Trăsăturile caracteristice

modelului japonez de
afministrare corporativă.
 Mitsubishi este una dintre cele mai mari
firme,care se ocupă cu comerț ”universal” pentru
companiile intermediare din Japonia și face parte din
Mitsubishi Keiratsu. În Mitsubishi Corporation (inclusiv
filialele) activează mai mult de 77.000 de persoane și
este activ în comerț, servicii financiare și investiții,
inginerie, chimie, alimente, minerit, energie și alte
industrii.
 Elementele principale a acestui model sunt:
sistemul bancar şi Keiretsu care se suprapun şi
se complectează. Aproape toate companiile
japoneze au relaţii strânse cu o bancă-creditor.
Banca îşi asigură clienţii corporativi cu
împrumuturi şi cu servicii în probleme de
acţiuni, bonuri, deschiderea conturilor şi
consultaţiile respective. Banca creditor este un
deţinător considerabil de acţiuni ale corporaţiei

Este necesar de menţionat faptul că, conform reformei „Anti-Monopoly Law Reform 1977”,
băncile din Japonia nu au dreptul să procure într-o singură companie un pachet de acţiuni mai mare
de 5%. Dar acest fapt nu reduce aportul cumulativ a acţiunilor băncilor în corporaţiile mari. Cota
parte a băncilor şi instituţiilor financiare în corporaţii este foarte considerabilă.
În modelul japonez subiecţi de bază ai
relaţiei corporative sunt:

• Banca creditor;
• Compania afiliată;
• Cei mai mari
acţionari;
• Administraţia şi
guvernul.
 Un rol important joacă organele centrale de stat, care au
reprezentanţi în cele mai mari corporaţii din Japonia. Un alt
element al sistemului Japonez sunt aşa numiţii „Amacudari” –
persoane cu posturi de conducere în sistemul statal, care, după
ieşirea la pensie, sunt angajaţi în calitate de manageri,
consultanţi în cadrul organizaţiilor private.
Balanţă parteneriatului între corporaţiile naţionale şi
organele publice.
 Keidanren (Кeidzai dаntai rengokai)– este
denumirea prescurtată a Federaţiei
Organizaţiilor Economice din Japonia, fondată
în anul 1946 – cea mai puternică organizaţie,
ce reuneşte cele mai mari companii naţionale
din ţară, organizaţii ramurale, grupe
economice. Acest element al structurii
corporative este situat în vârful piramidei
economiei naţionale, fiind tot odată un centru
de consultanţă şi decizional.
 Organigrama sistemului managerial Keidanren include:
- preşedintele;
- 12 preşedinţi-adjuncţi, reprezentanţi ai celor mai mari
corporaţii japoneze pe principii de echitate şi egalitate;
- 60 comitete ce au în evidenţă analiza problematicii
politicii economice interne şi externe.
Organul ce are în competenţă luarea deciziilor de consens
este Consiliul de Directori – format din cca. 500 persoane,
ce se întruneşte lunar. Problemele ce au o importanţă
deosebită sunt analizate de Consiliul Directorilor Executivi
(cca. 200 persoane), iar problemele de ordin global – de
Directorul Executiv şi adjuncţii săi.
 Ilustrează una dintre cele mai mari deosebiri
dintre modelul Japonez şi cel AngloAmerican.
Comitetul de conducere în corporaţia japoneză
este constituit integral din persoane afiliate.
Directorii executivi, şefi ai celor mai mari
subdiviziuni ale companiei şi administraţiei.
Alt fenomen caracteristic modelului japonez este
alegerea în calitate de membru a funcţionarilor de
stat pensionaţi. În contrast cu modelul Anglo-
American reprezentanţii outsaiderilor sunt foarte
rar aleşi în componenţa consiliilor de administraţie
a corporaţiilor japoneze.
Numărul mediul al consiliului în companiile
japoneze constituie cca. 50 persoane.
Circuitul sistemului de relaţii corporative
 plata dividendelor, repartizarea mijloacelor, alegerea
consiliului de directori şi alegerea auditorilor.
Alte decizii ce cer aprobarea acţionarilor sunt:
a) întrebări ce sunt legate de capitalul social al corporaţiei;
b) modificări, amendamentele la statul corporaţiei; c)
componenţa Consiliului Societăţii;
d) schimbarea domeniului de activitate;
e) plata suplimentară directorilor şi auditorilor;
f) reorganizarea, restructurarea, contopirea cu alte
companii, ş.a.
Propunerile din partea acţionarilor este un fenomen relativ nou în
Japonia.
Astfel până în anul 1981 legislaţia în vigoare nu permitea
acţionarilor de a înainta propuneri personale pentru a fi
analizate la Adunarea Generală A Acţionarilor. Începând cu
anul 1981, acţionarii ce deţin mai mult de 10% acţiuni au
dreptul să înainteze propuneri la AGA.
 Cerinţele înaintate faţă de corporaţiile japoneze ce ţin de transparenţa
informaţiei nu sunt atât de aspre ca în Modelul Anglo-american.

Corporaţiile sunt obligate să prezinte următoarele tipuri de informaţii:

 1. Informaţia financiară (odată în semestru);

2. Date despre structura capitalului;
3. Informaţii despre fiecare candidat în consiliul societăţii
(incluzând numele de familie, posturile ocupate, relaţii cu
corporaţia, deţinerea acţiunilor corporaţiei);
4. Informaţii despre premiile acordate (de obicei cele mai
mari sume, plătite directorilor executivi şi membrilor
consiliului societăţii)
5. Informaţii despre propunerile de reorganizarea şi fuziune;
6. Propunerile de modificarea a Statutului corporaţiei;
7. Datele de identificarea a persoanelor fizice sau juridice ce
sunt invitate să efectueze controlul de audit.
 Datorită rolului important care îl joacă corporaţia
japoneză în ţara sa şi peste hotare, elaborarea
politicii industriale a implicat un volum mare de
ministere în frunte cu ministerul finanţelor, ministerul
de comerţ internaţional şi-a industriei.
Internaţionalizarea corporaţiilor japoneze le-a făcut
pe acestea mai puţin dependente de piaţa naţională şi
mai puţin dependente de politica industrială internă,
creşterea pieţei de capital a condiţionat liberalizarea
pieţelor financiare japoneze. În timp ce aceşti factori
au scăzut influenţa politicii industriale, acesta rămâne
totuşi un factor important al legislaţiei japoneze
existente, cu toate că-i mai puţin eficientă şi o
reglementare în dependenţă a pieţei hârtiilor de
valoare de către agenţiile guvernamentale