trecute în
scopul realizării optime a funcţionalităţii psihice actuale;

(i) testarea realităţii – capacitatea de evaluare cât mai obiectivă a evenimentelor lumii reale.
6. Specificul consilierii psihopedagogice a grupului

Consilierea grupurilor este considerată de mulţi autori ca fiind mai dificilă şi mai puţin benefică decât
consilierea individuală.

Unii consilieri educaţionali consideră că activitatea de consiliere psihopedagogică a grupurilor ridică

probleme de:

a) managementul grupului de clienţi;

b) eficienţa mai scăzută decât consilierea individuală ;

c) lipsa de timp a consilierilor educaţionali, care sunt prea ocupaţi cu realizarea activităţii de
consiliere individuală.

Consilierea psihopedagogică a grupurilor este nu numai necesară, ci şi benefică, atât pentru copii cât şi
pentru adulţi, ea contribuind alături de alte activităţi educaţionale, la formarea şi dezvoltarea
personalităţii.

În consilierea educaţională a grupurilor, accentul cade pe procesul şi dinamica relaţionării membrilor

grupului, desfăşurate în cadrul şi prin intermediul unui program educaţional cu anumite caracteristici.

Consilierea grupului nu exclude consilierea individuală a membrilor acestuia. Cele două forme ale
consilierii psihopedagogice au obiective diferite, se realizează în forme şi modalităţi specifice, cu
metode şi tehnici corespunzătoare.
7. Scopurile consilierii psihopedagogice a grupurilor

Scopul fundamental al consilierii psihopedagogice a grupurilor îl constituie dezvoltarea abilităţilor şi

competenţelor persoanelor din grupul de consiliere, beneficiind de aportul altora.

În manieră descriptivă, consilierea de grup presupune activităţi specifice de sprijin, ajutor şi îndrumare a
fiecărei persoane, astfel încât:

să se cunoască pe sine cât mai bine şi mai realist;

să-şi dezvolte stima de sine şi să dobândească încredere în forţele proprii ;

să-şi dezvolte capacitatea de a lua decizii adecvate, în mod independent, pentru care îşi asumă
responsabilitatea ;

să fie sensibilă la nevoile şi problemele altora, dovedind capacitate empatică ;

să manifeste coerenţă şi consistenţă de sine şi să aibă credinţa autoeficacităţii ;

să-i ajute pe ceilalţi membri ai grupului să-şi formuleze scopuri proprii, realiste şi realizabile ;

să dobândească abilităţi şi deprinderi sociale, de relaţionare interpersonală şi de lucru în grup.

8. Consilierea psihopedagogică în grup a copiilor şi adolescenţilor

 Ionescu (1990): consilierea în grup a copiilor şi adolescenţilor a apărut în deceniul patru al secolului 20,
odată cu dezvoltarea teoriilor bazate pe terapia realităţii şi analiza tranzacţională.

Consilierea psihopedagogică în grupuri de preşcolari îşi fundamentează demersul pe activitatea

ludică. În şi prin joc, copilul mic proiectează fantasmele şi îşi exprimă nestingherit sentimentele.

În cazul copiilor de vârstă şcolară mică, consilierea psihopedagogică în grup este structurată, pe activităţi
de joc, în care sunt valorificate disponibilităţile de interacţiune ale acestora. În jocul cu diverse jucării,
elevii mici îşi exteriorizează impulsurile şi retrăiesc, în grup, stări şi situaţii particulare cu care s-au
confruntat acasă sau la şcoală.

În cadrul grupului, în mod oportun şi deschis, elevii relatează reverii, fantasme, evenimente cotidiene,
experienţe deosebite. Elevii cu imagine de sine distorsionată, cu tulburări de comportament, cu ADHD
sau chiar cu reacţii nevrotice îşi pot exprima deschis şi în mod spontan sentimentele, pot avea reacţii la
diverşi stimuli şi se pot consulta cu colegii în vederea rezolvării unor probleme cu care se confruntă. În grup
sunt favorizate reacţiile comportamentale dezirabile din punct de vedere educaţional şi acceptabile
social, fiecare elev învăţând să-şi controleze impulsurile, să-şi stăpânească pornirile şi să se comporte
adecvat.
 Activităţile de consiliere psihopedagogică cu grupurile de puberi ar putea fi orientate spre
compensarea şi depăşirea sentimentelor de inferioritate, spre realizarea procesului de
socializare şi depăşirea inabilităţilor de relaţionare.

Criza de identitate specifică vârstei, identificările de rol inadecvate pot constitui probleme ale
consilierii psihopedagogice în grupul de elevi aflaţi la vârsta pubertăţii.

În grupurile de adolescenţi, activităţile de consiliere psihopedagogică pot fi focalizate pe

dezvoltarea percepţiei şi a imaginii de sine şi pe relaţionarea adecvată cu alţii, inclusiv cu
adulţii.

Grupul favorizează creşterea stimei de sine a adolescentului, a forţei Eului, realizarea unei
armonii personale, toate însoţite de confort psihic şi de dobândirea sentimentului de stăpânire
de sine şi a realităţii înconjurătoare.

În cazul consilierii psihopedagogice de grup, chiar dacă au loc activităţi în cadrul unui grup de lucru,
centrul de interes îl reprezintă individul. Grupul constituie cadrul de testare, influenţare şi dezvoltare a
abilităţilor individului în vederea adaptării lui optime la solicitări cât mai diverse.
Influenţa grupului asupra individului se concretizează prin:

solicitare dezirabilă, normalizare (adaptarea la normele sociale),

conformism (influenţa majoritară spre uniformitate exercitată de grup),

inovare (influenţa minorităţii, care opunându-se normelor dominante, încearcă să impună norme
alternative care să producă schimbarea)

obedienţă (conformism necondiţionat şi necritic).

Grupul poate constitui un pattern familial în care consilierul şi co-terapeutul pot constitui un substitut
parental şi pot exercita o influenţă semnificativă asupra membrilor grupului de consiliere psihopedagogică.

În grupul de consiliere psihopedagogică cu adolescenţi, rolurile consilierului sunt diverse. Activităţile

consilierului care lucrează cu grupuri de adolescenţi trebuie să fie bazate pe:

conduită activ-suportivă, care să înlocuiască atitudinea neutrală, binevoitoare şi permisivă ;

folosirea de întăriri pozitive şi recompense ;

tehnici care să poarte amprenta personalităţii consilierului, devenit model pentru

adolescenţi ;

intervenţii specifice, focalizate pe problemele clienţilor, dar şi pe specificul grupului în

care valorile şi aspiraţiile consilierului sunt „induse” membrilor grupului, iar aceştia le
acceptă, se conformează lor.