GRUPELE

SANGVINE ŞI
REZUS FACTOR.
HEMOTRANSFUZI
A
 Cuprins:
• Grupa sanguină
• Sistemul AB0
• Sistemul Rh
• Hemotransfuzia
• Felurile de hemotransfuzii
 Grupa sanguină
Termenul de grupă sanguină este
folosit pentru a caracteriza sângele
unui individ în funcție de prezența
sau absența unui antigen pe
suprafața eritrocitelor acestuia.
Majoritatea antigenelor de grup
sanguin sunt de natură glicoproteică.
Deși aceste antigene sunt prezente și pe
leucocite , în mod curent se consideră că
doar eritrocitele prezintă importanță
pentru stabilirea grupelor sanguine.
Datorită faptului că reacția antigen-
anticorp la care participă antigenele de
grup sanguin și anticorpii lor specifici
este una de aglutinare antigenele se mai
numesc și aglutinogene, iar anticorpii
și aglutinine.
Cele mai importante aglutinogene
întâlnite la om sunt aglutinogenul zero
(0), A,B, iar cele mai fecvent întâlnite
aglutinine sunt: α – omologul
aglutinogenului A, β- omologul
aglutinogenului B.
Cele mai importante sisteme
imunologice sangvine în practica
medicală sunt:
1. Sistemul 0AB
2. Sistemul Rh.
 Sistemul AB0
Cuprinde 4 grupe de sânge :
 grup 0 (grup zero) sau I

 grup A sau II

 grup B sau III

 grup AB sau IV

În ziua de astăzi, există peste 20 de sisteme de

determinare ale grupelor sanguine, dar sistemele AB0 şi
Rh sunt cele mai importante utilizate în cazul
transfuziilor de sânge. Nu toate grupele de sânge sunt
compatibile. Amestecul de grupe sanguine incompatibile
duce la agregarea sângelui sau aglutinare, fenomen care
poate pune în pericol viaţă unui individ.
 Sistemul Rh
Clasifică sângele uman după prezenţa sau
absenţa unor proteine specifice pe suprafaţa
hematiilor. Determinarea statutului Rh ţine
cont de cea mai frecventă dintre acestea:
antigenul D. Indivizii ale căror hematii
prezintă antigen D pe membrană sunt
consideraţi Rh+, ceilalţi Rh- . Statutul Rh se
asociază obligatoriu grupei din sistemul AB0.
 Hemotransfuzia
Există 2 metode de transfuzie a
sângelui: direcă şi indirectă. Metoda
indirectă prezintă colectarea sângelui în
vase speciale, conservarea şi păstrarea
lui un timp oarecare în condiţii speciale.
În afara vaselor sangvine sângele poate
fi păstrat în 2 stări:
 lichidă, la temperatură supra 00;

 solidă, congelată, la temperaturi mult

sub 00.
 Felurile de hemotransfuzii
Pe lângă transfuzia de sânge proaspăt sau
conservat mai deosebim următoarele
tipuri de transfuzie de sânge:
 Autotransfuzie, care poate fi efectuată

în mai multe variante:

  Reinfuzie – prin recoltarea sângelui

revărsat în cavitatea peritoneală sau

pleurală. Sângele este recoltat din
cavitate şi reinfuzat prin intermediul
unei truse cu filtru.
 Autohemotransfuzie – sângele
bolnavului luat cu câteva zile până
la operaţie, conservat prin
adăugarea citratului de natriu
păstrat la temperatura +80 şi
transfuzat în timpul operaţiei.
 Autohemotransfuzia sângelui supus
iradierii cu raze ultraviolete sau
lazer în caz de sepsis, plăgi imense,
arsuri, etc.
 Exsanguinotransfuzie, sub care subînţelegem
evacuarea parţială sau totală a sângelui din
vasele bolnavului a acelueaşi volum de sânge
de la donator. Scopul acestui tip de transfuzie
este înlăturarea otrăvirilor pătrunse în sânge.
 Transfuzia sângelui cadaveric. S-a constatat,
că după moarte sângele nu se coagulează din
cauza procesului de difibrinare. V.N.Şamov şi
M.H.Costiucov în experienţă au dovedit că
sângele cadaveric poate fi colectat în primele 8
ore după Colectat în condiţii sterile este păstrat
la temperatura de +40C fără nici un conservant
şi după un control bacteriologic poate fi
transfuzat.