Lector dr.

Cristina Elena Stărică

 Observaţia
 Interviul
 Focus-grup
 Analiza biografică
 Analiza de conţinut
 se bazeaza pe o teorie;
 se desfasoara pe baza unui scop si obiective
stabilite în prealabil;
 presupune întelegerea realitatii în ansamblul ei;
 se elaborează înainte o schemă (ghid, grilă,
ansamblu de itemi), ;
 este repetabila si verificabila.
 Observatorul şi cel observat sunt într-o relaţie
dinamică, complexă, influenţată de
factori psihologici (legile percepţiei) şi
psihosociali (stimă de sine, categorizare,
stereotipuri, reprezentări sociale etc.)
 Conditiile de observatie sunt delimitate: tipul de
observatie, numarul optim de observatii, locul si
conditiile observatiei, mijloacele de înregistrare
etc.;
 Descrierea contextului: data, durata observatiei,
spatiul, ambianta fizica, plasarea subiectilor si a
observatorului, a diferitelor obiecte etc.;
 Descrierea subiectilor: sex, vârsta, etnie, aspect fizic,
vestimentatie etc.;
 Descrierea actiunilor si a conduitelor persoanelor
observate: comportamente verbale si non-verbale,
motorii, expresiv-emotionale etc.;
 Interpretarea situatiei: explicarea de catre observator a
semnificatiei situatiei pentru subiecti
 Interpretari alternative ale situatiei;
 Descrierea unor trairi si sentimente ale observatorului
pe parcursul observatiei, ce ar putea servi la
interpretarea celor observate .
1_ stabilirea categoriilor de comportament ce vor fi
observate, în functie de obiectivele si ipotezele de studiu;
2_ definirea/operationalizarea unitatilor de comportament
alese (descrierea fiecarei unitati de comportament trebuie
sa fie clara, precisa, usor de înteles, exprimata sub forma
unor caracteristici observabile);
3_ construirea ghidului de observatie;
4_ antrenarea observatorilor pentru a sti ce sa urmareasca si
ce sa înregistreze;
5_ stabilirea modului în care se va alege esantionul de
unitati de comportamente ce vor fi înregistrate:
esantionare temporara sau esantionarea evenimentelor;
6_ stabilirea locului si a conditiilor în care se vor face
observatiile;
7_ stabilirea modului de înregistrare a celor observate.
1. Alegerea metodei - depinde de obiectivele
studiului, de avantajele si dezavantajele
metodei, precum si de resursele disponibile;
2. Alegerea populatiei si esantionului;
3. Stabilirea modului de acces la persoanele ce
vor fi intervievate;
4. Pregatirea ghidului de interviu;
5. Stabilirea cadrului în care se vor desfasura
interviurile;
6. Pretestarea –verificarea instrumentului
construit si familiarizarea acesta;
7. Contactul initial – actiuni întreprinse pentru
a obtine acceptul din partea persoanei de a fi
intervievata.
- Pentru maximizarea sanselor de accept
si minimizarea refuzului: sa fie atent la
alegerea momentului, locului si a modalitatii
de contact cea mai adecvata.
8. Desfasurarea interviului
9. Transcrierea, prelucrarea si analiza
informatiilor, în functie de obiectivele
studiului, prin
- metode calitative
- metode cantitative.
10. Verificarea
11. Raportarea datelor
• Interviul poate fi influenţat de caracteristicile interlocutorilor si
contextul în care se desfasoară.
- Aspectul fizic (vestimentatia, existenta unui handicap vizibil,
trasaturile fizice, coafura etc.),
- Personalitatea (introversiunea/extroversiunea, gradul de
anxietate, siguranta de sine etc.),
- Statusul (cercetator, student, director, muncitor etc.)
- Nivelul de educatie, vârsta, genul, apartenenta etnica etc. sunt
factori ce pot facilita discutia, dar si sa o inhibe.
- Cadrul fizic în care are loc întâlnirea (Ex. prezenta altor
persoane, zgomotele, felul în care este asezata mobila în
încapere, locul de desfasurare, culoarea ambientala
predominanta, momentul zilei etc.).
