 Pentru prima dată conceptul de

management a fost folosit in țăile anglo-

saxone.
 Din punct de vedere etimologic
management derivă de la latinescul
‘manus’- mână și reprezintă ca expresie
literară “manevrare”, “pilotare” .
 Cel chemat sa organizeze această
manevrare sau pilotare este managerul
 Manageul este cel care participă la
oganizarea si fectuarea acțiunii
manageriale.
Managementul constituie un sistem de
concepte si metode prin care se realizeaza
conducerea unei entitati micro sau macro:
economica, cultural-stiintifica, politica si
sociala, in vederea atingerii unor
performante ridicate si durabile – Alexandru
Puiu.
 Practica managementului este la fel de
veche ca și organizațiile , ceea ce
înseamnă pactic că aceasta a inceput o
odată cu organzizaea vieții sociale a
comunității umane.
 Managementul ca practică este foarte
vechi,cu toate acestea privit ca profesie,
disciplină ștințiifică și domeniu de instruire
este relativ nou, astfel managementul nu a
devenit un domeniu recunoscut decât la
sfașitul secolului al XIX- lea și începutul
secolului al XX-lea
 Capodoperele de arhitectură, creatii ale
vechiilor civilizații cum ar fi piramidele din
Egipt sau orașul incașilor Machu Pichu.
 Alt exemplu de cae putem amintii ar fi
puternicele imperii cunoscute in antichitate
cum ar fi:Macedonia, Persia sau Imperiul
roman care erau niste organizatii politice
conduse de impărați și generali “ managerii
acelo vremuri “.
 În orice sistem organizațional, deci si in cel
de educație fizică și sport se pot distinge
doua procese :
 Procesul de execuție
 Procesul de conducere (management)
 Relatiile de management. Relatiile de management reprezinta
cea de-a doua componenta definitorie a conceptului stiintei
managementului. Relatiile de management pot fi definite ca
raporturile care se stabilesc intre componentii unui sistem si intre
acestia si componentii altor sisteme in procesele previzionarii,
organizarii, coordonarii, antrenarii si control - evaluarii activitatii
unitatii. Relatiile de management au o tripla determinare: social
- economica, tehnico-materiala, umana.
 Determinarea social-economica rezulta din dependenta
relatiilor de management, de natura relatiilor de productie. Prin
aceasta dependenta se asigura aceleasi caracteristici
economico-sociale esentiale unitatilor economice bazate pe
aceeasi forma de proprietate. In acest context, se poate afirma
ca la acelasi tip de unitati, principalele activitati sunt
fundamentate pe aceleasi principii de management, utilizarea
anumitor metode de previziune, organizare, motivare a
personalului, adoptarea unor modalitati de management
participativ sunt identice sau asemanatoare.
 Determinarea tehnico-materiala consta in dependenta
trasaturilor managementului de caracteristicile muncii si
mijloacelor de munca ce constituie suportul tehnico-
material al incadrarii unitatilor economice in ramuri si
subramuri. In virtutea conditionarii tehnico-materiale,
relatiile de management reflecta specificitatea ramurilor
sau subramurilor din care fac parte unitatile economice.

 Determinarea umana consta in faptul ca o apreciabila

influenta asupra relatiilor de management o are si
componenta colectivitatii fiecarei unitati economice si
cultura sa organizationala. Personalitatea managerilor,
specialistilor, muncitorilor etc., care-si desfasoara munca
isi pune amprenta asupra relatiilor de management

 Principalii factori care influenteaza relatiile de

management intr-o unitate economica sunt: natura
proprietatii, dimensiunea sa, complexitatea proceselor de
productie, dispersarea teritoriala a subdiviziunilor
organizatorice, gradul de autonomie, potentialul uman
etc.