GENA-PTPN11

A ELABORAT- OSTAPOVICI TUD

A EVALUAT –BADAN LILIANA
 Cuprins
 Caracteristica Genei PTPN11
 1. Locus
2. Structura
3. Funcții
4. Expresie
5. Reglarea expresiei
 Proteina
1. Structura
2. Localizare in celula
3. Locul sintezei
4. Locul maturizarii
5. Functii
6. Interactiuni
 Rol medical
 Bibiografie
 Locus
 Start-112,418351pb
 Sfarsit-112,509,918pb
 Marimea-91,568bases
 Locus Chr12
Rolul biologic:
 La nivel molecular- codifica proteina tirozin fosfataza (PTP).
 La nivel celular –reglează o varietate de procese celulare, incluzând
creșterea celulară, diferențierea, ciclul mitotic și transformarea
oncogenice
 La nivel de organism- activarea mitogena, controlul
metabolic, reglarea transcripției, și migrarea celulelor.
 Consecintele mutatiilor la nivel de organism - sindrom
Noonan, precum și leucemie mieloidă acută
Tesuturile unde se expreseaza:
 REGLATORI
 TAFs
 TFIID
 TFIIA
 TFIIB
 ARN-PolimerazaII
 TFIIF
 STAT3 AP-2alphaisoform2
 AP-2alpha
 AP-2alphaisoform3
 AP-2alphaisoform4
 AP-2alphaA
Proteina
 Mărimea:597 aminoacizi
 Masa moleculară:68436 Da
 Structura cuaternară:Interacționează cu
fosforilat LIME1 și BCAR3
Interactioneaza cu 25 proteine
 Janus kinase 1
 CagA,[11 Janus kinase 2
 Cbl gene,[12] LAIR1,[55
 CD117,[13] LRP1,[57
 CD31,[15] PDGFRB,[58]
 CEACAM1,[19 PI3K → Akt [2
 Epidermal growth factor receptor,[20] PLCG2,[29]
 Erk [22] PTK2B,[60]
 FRS2,[24] Ras[22]
 GAB1,[27] SLAMF1,[61]
 GAB2,[29] SOCS3,[33]
 Glycoprotein 130,[33 SOS1,[26]
 Grb2,[26] STAT3,[10
 Growth hormone receptor,[44] STAT5A,[64]and
 HoxA10,[4 STAT5B.[6
 Insulin receptor,[47]
 Insulin-like growth factor 1 receptor,[49]
 IRS1,[51]
Localizare
Compartment Confidence

cytosol 5
nucleus 5
cytoskeleton 3

mitochondrion 3

endoplasmic reticulum 2

extracellular 2

plasma membrane 2

peroxisome 1
Domenii
 constă din două domenii
 1.SH2 tandem în capătul său N-terminal
 2. domeniu de protein tirozin fosfatazei (PTP).
 În starea inactivă, domeniul SH2 N-terminală se leagă de domeniul și
blochează accesul PTP de potențiale substraturi pentru site-ul activ. Astfel,
SHP2 este auto-inhibată.
 După legarea la țintă reziduurile fosfo-tirozil, domeniul SH2 N-terminal este
eliberat din domeniul PTP,are loc activarea enzimei prin eliberarea acestui
SH2
Rol biologic
 sindrom Noonan, precum și leucemie mieloidă
acută
 Sindromul Noonan este o afecţiune genetică
definită prin:
 înălţime mică
 anomalii ale inimii
 gât lat
 formă particulară a toracelui (proeminent în partea
superioară şi scobit în partea inferioară)
 tulburări ale coagulării şi anomalii ale circulaţiei
limfatice.
Aspecte genetice
 Sindromul Noonan este o boală cu transmitere
autozomal dominantă (AD), ceea ce înseamnă că
o persoană afectată are risc 50% de a transmite
boala la copiii săi (băieţi şi fete, risc valabil pentru
fiecare sarcină).
 Până în prezent au fost descrise 3 gene ca fiind
implicate în Sindromul Noonan: PTPN11 (50% din
pacienţi), KRAS(5%) şi SOS1 (13%).
 Expresia clinică a Sindromului Noonan este destul
de variabilă chiar în cadrul aceleiaşi familii
(expresivitate variabilă).
 Boala nu pare să se manifeste cu anticipaţie
(manifestare din ce în ce mai devreme în cursul
generaţiilor).
 Frecvenţa bolii
Incidenţa Sindromului Noonan a fost
raportată a fi de
1/ 1.000 – 1/ 2.500 de indivizi, deşi
aspectul clinic discret pare să apară la
1/ 100 persoane. Vârsta medie la care
se stabileşte diagnosticul este de 9 ani.
Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire

