1.

Când veghezi,
în toi de noapte,
Și suspini așa de greu,
Domnul bate, bate, bate;
Bate tot mereu.
Să nu spui că-s fleacuri toate,
Că, vorbind așa, greșești,
Domnu-ți spune:
Și El bate,
Tu te prăpădești.
 2. Moarte-a sparge
ușa-n silă,
La palat și beci,
Crezi că morții-i este milă,
Cînd te pierzi pe veci?!
Domnul geme și se duce,
Groaznic întristat,
Iar tu, suflete prea dulce,
Iadului te-ai dat.
 3. Ziua-n care
tu vei bate,
Nu va-ntîrzia;
Și atunci, iubite frate,
Groaza te-a lua!
 Lacrimi, plînset cu
suspine,
Te vor năpădi;
Iar la porțile divine,
Te vor osîndi.
 4. Vrei să stai
mereu în noapte,
Și-n suspinul greu?
Cînd El bate, bate,
Bate tot mereu!...
Spune-I Lui ce te apasă,
Tot mărturisind,
Căci te-nvită,
La-a Sa masă,
Drăgălaș zîmbind.