- Pozitia cercetatorului fata de subiectul sau (în fata, alaturi etc.)
poate determina calitatea raspunsurilor la întrebari.
• Include:
- Introducerea - de calitatea ei depinde motivatia
persoanei intervievate de a se implica în discutie.
- primul contact, prezentarea şi obţinerea
acceptului pentru intervievare.
- Conduita personală în timpul interviului (cum ne
comportăm, care sunt punctele slabe,
ce expectanţe trebuie să avem etc.);
- Intervievatorul trebuie să fie atent la ceea ce
respondentul nu vrea să spună sau nu poate să
spună fără ajutor, nu doar la ceea ce vrea să
spună;
- atitudine de bunavointa, de respect si siguranta
exprimata atât verbal, cât si comportamental.
- stil deschis, oferind persoanei intervievate sustinere
pentru se exprima, fara ca aceasta sa se simta ca la un
interogatoriu.
- empatie, prin înţelegerea universului de referinta al
interlocutorului, dar prin păstrarea neutralităţii fata de
remarcile sau reflectiile acestuia;
- atent să controleze vocea, mimica, respiratia etc. pentru
a nu da senzatia de încurajare/descurajare a opiniilor
persoanei intervievate, dar va avea grija sa mentina
raspunsurile interlocutorului în cadrul temei de discutie.
- Intervievatorul trebuie să situeze
problema respondentului în contextul social
în care a fost elaborată
- Etapa finală: Strategiile de încheiere a
interviului şi retragere;
- Observaţii care trebuie consemnate după
realizarea interviului: date factuale
despre subiect, descrieri ale locuinţei,
observaţii asupra personalităţii, observaţii
asupra derulării interviului etc.
 Sa se evite întrebarile ce pot sugera mai curând un raspuns decât un altul;
 Sa se adopte o formula adevata limbajului vorbit;
 Sa se evite termenii proveniti din argou, jargon, abrevierile, denumirile
tehnice;
 Conceptele folosite sa fie precise, pentru a nu aparea confuzii;
 Structura întrebarilor sa fie simpla si sa se evite negatiile duble;
 Sa se evite formularile ce implica o dubla întrebare;
 Sa se pregateasca o lista de întrebari incitante (precizari, exemplificari);
 Sa se evite întrebarile la care se raspunde cu „da” sau „nu”, deoarece nu
aduc informatii relevante;
 Sa se evite întrebarile care încep cu „de ce...” pentru ca induce tendinta de
justificare pe baza judecatii realizate de intervievator.

Cum menţinem atenţia intervievatului, cum cerem precizări, clarificări, cum

lucrăm cu tăcerile?
• lipsa împartasirii aceluiasi univers de semnificatii si
sensuri (ex. diferentele culturale între participantii la
discutie),
• consistenta relatiei dintre declaratii si fapte: minciuni
deliberate ce pot aparea, deformarea realităţii precum
uitarea, reprimarea unor pulsiuni inconstiente etc. ,
• mecanismele de aparare ale eului ce pot interveni pe
parcursul derularii interviului: fuga de raspuns,
rationalizarea, proiectia, introectia, identificarea,
refularea.
- Obtinerea unor informatii bogate, aprofundate, în
legatura cu un anumit subiect;
- Posibilitatea înregistrarii reactiilor subiectilor si a
comportamentelor non-verbale;
- Flexibilitatea modului de adresare a întrebarilor,
asigurarea unor raspunsuri personale, fara
interventia altor persoane;
- Posibilitatea abordarii unor probleme mai
complexe;
- Posibilitatea raspunsurilor din partea unor anumite
categorii de persoane (care nu stiu sa scrie sau sa
citeasca, care sufera de un handicap, care se
exprima mai bine oral decât în scris etc.).
- Costuri ridicate din punct de vedere material, al
timpului necesar obtinerii informatiilor si analizei
acestora;
- Erorile cauzate de operatorii de interviu la
punerea întrebarilor si a înregistrarii
raspunsurilor, mai ales când acestia sunt mai
multi;
-Influenta personalitatii intervievatorilor asupra
datelor obtinute;
-Lipsa reprezentativitatii esantioanelor utilizate;
-Bias-urile provocate de dispozitia psihica a
subiectilor sau contextul în care s-au desfasurat
interviurile.
