Legea cea nouă

- Fericirile -
„N-am venit să stric Legea sau proorocii, …ci să
împlinesc”.Matei 5,17

DURNEA IONUȚ-MARIN
Facultatea de Teologie ortodoxă„V. Coman”
Anul III, sem.I
Predica de pe Muntele Fericirilor
(Matei 5,3-11)
Este numită Predica de pe munte după locul
unde a fost rostită, pe un munte, în Galileea, numit
azi Muntele Fericirilor
 Cele 9 „Fericiri” au fost spuse de Iisus Hristos în cadrul Predicii de pe
Munte. Ele sunt, conform Catehismului Ortodox, „fericiri, fiindcă ele se
potrivesc deplin cu smerenia şi blândeţea Mântuitorului Hristos. Pe de
altă parte, cele nouă Fericiri sunt atât de potrivite cu năzuinţele sufletului
creştinului, încât, numai auzindu-le, suntem îndemnaţi singuri să le
îndeplinim”. Ele sunt spuse de Mântuitorul sub forma unor îndemnuri
urmate, fiecare, de promisiunea unei „fericiri”.
 Uzul liturgic

Fericirile sunt cuprinse în Sfânta

Liturghie ortodoxă în riturile slav și
românesc, în practica monastică
bizantină, în Obedniță și în alte slujbe. În
contextul Sfintei Liturghii, ele
alcătuiesc antifonul al treilea. În timpul
cântării celui de-al treilea antifon se
face Vohodul Mic.
 1.“Fericiţi cei săraci cu duhul, că a
lor este împărăţia cerurilor.”
Noi trebuie să învingem
mândria şi să fim smeriţi.
Trebuie să învăţăm să nu mai
punem pe primul loc în viaţa
noastră plăcerea, ci scopul vieţii
noastre să fie virtutea. Sfântul
Grigore de Nyssa spune că cei
săraci cu duhul sunt de fapt cei
cu un suflet mare, un suflet
bogat în virtuţi. Cel sărac cu
duhul fuge de bogăţia lumească
ca de o povară, pentru ca el să
urce mai sus pe treptele
duhovniceşti ale credinţei.

Pilda vameșului și a fariseului

2.“Fericiţi cei ce plâng, că aceia
se vor mângâia.”
Noi trebuie să ne căim pentru păcatele
noastre şi să plângem pentru că nu L-
am cunoscut cu adevărat pe
Dumnezeu şi nu am cunoscut bucuria
vieţii veşnice. Pentru acest lucru
trebuie să ne dorim să fim
desăvârşiţi. Dumnezeu ne va mângâia
şi ne va ajuta să atingem
desăvârşirea doar dacă noi ne dorim
şi cerem cu ardoare acest lucru.

Pilda fiului risipitor

 3.“Fericiţi cei blânzi , că aceia
vor moşteni pământul.”
După ce am dobândit virtuțile
smereniei și pocăinței, se
naște în suflet virtutea
blândeții;
Blândețea ne pune n relații
bune cu semenii;
“Fiţi înţelepţi ca şerpii şi
blânzi ca porumbeii” (Matei
10, 16)
4.“Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează
de dreptate , că aceia se vor sătura.”
In Vechiul Testament prin dreptate se
înțelegea virtute. Prin urmare omul drept era
un om virtuos. Sensul firesc nu este de
corectitudine, ci de virtute.
Omul smerit, blând, care s-a pocăit de
păcatele sale, va căuta permanent sa
trăiască după legile divine și să pună în
practică virtuțile.
Săturarea = bucuria lăuntrică pe care o simți
când săvârșești binele.
5.“Fericiţi cei milostivi , că aceia
se vor milui.”
Pentru a fi milostiv trebuie
să ne îngrijim şi trebuie să
ne pese de suferinţa celor
din jurul nostru. Iar propria
noastră milostivire va veni la
Judecata de Apoi.

Pilda samariteanului milostiv

6.“Fericiţi cei curaţi cu inima , că
aceia vor vedea pe Dumnezeu.”
Deja credinciosul a ajuns la
măsura sfințeniei. Acesta își
iubește aproapele, îl iubește pe
Dumnezeu. De aceea,
Dumnezeu îi dă niște trăiri
duhovnicești aparte prin care
omul se întâlnește în inima sa
cu divinitatea. Unii sfinți ajung
chiar să aibe vedenii
dumnezeiești.
“Dacă cineva zice: Îl iubesc pe
Dumnezeu, dar pe fratele său îl
urăște, mincinos este”(1 Ioan
4, 20).
7.“Fericiţi făcătorii de pace , că aceia
fiii lui Dumnezeu se vor chema.”
Omul care a dobândit harul Duhului Sfânt,
dobândește pacea inimii.
“Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu
precum dă lumea vă dau Eu”(Ioan 14,27).
Pacea lui Hristos este mult diferită de pacea
lumească. E o stare lăuntrică, profundă, greu
de exprimat în cuvinte omenești
8.“Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate ,
că acelora este împărăţia cerurilor.”
Dreptate în înțeles de virtute
Faptele bune și corectitudinea
deranjează și demonii dar și
persoanele imorale și corupte.
Acestea vor porni luptă
împotriva creștinilor practicanți.
“Dacă M-au prigonit pe Mine, şi
pe voi vă vor prigoni; dacă au
păzit cuvântul Meu, şi pe al
vostru îl vor păzi” (Ioan 15,20).
 9.“ Fericiţi veţi fi când din pricina Mea
vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi minţind
vor zice tot cuvântul rău împotriva
voastră.”
Dacă înainte a fost vorba de prigonirea
pentru faptele bune săvârșite, acum este
vorba de prigonirea pentru credința în
Hristos, mărturisirea credinței.
“Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de
cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se
va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a
Tatălui şi a sfinţilor îngeri” (Luca 9,26).
“Bucuraţi-vă şi vă veseliţi , că plata
voastră multă este în ceruri.”
Rostul răbdării tuturor
umilințelor și prigonirilor
este dobândirea mântuirii
“Şi veţi fi urâţi de toţi
pentru numele Meu; iar
cel ce va răbda până în
sfârşit, acela se va
mântui” (Matei 10,22).