Ingineria si managementul sistemelor de productie

in fabricarea utilajului petrolier si petrochimic

Sisteme statistice de gestiune a stocurilor

masterand: Neagu Victor Gabriel

grupa: 11603
 Gestiunea stocurilor

Stocurile reprezintă cantităţi de resurse materiale sau produse (finite sau într-un stadiu oarecare
de fabricaţie) acumulate în depozitele de aprovizionare ale unităţilor economice într-un anumit
volum şi o anumită structură, pe o perioadă de timp determinată, în vederea unei utilizări
ulterioare.
Gestiunea stocurilor reprezinta totalitatea actiunilor de stabilire, control si evaluare a modului de
asigurare a intrarilor necesare continuitatii procesului de productie, pe de-o parte, de control si
evaluare a produselor finite existente si necesare satisfacerii nevoilor clientilor, pe de alta parte.
Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere, aceasta
incluzând atât probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării stocurilor în
teritoriu, de repartizare a lor pe deţinători, de formare şi evidenţă a acestora, cât şi probleme de
recepţie, de depozitare şi păstrare, de urmărire şi control, de redistribuire şi mod de utilizare
Gestiunea stocurilor, in contabilitatea operatiunilor privind gestiunea stocurilor se poate realiza
prin doua metode : metoda inventarului permanent si metoda inventarului intermitent.
 Rolul gestiunii stocurilor

– Imbunatatirea serviciului logistic pentru clienti prin asigurarea disponibilitatii produselor pentru
satisfacerea cererii clientilor interni sau externi. Nivelul de servire reflecta capacitatea organizatiei de a
onora cererea clientilor si definit prin: durata ciclului de performanta (intervalul de timp dintre lansarea
comenzii de client si primirea marfii de catre acesta); numarul comenzilor onorate; cantitatea comandata.
– Echilibrul relatiei dintre cerere si oferta determinat de decalajul temporal dintre acestea. Produsele a
caror cerere se concentreaza intr-un interval scurt de timp fac necesara mentinerea de stocuri de catre
producatori, angrosisti si detailisti, in avans fata de perioada de manifestare a cererii. Productia sezoniera
implica canalelor de distributie sau producatorii pentru a satisface cererea care se manifesta in alte
perioade ale anului.
– Reducerea costurilor.
– Diminuarea incertitudinii prin faptul ca prezenta stocurilor protejeaza organizatia de variatiile
neasteptate pe termen scurt a ofertei pe piata si a preturilor practicate de furnizori.
 Metode de gestiune a stocurilor

Metoda cantitativ-valorica este asimilata de obicei comerciantilor en-gros,

gestiunea stocurilor fiind la pretul de achizitie, si consta în tinerea evidentei
cantitative pe tipuri de stocuri în cadrul fiecarei gestiuni, iar în contabilitate a
celei cantitativ-valorice.
Metoda global-valorica (sau gestiunea la pret de vanzare) se poate aplica
pentru evidenta marfurilor si ambalajelor aflate în unitatile de desfacere cu
amanuntul.
Metoda operativ-contabila presupune doar o gestiune cantitativa a stocului, pe
baza fiselor de magazie. Controlul exactitatii înregistrarilor din evidenta
gestiunilor si din contabilitate se asigura prin evaluarea stocurilor cantitative,
transcrise din fisele de magazie în registrul stocurilor.
Metoda cantitativ-valorică prezintă următoarele caracteristici:
- documentele de intrare şi ieşire se înregistrează mai întâi cantitativ în fişele de
magazie, care se ţin la locurile de depozitare;
- aceleaşi documente, grupate pe operaţii de intrare şi ieşire se înregistrează separat în
borderouri şi se predau la biroul contabilităţii;
- la biroul contabilităţii se înregistrează pe grupe sau subgrupe de materiale şi pe locuri
de consum fi ind evaluate cantităţile la preţul de înregistrare şi stabilirea conturilor în
care urmează a fi înscrise operaţiile respective;
- după prelucrarea datelor din documente se înregistrează cantitativ şi valoric
materialele în fi şele de conturi analitice deschise pe feluri de materiale şi locuri de
depozitare;
- se completează centralizatorul de : materiale în baza înregistrărilor din fi şele contabile
a intrărilor (zilnic) şi ieşirilor (lunar).
Metoda global–valorică
Fişele de magazie sunt înlocuite cu Registrul de gestiune în care zilnic sunt înregistrate
valoric intrările şi ieşirile, pe baza documentelor justificative şi se stabileşte soldul la
sfârşitul zilei. Controlul înregistrărilor din evidenţa gestionarilor şi contabilitate se face
periodic prin confruntarea soldurilor din raportul de gestiune şi fişa contabilă.
Metoda operativ-contabilă
La sfârşitul fiecărei luni se totalizează situaţiile şi se stabilesc două categorii de
totaluri care servesc pentru determinarea valorii stocurilor existente la sfârşit de lună
pe grupe de materiale şi gestionari. În acest scop, la soldurile iniţiale de la începutul
lunii se scad ieşirile din depozit, iar la sfârşit de lună stocurile din fişele de magazie
se înscriu în registrul stocurilor şi se înmulţesc cu preţul lor. Existenţele fizice
înscrise în acest registru trebuie să corespundă cu stocul stabilit prin fişele de
magazie.
În condiţiile în care, pe parcursul desfăşurării activităţii, aceleaşi feluri de bunuri
materiale, mărfuri, ambalaje se procură la preţuri diferite, pentru evaluarea
contabilităţii de stocuri ieşite sau consumate, având la bază valoarea de intrare,
reglementările şi standardele internaţionale recomandă următoarele metode de
evaluare: metoda costului mediu ponderat (CMP); metoda prima intrare – prima
ieşire (FIFO); metoda ultima intrare – prima ieşire (LIFO); metoda identificării
specifice.
 Metoda costului mediu ponderat (CMP)

Costul unitar mediu ponderat se calculează ca raport între valoarea totală a costului iniţial
(Si) plus valoarea totală a intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în stocul iniţial (Qs) plus
cantităţile intrate (qi).

