Grupa : 7122 B

Spulber Alexandru

Stoian Lucian

Toma Daniel

Șotropa Paul
 Speciile propuse
 Areal
 Hrană
 Tehnici de luptă și de apărare
FURNICA SUDICĂ DE DEAL
 Denumirea populară a specie : Furnica sudică de lemn sau furnica
cal.
 Areal : Specia este destul de întâlnită în Europa, în nordul
Americii, și în Anatolia.
 Păduri specifice în care poate fi găsită : Păduri de conifere, și
parcuri.
 Aspectul fizic sau corporal : Furnicile lucrătoare sunt bicolorate
în roșu și negru-maroniu,iar capul lor este de regulă de culoare
neagră.
 Locuință : Trăiesc ca majoritatea furnicilor în cuiburi, dar
acestea trăiesc în cuiburi de dimenisuni destul de mari,sunt
situate în zonele de pădure în care razele soarelui reușește să
pătrundă.Coloniile mari de formic rufa pot avea cuiburi de la
100.000 până la 400.000 de lucrători și până la 100 de
regine.într-un singur cuib. În multe galerii din cuib se pot găsi
sute de female care produc, o cantitate impresionantă de ouă.
 Dar uneori în timpul anului își fac cuiburi în perioadele sociale
temporare alături de speciile F.Fusca și F.Lemani.Regina în timpul
perioadei de socializare temporare se infiltrează în cuib și o
înlătură pe cealaltă regină urmând ca mai apoi F.Rufa să-și
extindă cuiburile.
 Familie : Aparține familiei Formicidae, clasa Insecta,încrengătura
Arthropoda. Specie în mediul ei este destul de agresivă cu alte specii de
furnici,
 Hrană : F.Rufa se hrănește cu :
 Miere (de regulă)
 Alte insecte
 Arahnide
 Distanțele pe care le parcurg pentru hrănire față de cuib pot depăși 100
de m, uneori lucrători pot ajunge la o distață mai mare față de aceasta,
pentru ca să se hrănească. Tot privitor la hrană putem menționa faptul
că ele tind să recolte păduchi și să concureze cu alte animale pentru
hrană.
 Observație : Formica Rufa este adesea introdusă de silviculturi în
pădure pentru că este o formă eficientă pentru combaterea numărului
mare de dăunători.
 Colonie : Aceste specii conviețuiesc diferit din punct de vedere social
cu alte grupuri dar cel mai adesea reginele sunt cele conectează
coloniile de cuiburi între ele. Furnicile din faimilia Formicia rufa sunt
de mai multe tipuri : polygyonus și monogyonus. În mod obișnuit
femelele sunt de tip monogyonus și sunt capabile de zbor și să se
stabilească în cuiburi noi, în timp ce masculi sunt de tip polygynous și
sunt deasemnea lucrători.
 Aceste furnici, au mai multe cuiburi iar asta le ajută extrem de mult în
cazul schimbărilor drastice de temperatură sau de vreme neprevizibilă.
 Procesul furnicilor de divizare poate dura de la o săptămână până la o
lună.
FEMELĂ
CUIB DE FORMICA RUFA
 Denumire populară : Salamandră, sau salamandră de foc.
Variabilitate : Această specie cuprinde o largă,gamă de
variabilitate iar ca un număr aproximativ este de undeva, până la
500 de specii din aceași familie. Un exemplu de membru al
familiei este Sirena (Sirena Lacetina),Țiparul de Congo
 Aspectul corporal : Aspectul lor exterior al salamandrei, este
exact ca, al șopârlelor, corpul este delicat, botul lor este
scurt,coada lor în schimb este bine dezvoltată,au patru degete la
membrele anterioare și cinci la membrele posterioare,pielea lor
umedă îi ajută să trăiască o perioadă mai îndelungată de viață în
apă,iar unele specii reușesc să trăiască majoritatea vieții lor în
apă.Corpul lor este tetrapod cu trunchi cilinidric. Pielea este
lipsită de solzi,poate fi viu colorată,sau cenușie, cu diferite
forme, dungi sau pete.Tritonii masculi devin mai colorați în
perioada de împerechiere.Dimensiunile unei salamndre deobicei
este de 2,7 cm, cu excepția salamandrei uriașe chinezești care
poate ajunge la 1,8 m și cântărește aproximativ 65 de kg,
 Caracteristici : Salamandrele nu dispun de plămânii,o parte
dintre ele, respirația lor realizându-se prin ajutorul
branhiilorl.Unele salamander pot să dispună chiar de ambele
beneficii, și de branhii și de plămâni,deasemenea câtorva specii le
lipsesc și branhiile și plămânii, respirația realizându-se prin
piele.Pielea lor tot odată secretă și un mucus, care le ajută să
mențină corpul(pielea) umedă și pe uscat, și echilibrul de săruri
din apă.Secretă și substanțe toxice,iar în cazul unor specii mai
rare și feromoni.Deasemenea năpârlesc periodic.
 Tehnici de apărare și supraviețuire :

 Salamandrele ca tehnică de apărare în fața prădătorilor își folosesc
autonomia caudală.
 Cozile lor sunt foarte fragile și când aceasta este apucată de
prădător se rupe foarte ușor, oferindui timp fie să fugă,fie să stea
nemișcată pentru ca cel care la atacat să fie distras.Ele reușesc să
își regenereze într-un timp mult mai scurt țesuturile pierdute.Încă o
tehnică intereantă este acea că ele pot produce o substanță
asemănătoare cu laptele dar care este otrăvitoare,iar aceste
substanțe au un efect direct în special asupra speciilor
vertebrate.Această substanță este dată de culoritul viu ale speciei
în general,galben,negru și roșu.
 Areal : Nu au nevoie de un spațiu extreme de mare pentru
conviețuire,Temperatura deasemnea ideală pentru ei este de 20 de
grade. Specia este destul de des întâlnită în Europa. O găsim din
Carpații Occidentali și până în Jungla Amazoniană.
 Hrană : Specia se hrănește în general cu mai multe tipuri de insect
:
 Lăcuste
 Râme
 Miriapozi
 Greieri
 Dar se mai poate hrăni și cu melci, păienjeni.