• Interviu individual cu muncitorii din industrie, axat pe
opt teme:
- sarcina de executat;
- orele de muncă;
- sistemul schimburilor;
- nivelul salariilor;
- sistemul de renumerare;
- patronatul,
- conducerea administrativă şi politica acestora;
- supravegherea muncii;
- colegii de muncă.
Pentru fiecare temă inclusă în ghidul de interviu se
formulau spontan întrebări factuale şi de opinie vizând
starea de satisfacţie – insatisfacţie. (R. Marriott, 1953)
a) In funcţie de metodă:
- Cantitative: surpinde prezenţa fenomenului în
corelaţii cu alte trăsături
 - sunt folosite tehnici structurate, de tipul
experimentului, sondajul de opinie, observaţia pe
baza grilei structurate;
 - sunt orientate în primul rând spre
verificarea teoriilor;
 - se urmăreşte: frecvenţa temei, a cuvintelor
- Calitative: încearcă să genereze teorii;
 - foloseşte tehnici nestruturate: interviul
individual sau de grup, observaţia participativă,
studiul de caz, analiză a documentelor;
 manifest (superficial) - clasificarea
informaţiilor din document; reordonarea in
categorii, pe teme şi subteme, numărarea
unităţilor de înregistrare.
 latent (în profunzime) - caută să afle înțelesul
implicit al unui text, în contextul său.
Cercetătorul citește un paragraf întreg pentru
a decide ce teme conține. Este mai puțin
fidelă decât codarea manifestă deoarece
depinde de cunoștințele, limbajul și
înțelesurile sociale ale cercetătorului.
1. Cuvântul – se categorizează fiecare cuvânt
individual, se urmărește prezența și frecvența
cuvintelor în text,
- prin categorii se stabilește sensul cuvântului
analizat – codarea sensului,
- se urmărește identificarea cuvintelor cu sens
explicit și implicit/latent (se utilizează
dicționare de specialitate),
- pentru o acuratețe a cercetării se recomandă
identificarea și codarea sinonimelor
cuvintelor analizate.
- se utilizează ocazional
- se folosește ca unitate de înregistrare pentru
întrebările deschise ale chestionarelor
- se folosește și pentru analiza unor texte
comparate: discursurile liderilor politici în
perioade de timp diferite, a căror analiză
urmărește să identifice modificările tematice
din discursul acestora
- este o unitate structurată deasupra
propoziției/frazei
- uneori un paragraf cuprinde prea multe idei
pentru atribuirea segmentului de text la o
singură categorie singulară, ceea ce duce la
imposibilitatea replicării codării
- poate fi utilizat în cazul analizei unor texte
precum discursurile politice
- poate fi folosit ca unitate de înregistrare la
extrem
- codarea este nereplicabilă
5. Tema
- este acel fragment de text care, prin ideile
conținute, corespunde semnificației uneia sau
alteia din categoriile stabilite
- este unitatea de înregistrare cel mai des
folosită
 - este mai corect să codăm teme decât
propoziții/fraze sau paragrafe
 - în textul scris se măsoară prin numărarea
cuvintelor, propozițiilor, paragrafelor.

 Frecvența categoriilor
 - indică cât de des se produce un eveniment
(ex.: cât de des apare un personaj într-un
film)
 - seturile cu frecvența cuvintelor ne indică
temele importante ale textului.
Un model de raport de cercetare ar fi
următorul:
1. Obiectivele studiului care au determinat
alegerea datelor, metodelor și elaborarea
designului analizei.
2. Justificarea alegerii datelor, metodelor și
designului
3. Evaluarea întrebărilor care au fost puse în
universul cercetat
4. Descrierea procedurilor
- eșantionarea,
- codarea variabilelor și valorilor variabilelor,
- unitățile de context și unitățile de înregistrare,
procedurile de codare și instrumentele codării,
- procedurile de management și de analiză a
datelor; tehnicile de analiză statistică,
- evaluarea validității rezultatelor.
