GENUL NEISSERIA

- încadrare taxonomică -
• Ordin: Neisseriales
• Familia: Neisseriaceae
• Genul: Neisseria
• Specii:
Genul include 21 specii, dintre care 10 se pot dezvolta în
organismul uman.
• Specii de importanță medicală:
- Neisseria meningitidis.
- Neisseria gonorrhoeae.
Au mai fost izolate de la bolnavi N. cinerea, N. elongata, N.
mucosa şi extrem de rar, N. canis.
Celelalte specii pot afecta doar gazde imunocompromise.
 GENUL NEISSERIA
- habitat -
• Habitat:
Au rezistenţă foarte scăzută în mediul extern fiind sensibile
la variaţii de temperatură, uscăciune şi lumina solară directă.
N. meningitidis colonizează adesea nazo-faringele la specia
umană. Portajul poate atinge valori de 5-30 %.
N. gonorrhoeae se grefează pe mucoase indemne, mai ales
genital şi, excepţional, faringian, conjunctival sau rectal.
Neisseriile nepretenţioase fac parte din microbiotele
indigene umane (în special oro- şi nazo-faringiană).
• Spectrul de gazdă:
Singura gazdă naturală este cea umană.
 GENUL NEISSERIA
- epidemiologie -
• Răspândire:
Sunt răspândite în toată lumea.
N. meningitidis are o frecvenţă mai mare în sezonul rece, la
copii sau tineri şi în condiţii improprii de trai.
N. gonorrhoeae are incidenţă mai crescută la persoanele
active sexual.
• Căi de transmitere:
N. meningitidis se transmite de la o gazdă umană la alta pe
cale aerogenă, prin picături de secreţii nazo-faringiene.
N. gonorrhoeae se transmite prin contactul cu exudatele
mucoaselor infectate (genitală şi în mod excepţional,
faringiană, conjunctivală sau rectală). De obicei, transmiterea
are loc cu ocazia unui contact sexual sau în timpul naşterii.
 GENUL NEISSERIA
- caractere morfologice -
• Dimensiuni:
Diametru = 0,6-1 m.
Pot varia în funcţie de vârsta culturii şi de mediu.
• Forma:
Izolați sunt coci sferici sau ovalari dar par reniformi, cu axul
lung dispus vertical, când sunt grupaţi in diplo.
• Modul de grupare:
Sunt izolați sau grupați in diplo şi mult mai rar, formează
tetrade sau grămezi mici.
Modul de aranjare caracteristic este „in diplo” cu aspect de
„boabă de cafea”, fiindcă feţele adiacente sunt uşor aplatizate
sau concave.
• Prezenţa capsulei:
Majoritatea tulpinilor au capsulă polizaharidică, vizibilă pe
frotiurile din prelevate sau culturi tinere.
 GENUL NEISSERIA
- caractere morfologice -
• Prezenţa sporilor:
Nu formează spori.
• Tinctorialitatea:
Sunt Gram negativi.
Apar variaţii de colorabilitate pe frotiurile din culturi autolizate.
• Localizarea:
În infecţiile acute, neisseriile patogene se găsesc frecvent
intracelular (mai ales în interiorul granulocitelor
polimorfonucleare neutrofile).
Se pot localiza şi printre elementele celulare.
 GENUL NEISSERIA
- caractere morfologice -
 GENUL NEISSERIA
- caractere de cultură -
• Cerinţe nutritive:
Speciile patogene, mai ales gonococii, sunt pretenţioase
nutritiv crescând doar pe medii vitaminizate şi îmbogăţite cu
lichide biologice sau cu extracte de organe.
Neisseriile saprofite cresc şi pe medii simple.
Condiţiile de incubare necesare sunt aerobioza, o temperatură
de 35-37C, atmosferă umedă, eventual îmbogăţită cu 5-10 %
CO2 şi o perioadă de 24-72 ore.
Neisseriile „nepretenţioase” se pot dezvolta şi la temperatura
camerei (22C) ceea ce le diferenţiază de cele patogene.
 GENUL NEISSERIA
- caractere de cultură -
• Forma de creştere:
Aspectul şi dimensiunile coloniilor de Neisseria variază în
funcţie de specie, calităţile mediului şi vârsta culturii.
Neisseriile patogene formează colonii S, de 0,5-2 mm,
umede, translucide, lucioase, gri, nehemolitice şi
nepigmentate. Tulpinile virulente de N. meningitidis pot
forma colonii mucoide. N. gonorrhoeae are tendinţa de a
suferi variaţia de fază S-R, prin subcultivare. Celelalte specii
implicate în infecţiile umane cresc tot sub forma S, dar
coloniile sunt opace, pigmentate în galben sau cenuşiu-gălbui.
Neisseriile se pot dezvolta şi în medii lichide, speciile
pretenţioase crescând cu dificultate. În funcție de specie
tulbură uşor mediul de cultură sau formează depozite
grunjoase, sărace.
 GENUL NEISSERIA
-caractere biochimice și fiziologice -
• Nutriţia:
Sunt bacterii chemoorganotrofe.
• Respiraţia:
Sunt bacterii strict aerobe.
• Mobilitatea:
Sunt germeni imobili.
• Înmulţirea:
Se înmulţesc prin diviziune simplă, într-un plan sau după mai
multe planuri succesive perpendiculare.
• Proprietăţi biochimice:
Toate speciile de Neisseria au echipament enzimatic bogat,
format din citocrom c-oxidază, catalază (cu excepţia unor
subsp. de N. elongata), enzime zaharolitice şi autolitice.
Gonococii pot să degradeze oxidativ glucoza, cu formare de
acid acetic iar meningococii, glucoza şi maltoza.
 GENUL NEISSERIA
- caractere de rezistență -
• Rezistenţa în mediul extern:
Au rezistenţă foarte scăzută în mediul extern. Sunt
sensibili la variaţii de temperatură, uscăciune şi lumina solară
directă.
La temperatura camerei mor în 20–30 minute datorită
autolizei. Acest proces este mai rapid la pH alcalin şi pentru
coloniile mucoide de N. meningitidis. Pe obiecte sau instalaţii
sanitare, gonococii rămân viabili 1-3 zile.
• Rezistenţa la căldură:
Mor rapid datorită variaţiilor termice sau a desicaţiei.
• Rezistenţa la antiseptice şi dezinfectante:
Sunt foarte sensibili la majoritatea antisepticelor şi
dezinfectantelor.
 GENUL NEISSERIA
- caractere de rezistență -
• Rezistenţa la antibiotice:
Neisseriile sunt germeni care şi-au menținut în general
sensibilitatea naturală la peniciline.
Antibiograma este utilă, în special în situaţiile în care penicilina
nu se poate administra.
Pentru Neisseria meningitidis se mai pot utiliza, cu destulă
eficienţă, ceftriaxone şi ciprofloxacin.
În cazul gonococilor, este indicată, de asemenea, folosirea
cefalosporinelor din generaţia a treia şi a fluochinolonelor. La
nevoie, se pot utiliza şi tetracicline sau ceftriaxone.
Celelalte specii sunt sensibile la penicilină, eritromicină,
streptomicină şi tetraciclină.
Neisseriile sunt, de obicei, rezistente la vancomicină şi
polimixine care pot fi adăugate, ca agenţi selectivi, în mediile
de cultură.
 GENUL NEISSERIA
• Meningococii:
Produc rinofaringite uşoare, dar în condiţiile unei apărări locale
sau generale deficitare, pot străbate mucoasa respiratorie,
diseminează în sânge şi ajung la baza creierului producând
meningita meningococică, cu evoluţie severă.
• Gonococii:
La bărbaţi, produc uretrite, complicate cu prostatite sau
epididimite.
La femei, determină, de obicei, endocervicite şi rar anexite sau
salpingite. Aceste boli sunt reunite sub denumirea generică de
gonoree sau blenoragie.
Sunt agenţii oftalmiei gonococice a nou-născuţilor care poate
produce orbire.
Tulpinile foarte virulente pot determina infecţii sistemice cu
metastazări septice articulare, cutanate, meningeale sau
endocardice.
 GENUL NEISSERIA
- particularități ale neisseriilor nepatogene -

