 Tratamentul ortodontic

 Profilaxie
 Intercepție
 Tratament curativ
 Precoce
 tardiv
Prin ortodonţie interceptivă se înţelege surprinderea
unor forme incipiente sau uşoare de anomalii dento-
maxilare prin depistări active şi instituirea unor
măsuri prin care se previne instalarea malocluziei
adevărate sau se reduce tratamentul ortodontic la
unele măsuri simple.
GRABER a definit rolul ortodonţiei interceptive,
spunând că „scopul ei este de a elimina orice factor
patogen existent şi de a reduce la minimum
consecinţele nocive ale factorilor etiologici asupra
dentiţiei”.
Acest scop nu este întotdeauna uşor de atins datorită
faptului că în etiologia anomaliilor dento-maxilare se
incriminează atât factori endogeni, genetici, cât şi
exogeni.
 Tratamentul interceptiv cuprinde un
ansamblu de măsuri şi mijloace instituite în
vederea opririi cursului dezvoltării unei
abateri de la normal. Precizările lui Graber
sunt în acest sens edificatoare: " anomalia
este o stare obiectivă în curs de constituire,
sau chiar de curând constituită, şi în care se
urmăreşte redirijarea proceselor de creştere
şi dezvoltare pe linia normalităţii".
 Asociația Americană de Ortodonție recomandă ca
evaluarea inițială ortodontică să aibă loc la primul
semn al problemelor ortodontice sau cel târziu la
vârsta de 7 ani. La aceasta varstă tratamentul
ortodontic poate să nu fie necesar, dar pot fi depistate
tulburări funcționale, modificări la nivelul ApDM și se
pot institui măsuri ce determină reluarea dezvoltării
normale.
 Ortodonție interceptivă înseamnă
diagnosticarea și tratarea malocluziilor
imediat ce acestea sunt detectate.
 Scopul ortodonției interceptive este de a
asigura condiții pentru dezvoltarea normală
a aparatului dento-maxilar, asigurarea unei
ocluzii corecte .
 Tratamentul interceptiv scade frecvența
necesității tratamentului curativ, timpul și
costurile .
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI INTERCEPTIV
 depistarea dezechilibrelor scheletale minore,
îndepărtarea agenţilor determinanţi, asigurarea
condiţiilor optime de dezvoltare şi menţinere a
relaţiilor normale, dimensional şi direcţional, între
bazele maxilarelor şi baza caniului:
 depistarea dereglărilor în perioada de exfoliere a
dinţilor temporari şi de erupţie a dinţilor
permanenţi;
 depistarea dezechilibrelor ocluzo-articulare şi
reechilibrarea ocluziei;
 tratamentul obiceiurilor vicioase şi reechilibrarea
funcţiilor.
Mijloacele terapiei interceptive în perioada dentaţiei
temporare sunt urmatoarele:
 Aparatele miofuncționale prefabricate-trainer

 aparatele mobile sau mobilizabile pentru rezolvarea

ocluziilor încrucişate;
 menţinătoarele de spatiu în cazul pierderilor dentare precoce
(BRATU si colab.,1984);
Realizarea obiectivelor terapiei
ortodontice interceptive este
posibilă prin diverse mijloace cu
aplicare la nivel :
 Dentar

