MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA

USMF “NICOLAE TESTEMIŢANU”

Catedra Chirurgie oro-maxilo-facială

şi Implantologie orală „Arsenie Guțan”

Antibioticoterapia

Sîrbu Dumitru dr. med., conf. universitar

 Microflora orală şi infecţiile oro-maxilo-faciale

Teritoriile anatomice OMF sunt populate de colonii de microorganisme proprii bine definite.
Aici găsind condiţii prielnice pentru existenţă:

Temperatura optima, umeditate, mediu alcalin, mediu de nutriţie, condiţii de aerobioză sau anaerobioză.
În organismul uman adult pot fi gazdă 1014 bacterii vii, ceia ce este cu 10 ori mai mult decît celulule
proprii (1013). În cavitatea bucală sunc cunoscut peste 300 specii bacteriene care locuiesc în cele 3
ecotopuri:
Faringele propriu zis inclusiv amigdalele;
Cavitatea orală;
Placa dentară – structură individualizată.
 Relaţii SIMBIOTICE:
Microorganisme Macroorganism

Au asigurate hrană, Stimularea sistemului

înmulţirea, imunitar,
protecţie. bararea implantării unor
microbi patogeni,
producţia locală de
substanţe biologic active
Relaţii CONFLICTUALE
 Infecţia

arată depăşirea mecanismelor de apărare ale

organismului, ca o consecinţă a agresiunii
microorganismelor asupra sa.
EXTRACȚII DENTARE

Bacteriemia tranzitorie
• Pătrunderea infecției în
sistemul sangvin,
datorită numeroaselor
bacterii aflate în
cavitatea bucală.
• Răspîndirea infecției în
organsim dacă
sistemul imunitar este
slăbit
Sinusita maxilară odontogenă
Osteomielita odontogenă
 TRAUME DENTO-MAXILO-
FACIALE

 plăgile părţilor moi ale feţei şi cavităţii orale

 traumatismele dinţilor şi parodonţiului
 fracturile scheletului facial
TRAUME DENTO-MAXILO-FACIALE
 TRAUME DENTO-MAXILO-FACIALE

duminică, 27 octombrie 2019 12

BOLILE GLANDELOR SALIVARE

• Cauzele infecției sunt

de obicei virale sau
bacteriene
• (germeni patogeni cu
tropism particular
pentru aceste glande
sau cantonarea lor în
aceste locuri în cadrul
unor infecții
sistemice).
 COMPLICAȚII SEPTICE
ABCESE, FLEGMOANE, LIMFADENITE, PNEUMONIE
SEPTICĂ; MEDIASTINITA; ENDOCARDITA BACTERIANĂ;
ABCES INTRACRANIAN; SEPTICEMIA,
Flegmon odontogen planşeul bucal, cervical, mediastenită
purulentă
 ANTIBIOTICOTERAPIA

1. EMPIRICĂ
2. CONDUSĂ ŞTIINŢIFIC
 ANTIBIOPROFILAXIA

Urmăreşte prevenirea infecţiei care nu

este prezentă în momentul administrării
antibioticului, dar pe care medicul o
presupune.
 ANTIBIOPROFILAXIA

O ordonare a diferitor aspecte ale

antibioprofilaxiei în chirurgie poate fi
realizată în baza recomandărilor CDC
(Center for Desease Control, Atlanta,
U.S.A.), care definesc condiţiile riscului
infecţios în intervenţii chirurgicale variate:
 ANTIBIOPROFILAXIA
1. În cazul intervenţiilor chirurgicale curate, în care nu se deschid şi nu se
străbat cavităţi naturale, nu există leziuni traumatice sau inflamatorii, tehnica
chirurgicală este perfectă şi nu se constată abateri antiseptice, riscul infecţios
este 1-2%- nu se recomandă antibiotice, nici profilactic nici curativ.
2. În cazul intervenţiilor chirurgicale care nu mai pot fi considerate curate,
deoarece implică deschiderea unei cavităţi naturale şi contaminări minore din
ţesuturile învecinate sau presupun dificultăţi în asigurarea unei asepsii perfecte,
riscul infecţios este apreciat pînă la 20 % şi se recomandă antibioprofilaxia
dar nu antibioterapia.
3. În cazul intervenţiilor chirurgicale contaminate, riscul infecţios este apreciat
cu 20-35 % şi se recomandă antibioprofilaxia care ar reduce riscul infecţiei
de 2-3 ori, dar şi antibioterapia.
4. În cazul intervenţiilor chirurgicale septice, murdare riscul infecţios este
apreciat cu 25-50 %, deoarece se realizează în ţesuturi inflamate cu sau fără
puroi, în plăgi contaminate de peste 4 ore, plăgi cu ţesuturi devitalizate, corpi
străini, etc.. Se recomandă antibioterapia condusă ştiinţific.