1. La om aceste specii sunt comensale fiind prezente în căile

aero-digestive superioare, pe mucoasa conjunctivală, în vagin
şi la nivelul uretrei distale.
2. La examinarea microscopică a frotiurilor colorate din
produse patologice se poate observa localizarea extracelulară.
- Unele specii sunt bacili (N. elongata).
- Unele specii formează tetrade (N. mucosa, flavescens,
N. subflava) sau lanţuri scurte (N. elongata).
Nu prezintă variaţii de dimensiuni şi de colorabilitate
pe frotiuri.
 GENUL NEISSERIA
- particularități ale neisseriilor nepatogene -
3. Sunt nepretenţioase nutritiv crescând şi pe medii uzuale, în
absenţa CO2 5-10 % chiar la temperatura camerei (22ºC).
4. Coloniile prezintă particularităţi (N.mucosa – au consistenţă
mucoidă, unele specii sunt producătoare de pigment gălbui
sau prezintă în mod inconstant hemoliză). Nu se autolizează
în culturi vechi.
5. Proprietăţile biochimice sunt diferite de cele ale neisseriilor
patogene (fermentarea zaharurilor, reducerea nitraţilor, etc.)
6. De obicei nu sunt patogene. Au fost izolate uneori în
infecţiile persoanelor imunodeficiente (meningite, celulite,
osteomielite, conjunctivite, pneumonii, artrite, septicemii).