Catacombele creștine

Aporcăriței Cătălin Petronel

 In den Katakomben Roms. Nach der Natur aufgenommen von
Blaschnik in Rom. (În catacombele Romei. Reprodus după
natură de către Blaschnik la Roma) - Revista „Die
Gartenlaube“-1866, Leipzig

Catacomba reprezintă acea galerie subterană, naturală sau artificială, care servea primilor creștini drept refugiu, loc
de cult și de înmormântare.Inițial în secolul I d.Hr. comunităţile evreieşti stabilite în Roma au transfomat câteva
galerii în cimitire, iar în secolul al II-lea creştinii au început să le folosească pentru acelaşi motiv. De la început, aceste
galerii au fost numite coemeteria sau dormitoria, căci pentru primii creştini ele reprezentau doar locuri de odihnă, de
somn, din care vor fi treziţi la Învierea de Apoi.
 O gravură din revista Le Magasin Pittoresque,1860

Catacombele erau sapate în tuf, în afara vechilor ziduri de incintă ale Romei, având în vedere că în interiorul orașului
nu era posibil să se îngroape mortii. Hominem mortuum în urbe neve sepelito neve urito= "Nu se îngroapă și nici nu
se incinerează nici un cadavru în oraș„.
 Jules Eugene
Lenepveu -
Martirii
catacombelor –
Musée d’Orsay
-1855

Cele mai vechi nuclee de catacombe romane datează de la sfârșitul secolului II. Anterior, creștinii erau îngropați
împreună cu păgânii; când comunitatea a devenit mai numeroasă, a fost necesară crearea de cimitire colective. Pentru
a rezolva problema spațiului și datorită ușurinței cu care se putea excava în stratul moale de tuf pe care era construit
orașul, au fost săpate galerii subterane pe mai multe etaje. La începutul catacombele au fost folosite doar pentru
morminte și pentru cultul martirilor îngropați aici.
Începând cu secolul al V-lea se renunță la obiceiul înmormântării în catacombe. În secolele VII și IX mormintele au
fost mutate la Biserica San Silvestro, dar și la bisericile din împrejurimi. S-a recurs la următoarea procedură din
cauză că aceastea se aflau înafara Zidurilor Aureliene, ceea ce le facea vulnerabile în fața invaziei barbarilor. În
perioada Evului Mediu ele sunt abandonate în totalitate, dar sunt redescoperite în secolul al XVI-lea.
La Roma s-au descoperit 40 de catacombe, fiecare dintre ele având câte un labirint de galerii subterane ce duceau
către o serie de încăperi. În multe încăperi se aflau cubicula, acele cavouri care adăposteau membrii adormiţi ai
aceleiaşi familii. Când sunt mai largi şi mai încăpătoare, aceste cavouri (de fapt camere mortuare) poartă numele de
cripte. Se crede că, iniţial, oamenii bogaţi deţineau pe proprietăţile lor astfel de încăperi subterane sau hipogee
(morminte subterane care pot avea mai multe camere), care mai apoi au fost unite între ele prin galerii. Mulţi creştini
doreau să fie îngropaţi lângă martiri, aşa că în jurul mormintelor sfinţilor tunelurile devin foarte largi, pentru ca să
poată fi îngopaţi cât mai mulţi adormiți.
Săpătorii în nisip, arenarii, erau foarte pricepuţi şi dintre ei s-au distins mai apoi acei fossores. Aceştia se ocupau de
proiectarea, săparea şi împodobirea catacombelor, şi tot ei se ocupau cu distribuirea locurilor de înmormântare. Locul
lor în comunitatea primară era foarte important, căci erau mai mult decât simpli gropari (ei au fost cei care au
proiectat unele catacombe, care se întind pe atât de mulţi kilometri). Ei au avut înţelepciunea să sape coridoarele
labirinturilor subterane, ocolind atât hipogeele păgâne, cât şi solul roşiatic din care romanii scoteau pietrele pentru
clădiri. De aceea, catacombele nu sunt legate între ele, ca un singur tunel, căci pământul nu permite acest lucru.
 Catacomba Sfântului Calixt

Este una din catacombele Romei de pe Via Appia, notabilă prin existența Criptei Papilor, care conținea mormintele
papilor din secolele II-IV d.Hr. Se crede că ea a fost creată de catre Papa Calixt I.
 Creștini
celebrând
liturghia
în catacombă.