 Metodă de cercetare socială, de natură calitativă,
 Dezbate, printr-o discuţie deschisă, o temă,
ţinând cont de punctul de vedere al membrilor
unui grup de pana la douăsprezece persoane,
selectati pe criterii omogene.
 Tehnică de cercetare care colectează date prin
intermediul interacţiunii de grup pe o temă
propusă de cercetător.
 Stabilirea obiectivelor studiului;
 Evaluarea resurselor (timp, resurse financiare,
posibilitatea de acces la membrii grupului/grupurilor
tinta...)
 Identificarea categoriilor de grupuri-tinta : numarul de
grupuri necesare,
 Alegerea cadrului de derulare a focus-grupului;
 Realizarea ghidului de focus-grup;
 Desemnarea moderatorilor si antrenarea lor;
 Contactarea participantilor;
 Realizarea focus-grupurilor;
 Transcrierea focus-grupurilor;
 Analiza calitativa a informatiilor;
 Redactarea raportului.
1. brainstorming;
2. formularea întrebarilor ;
3. ordonarea întrebarilor (de la general la
particular, întrebari nedirectionate inaintea
celor directionate etc.);
4. estimarea timpului acordat întrebarilor;
5. obtinerea feed-back-ului din partea altor
persoane si validarea ghidului;
6. testarea întrebarilor
- interventia moderatorului sa nu depaseasca 20% din
durata totala a anchetei;
- nu trebuie sa-si impuna propriile idei sau propriul
punct de vedere în detrimentul celor exprimate de
subiectii de ancheta;
- sa dovedeasca tact, rabdare si comprehensivitate fata
de toate opiniile;
- sa aiba grija sa nu dezechilibreze dialogul liber dintre
participanti;
- sa evite situatiile în care apar taceri stânjenitoare ori
cele care induc uniformitatea raspunsurilor.
- sa dovedeasca flexibilitate si spontaneitate pentru a
nu rata eventualele piste de dezbatere neprevazute în
ghidul de focus ori care pot bulversa mersul anchetei;
“Pentru ca această discuţie să-şi atingă scopul
ştiinţific vă rog să respectaţi o serie de reguli.
- Vorbiţi tare pentru a fi ascultat şi înregistrat;
- Discutaţi la obiect, pe rând dar fără o ordine
anume, nu întrerupeţi pe nimeni; nu cenzuraţi
cele spuse de dvs. şi nici pe cele ale colegilor
de discuţie;
- Nu există răspunsuri bune sau rele, orice
opinie este binevenită.”
 reprezentativitatea grupului,
 obiectivitatea analizei de conţinut,
 erorile datorate intervenţiilor moderatorului
 Ce putem învăţa despre cazul respectiv? De ce
informaţie este utilă?
 Descrierea cuprinde specificitate, unicitate, profunzime
şi detaliu, patternuri de comportament (comportamente
care se repetă cu o anumită regularitate; în ce condiţii
se repetă?).
 Trebuie situate în contextul lor „natural”: granitele între
caz şi context nu sunt niciodată foarte clar delimitate.
 Caracter exploratoriu. Grad mare de deschidere. Design
slab.
 Util: descrie probleme reale, puţin sau deloc cunoscute;
prezentarea unor modele de programe (educative, de
asistenţă socială, de dezvoltare comunitară etc.);
 Dezavantaj: nu permite generalizări;
 Sunt descries mai multe cazuri, care sunt
representative pentru clarificarea unei teme,
elaborarea unei teorii;
 fiecare caz contează în sine foarte puţin,
 nu mai sunt interesante toate detaliile, sunt
prezentate doar aspectele care fac obiectul
comparaţiei;
 permite generalizări;
 e necesară o eşantionare.
 1. Construiţi un ghid de interviu semistructurat şi
realizaţi un interviu. Îl transcrieţi şi faceţi analiza
calitativă şi cantitativă.
Subiectul interviului- la alegere:
- factorii potenţiali stresori ai profesiei de psiholog
(pentru o anumită specializare);
sau
- Factorii care au contribuit la alegerea facultăţii a
unui student.
sau
 2. Realizaţi un focus-grup, pe baza unui ghid de
întrebări. Îl înregistraţi.