 Parți moi-frenuri

 Funcțional
 Conservarea dimensiunii zonei de sprijin prin
obturații corecte ale dinților temporari asigură spațiul
necesar erupției grupului C-PM. Scurtarea arcadei
temporare determină mezializarea M₁ urmată de
erupția ectopică sau incluzia Cmx sau PM II md
 În cazul extracției premature a dinților temporari se
recomandă aplicarea menținătoarelor de spațiu
Nu este necesară aplicarea menţinătoarelor de
spaţiu :
 când coroana dintelui ce erupe a depăşit osul
alveolar şi când există spaţiu suficient pentru
erupţie;
 când spaţiul rămas în urma pierderii premature a
dintelui temporar este în exces faţă de spaţiul
necesar erupţiei dintelui permanent;
 când există discrepanţe mari ce vor necesita
extracţii şi tratament ortodontic;
 când există anodonţie de dinte permanent şi
dorim închiderea spaţiului;
Dirijarea erupției dentare a DP prin extracții ale dinților
temporari persistenți ce determină malpoziții dentare
 În angrenajele inverse fără deficit de spațiu se poate
utiliza exercițiul cu spatula pentru redresarea axului
dentar
 Extracția dinților supranumerari
 Lipsa de abrazie a caninilor sau obturațiile
necorespunzătoare din regiunea molară pot determina
devieri ale mandibulei în ocluzie,situații în care se
recomandă șlefuirea selectivă.
 Intervențiile chirurgicale de tip frenectomie-frenoplastie
sunt indicate în cazuri de diastemă maxilară
 Fren lingual scurt sau inserat anterior limitează
mișcările limbii ,stimulează dezvoltarea mandibulară
 În compresia de maxilar cu proalveolodenție se
recomandă redresarea dinților frontali maxilari,
susceptibili de fractură în caz de traumatisme prin
cădere, frecvente la vârstă mică.
Obiceiurile vicioase şi reechilibrarea funcţiilor

 Un capitol de bază al terapiei

interceptive îl constituie obiceiurile vicioase
și disfuncțiile respiratorii, fonatorii,
masticatorii, musculare, ale deglutiției.
 Obiceiurile vicioase sunt factori etiologici ai
anomaliilor dento-maxilare , relativ frecvente în
perioada dentaţiei temporare. Dacă s-a realizat
decondiționarea pînă la înlocuirea dinţilor, în
general modificările se corectează de multe ori
spontan. Dacă obiceiurile vicioase continuă şi după
eruptia dinţilor permanenţi, se produc anomalii
ale sistemului dento-maxilar
 Se consideră că decondiționarea obiceiurilor vicioase
constituie unul din cele mai valoroase servicii
ortodontice interceptive. Lipsa educaţiei sanitare
stomatologice a părinţilor face ca, în marea majoritate a
cazurilor, medicul să se confrunte cu dezechilibre
funcţionale şi scheletale în curs de constituire.
 Vârsta la care se poate aştepta reuşita terapiei de
reeducare este de 3—4 ani, perioadă în care copilul
percepe şi reacţionează la mesaj.
Reeducarea funcțională constă în realizarea unui
program riguros organizat după următoarea
schemă:
 conştientizarea copilului şi a colaboratorilor în
legătură cu practica anormală pe care copilul o
întreţine şi consecinţele defavorabile asupra
dezvoltării, estimând tulburările apărute;
 pregătirea psihică şi fizică generală a copilului;
 pregătirea unităţilor musculare care participă la
realizarea funcţiei corecte;
 învăţarea comportamentului corect;
 exersarea până la însuşirea deplină a
comportamentului normal.
 Respiraţia nazală corectă este esenţială în terapia de
decondiţionare şi stimulare. Controlul și intervenția
O.R.L. pentru asigurarea stării de sănătate este
condiție a reușitei tratamentului ortodontic.
 Deglutiţia atipică constituie cauza cea mai frecventă a
ocluziei deschise funcţionale.
 Miogimnastica este măsura de elecţie din
ortodonţia interceptivă în cazul în care au survenit
dezechilibre în unităţile musculare. Pregătirea
corespunzătoare a grupelor musculare asigură
corecţia unor mici abateri în unităţile scheletale
(proces dento-alveolar, relaţii intermaxilare),
readuce echilibrul în balanţa formă-funcţie,
asigurînd dezvoltarea echilibrată .
 Nu orice obicei vicios sau dezechilibru
muscular din cadrul unei funcţii necesită un
dispozitiv ortodontic. De multe ori,
maturizarea funcţiei sau abandonarea unei
practici dăunătoare normalizează procesele
de creştere .
 Ortodonția interceptivă asigură dezvoltarea
armonioasă, fizică si psihică a copiilor.