1.

În goana spre tot mai bine,

Ai uitat chiar și de tine,
Ai uitat să mai fii om,
Ai uitat că ai un Domn.

2. Ai un Domn ce te-a creat,

Ce te-a binecuvântat.
Mântuire El Ți-a dat
Și iertare de păcat.

3. A murit El răstignit,
Când pe Cruce pironit,
Nu a dat nicicând ’napoi,
A murit chiar pentru noi.

4. A murit nevinovat,
Mielul Sfânt înjunghiat,
Chiar pentru-ale noastre păcate,
Pentru-a fi toate iertate.

5. Însă noi, L-am părăsit,

Deși El mult ne-a iubit,
Căci a stat străpuns în cuie,
Fără ca nimic să spuie.

6. O, nu înțelegi acum? !
Suntem doar un abur, fum...
Mâine poate n-om mai fi...
Mâine poate—vom muri.

7. Vom avea o veșnicie...

În Infern... sau Măreție?
Vom sta lângă Domnul nost’
Sau vom arde fără rost?

8. Hai! Gândește-te acum!

Este astăzi chiar în drum,
Așteaptă să îi deschizi,
Inima să n-o închizi...

9. Căci El vrea ca să lucreze,

Inima să-ți modeleze.
Dar, lasă-te modelat,
Ca să fii la Cer luat!
10. Ca să stai o veșnicie,
Nu-n Infern, ci-n Măreție,
Sus, în Raiul minunat,
De Dumnezeu frumos creat.