Metoda CMP poate fi aplicată în două variante:

- actualizarea costului unitar mediu ponderat după fiecare intrare;
- actualizarea periodică a costului unitar mediu ponderat, fie lunar, fie la alte
perioade care, în principiu, să nu depăşească durata medie de stocare.
 Metoda prima intrare – prima ieşire (FIFO)

Potrivit acestei metode, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al
primului lot intrat, respectiv al articolului care este mai vechi în stoc. Pe măsura epuizării
lotului, stocurile ieşite din gestiune sunt evaluate la costul de achiziţie al lotului următor, în
ordine cronologică.
Prin această metodă ieşirile se estimează la valoarea de intrare, în ordinea intrării loturilor
în gestiune.

Metoda ultima intrare – prima ieşire (LIFO)

Ieşirile sunt evaluate la costul ultimului lot intrat, respectiv al articolului care este cel mai
recent. După epuizarea ultimului lot, cantităţile ieşite vor fi evaluate la costul lotului
anterior.
 Metoda costului standard

Întreprinderile, în cadrul contabilităţii interne de gestiune, pot să determine costuri şi

preţuri prestabilite pentru a evalua stocurile, folosind costurile (preţurile) standard.
Practic, aceste costuri pot fi costuri antecalculate sau costuri medii dintr-o perioadă
anterioară. În cazul folosirii acestei metode de evaluare, bunurilor li se stabilesc, anticipat,
costurile fixe de înregistrare cu ajutorul cărora se evaluează şi înregistrează intrările şi
ieşirile.
Diferenţele dintre costul de înregistrare (standard) şi costurile efective de achiziţie sau de
producţie se evidenţiază în costuri distincte.
 Elementele principale ale unui proces de stocare
CEREREA DE CONSUM, element de bază în funcţie de care se determină nivelul şi
ritmul ieşirilor, volumul şi ritmul necesar pentru intrări şi nivelul stocului.
COSTURILE reprezintă cheltuielile ce trebuie efectuate pentru derularea procesului de
aprovizionare-stocare (respectiv cele cu comandarea, contractarea, transportul,
depozitarea, stocarea materialelor etc.).
CANTITATEA DE REAPROVIZIONAT reprezintă necesarul de aprovizionat care se
stabileşte în funcţie de necesarul pentru consum pentru întreaga perioadă de gestiune.
LOTUL reprezintă cantitatea cu care se face aprovizionarea la anumite intervale în
cadrul perioadei de gestiune stabilită (trimestru, semestru, an) şi care este în funcţie de
caracterul cererii.
PARAMETRII TEMPORALI sunt specifici dinamicii proceselor de stocare (perioada
de gestiune, intervalul de timp între două aprovizionări consecutive, durata de
reaprovizionare, momentul calendaristic la care se emit comenzile de reaprovi-
zionare, coeficientul de actualizare).
GRADUL DE PRELUCRARE A PRODUSELOR.
 Programe de gestiune a stocurilor

În mod tradițional, managementul stocurilor a constituit un proces dependent de resursele

umane. Detaliile referitoare la acesta erau documentate pe hârtii, ținute în dosare ce
deveneau neîncăpătoare, stocate an de an în dulapuri cu acte. Aceste practici creșteau însă
posibilitatea apariției erorilor umane și îngreunau transparența activităților de gestionare a
stocurilor.
Pentru a renunța la aceste metode și a optimiza managementul resurselor, companiile pot
însă implementa o soluție ERP care oferă o imagine centralizată asupra inventarului.
Aceasta crește competitivitatea în piață a unui business, dezvoltând capacitatea celui din
urmă de planifica corespunzător producția, de a crește predictivitatea distribuției și de a
minimiza costurile muncii peste program și a erorilor asociate cu activitatea umană.
Exista pe piata programe de gestiune a stocurilor gen SAP-ERP(System Applications and
Products-Enterprise resources planning WMS( Warehouse Management System),
LES( Logistic Execution System), fiind cele mai utilizate.
Bibliografie

1. -http://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-
content/uploads/2019/08/rrss_08_2019_A06_RO.pdf
2. Spătaru, L. (2011). Analiza economico - fi nanciară, instrument al managementului
întreprinderilor, ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti
3. Turner, R, Ledwith, A., Kelly, J. (2010). Project management in small to mediumsized
enterprises: Matching processes to the nature of the fi rm. International Journal of Project
Management, 28 (8), 744-755
4. Anghel, I. (coordonator) (2016). Analiza şi evaluare economico-fi nanciară. Studii de caz,
Editura ASE, Bucureşti
5. Anghel, M.G. (2015). Contabilitate publică. Teorie şi monografi i contabile. Note de curs,
Editura Artifex, Bucureşti 4. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2019). Statistică economică
generală, ediția a doua, revizuită și adăugită, Editura Economică, Bucureşti,