Măsurile de terapie se adresează simptomelor:

•Creşterea: nu este afectată sever, fiind la limita inferioară a normalului şi nu necesită terapie; pentru
dificultăţile de alimentare se face tratament standard;

Dezvoltarea şi comportamentul:
 - Hipotonia (copil moale) se tratează cu fizioterapie şi terapie ocupaţională cu rezultate bune;
 - dacă se depistează întârziere psiho- motorie se recomandă programe de stimulare precoce şi educaţie
adecvată;

Cardio- vascular:
 - Anomaliile vasculare se tratează chirurgical;
 - Cardiomiopatia hipertrofică se tratează medicamentos (blocante ale canalelor de calciu);
 - În cazul intervenţiilor sângerânde (ex scoaterea amigdalelor, tratament stomatologic etc)
 • Ocular: frecvent anomaliile se corectează nechirurgical (ochelari);

Hematologic:
 - dacă pacientul are anomalii ale coagulării, se face tratament individualizat;

Limfatic:
 - la copiii cu picioare edemaţiate (umflate) se recomandă măsuri de igienă locală, încălţăminte potrivită,
examinarea zilnică a degetelor şi folosirea de soluţii dezinfectante;
Genito- urinar:
 - pentru testicul necoborât se face tratament injectabil cu gonadotrofină corionică umană; dacă nu se obţin
rezultate, trebuie făcută corecţia chirurgicală până la vârsta de 4 ani;
 - Infecţiile urinare se tratează cu antibiotice;
 • Anomaliile ORL:
 - Otitele se tratează cu antibiotice;
Leucemia Mieloidă Cronică
reprezintă o formă rară de cancer, care afectează
celulele sângelui şi este caracterizată de o mutaţie
genetică a cromozomilor 9 şi 22.
Această mutaţie duce la o creştere necontrolată a
celulelor albe din sânge, care nu îşi mai pot îndeplini
corect funcţiile şi astfel apare incapacitatea
organismului de a lupta cu infecţiile, chiar şi cele
uşoare.
Cauzele
Nu se ştie ce anume determină apariţia acestei boli şi nu există un
factor declanşator.
Tot ceea ce se ştie în momentul de faţă este că leucemia mieloidă
cronică este o mutaţie care apare întâmplător la nivelul unei celule stem
hematopoietice şi oricine poate cădea victimă acestei cumplite boli.
Simptome
În peste 30% din cazuri, leucemia mieloidă cronică poate fi lipsită foarte
mult timp de simptome, bolnavii descoperind absolut întâmplător, cu
ocazia unui set de analize medicale, creşterea anormală a numărului de
leucocite din sânge, principalul semn al acestei boli.

Există însă şi situaţii când bolnavul se confruntă pe termen lung

cu infecţii repetate, hemoragii severe (în special sângerări nazale)
, scădere în greutate, lipsa poftei de mâncare sau chiar refuzul de a se
alimenta (anorexie), dureri la nivelul oaselor, creşterea în volum a
splinei, oboseală, senzaţie de presiune şi saturaţie în partea superioară
a stomacului, lipsa de aer etc.
Diagnostic
Dacă se observă astfel de simptome , este indicată o consultaţie amănunţită
Examenul clinic constă în:
Examinarea ganglionilor limfatici
Examinarea splinei şi a abdomenului
Mielograma (o analiză a celulelor măduvei osoase)
Tehnica FISH, care evidenţiază anomaliile cromozomiale
verificarea periodică a hemoleucogramei, pentru a observa dacă există anomalii ale nivelului de
leucocite în sânge.

Tratamentul
pacienţii pot avea acces la tratamente inovative care au drept scop principal distrugerea
celulelor canceroase şi ameliorarea simptomelor cauzate de splenomegalie (creşterea în volum
a splinei).
Urmând constant tratamentul potrivit, pacientul are şansa de a dezvolta celule sănătoase,
normale, în măduva osoasă, şi astfel se poate bucura de o speranţă de viaţă similară cu a unei
persoane perfect sănătoase.
Transplantul de măduvă rămâne însă singura şansă de vindecare totală a leucemiei mieloide
cronice, riscurile acestei proceduri fiind însă ridicate (morbiditate şi mortalitate între 10-30%).
De asemenea, pentru un transplant medular este nevoie de un donor sănătos, al cărui material
genetic să corespundă cu cel al receptorului.
Vă mulțumesc
pentru atenție!