Acest cimitir are 15 ha și o lungime de 20 de km. Cele mai vechi părți ale mormântului sunt cripta Lucinei, zona
Papilor și zona Sfintei Cecilia, locuri în care sunt păstrate cripta Papilor, cripta Sf. Cecilia și Cripta Sacramentelor.
Celelalte zone din catacombe sunt recunoscute sub numele de zona Sf. Gaius, zona Sf. Eusebiu, zona vestică, zona
liberiană. Toate aceste zone ale catacombei se asemănă prin arhitectura grandioasă.
În vârful sitului de 15 hectare se regăseau rămășițele a șaisprezece papi și a cincizeci de martiri. Pe lângă ei și-au mai
găsit locul încă jumătate de million de creștini persecutați pentru credințele lor religioase. Din cei șaisprezece papi,
nouă au fost îngropați în Cripta Papilor căreia papa Damascus I i-a construit o scară în secolul al IV-lea. Printre
inscripțiile în limba greacă descoperite sunt cele asociate cu papii: Ponțian, Anteriu, Fabian, Lucius I și Eutichie.
Baza acestei reţele stratificate (pe 5 niveluri) lungi de 19 kilometri de tuneluri subterane exista deja înainte de a fi
luată decizia de a construi spectaculoasele catacombe din prezent (aici este vorba de preexistentele „hypogea”, care
înseamnă tocmai „sub pământ”). În zona deschisă publicului se află două mici bazilici cu trei abside, cunoscute sub
numele de “Trichorae”. În cea situată către răsărit se presupune că au fost înmormântați papa Zefrinus și Sfântul
Tarcisius.
Aceasta este cea mai importantă și mai cunoscută criptă a cimitirului, numită “micul Vatican”, deoarece a fost locul
oficial unde au fost înmormântați 9 papi. Pe pereți încă se pot vedea inscripțiile originale, în limba grecă, cu numele a
cinci papi. Pe patru pietre funerare, lângă numele papei, se găsește și titulatura “episcop”, si, pe două dintre ele este
scris MPT, abrevirea din limba greacă pentru martir. Înaintea mormântului său, Papa Damasus (sec. IV) a adăugat o
placă din marmura, pe care se afla scris un poem în limba latină despre jertfelnicia martirilor și a creștinilor
înmormântați în aceste catacombe.
În cripta imediat următoare se găsește mormântul Sfintei Cecilia, cunoscută ca ocrotitoare a muzicienilor. Provenind
dintr-o familie de nobili din Roma, a fost martirizată în secolul al III-lea, fiind înmormântată în aceste catacombe, în
locul în care acum poate fi văzută statuia sa. A fost cinstită și venerată în această criptă vreme de cinci secole. În 821
moaștele sale au fost mutate la Travestere, în biserica închinată sfintei. Statuia Sfintei Cecilia este o copie a lucrării
lui Stefano Maderno realizată în 1599. Cripta a fost în întregime împodobită cu mozaic și fresce (începand din sec
IX). Pe perete, lângă statuie, putem vedea o veche icoana a Sfintei Cecilia Oranta. Puțin mai jos, într-o mică nișă, se
află o frescă în care este reprezentat Hristos ținând Sfânta Evanghelie. Pe partea dreaptă este reprezentat chipul
Sfantului Urban. Tot în această criptă sunt reprezentați trei martiri: Policamus, Sebastian și Quirinus.
Trecând prin galeriile pline de morminte (loculi), întâlnim cinci mici camere, adevărate mormite de familie,
cunoscute, de regulă, sub numele de cubiculele Sfintelor Taine. Sunt importante mai ales pentru frescele lor. Acestea
sunt datate la începutul sec al II-lea și reprezintă prin simboluri Taina Botezului și cea a Sfintei Euharistii. Îl întâlnim
reprezentat de altfel și pe prorocul Iona, ca simbol al Învierii.
Catacombele Sfântului Calist sunt deschise de-a lungul întregului an cu excepția Crăciunului, Anului Nou și Învierii
Domnului. De asemenea, sunt închise în fiecare zi de miercuri. Orele între care pot fi vizitate sunt: 9.00 - 12.00
și 14.00 - 17.00. Prețul biletului de intrare costă 8 € și 5 € cel redus. În interiorul catacombelor nu sunt permise
fotografierea și filmarea.
 Catacomba de Commodilla

Catacomba de Commodilla este una dintre catacombele așezate în apropierea drumului Via Ostiense. Cea mai mare
parte a numelor acestor catacombe provine fie de la numele celui care a donat pămantul ori provine de la numele
sfinților îngropați în ea.
Cimitirul subteran este distribuit pe trei niveluri. Cel mai vechi și interesant nivel din punct de vedere arheologic este
cel mijlociu. El este obținut dintr-o veche carieră și refolosit în scop funerar. În acest nivel se găsesc înmormântați
martirii, iar de la acesta s-au dezvoltat și celelalte catacombe. În urma analizei artefactelor reiese că ele datează din a
doua jumătate a secolului al IV-lea, în timp ce alte caracteristici arată că ea a luat naștere la începutul secolului al IV-
lea.
Există presupuneri conform cărora se susține faptul că această cariera înainte de a se transforma în catacombă era
folosită parțial ca loc de înhumare. Cu timpul, ca toate celelalte catacombe este transformată într-un loc de cult al
martiriului. Au existat mai multe lucrări de restaurare, semn că aceste catacombe au fost încă de la început locuri de
pelerinaj al creștinilor devotați.
În urma săpăturilor arheologice s-au descoperit monede cu efigia papei Grigorie al IV-lea. Mai există informații
conform cărora Papa Leu al IV-lea donează moaștele martirilor Felix și Adautto soției împăratului Lotario. Ea a fost
descoperită în anul 1595 de către arheologul Antonio Bosio, însă primul care l-a identificat ca fiind Commodilla este
Giovanni Batistta de Rossi în secolul al IX-lea. În secolul XX s-au realizat săpăturile complete al celui de-al doilea
nivel.
Într-o poezie scrisă de Papa Damasus se percizează că Felix și Adautto(cei mai importanți sfinți ai acestei catacombe)
erau frați, dar în același timp erau și presbiteri. Legenda spune că în timpul martiriului lui Felix, un străin iese din
mulțime, iar acesta la rândul său marturisește că este crestin. În urma acestui eveniment ambii sunt omorâți. Pe lângă
cei doi sfinți mai sunt venerați alții patru: Sfânta Merita, Sfântul Degna, Sfântul Geronimo și Sfântul Nemesio.
Catacomba de față se distinge de celelalte prin modalitatea de înmormântare. Tehnica folosită este una de tip fântână.
Ea le permitea astfel să se realizeze gropi adânci de până la 20 de m unde se stabileau morminte suprapuse. Față de
celelalte catacombe se mai observă o sărăcie arhitecturală, epigrafică și iconografică. Catacomble sunt o dovadă
istorică a faptului că biserica la originile ei a fost una a martirilor și a creștinilor care arătau, în viața lor de zi cu zi,
credința și dragostea pentru Hristos.
Catacombele Parisului
Catacombe di Santa Tecla
Catacombe di Pretestato