Reabilitare Medicala

Examenul Neurologic
 Examenul neurologic
Constituie o examinare clinica complexa ce analizeaza:
1. Starea mentala a pacientului,
2. Nervii cranieni,
3. Tonusul muscular,
4. Forta musculara,
5. Reflexele osteo-tendinoase,
6. Sensibilitatea,
7. Coordonarea miscarilor.
 1. Starea mintala
Pacientului i se vor adresa o serie de intrebari ce au ca scop
surprinderea tabloului mintal in momentul realizarii
anamnezei.
Orientarea: date calendaristice, identitate si locul in care se
afla pacientul.
Atentia/concentrarea: numaratoare inversa incapand cu
numarul 100 din 7 in 7, enumerarea in ordine inversa a
zilelor saptamanii.
 1. Starea mentala
Memoria: recenta si pe termen lung, abilitatea de invatare –
evaluata prin testul celor 3 obiecte.
Starea de spirit: “Cum va simtiti?”
Intelegerea si discernamantul: “De ce sunteti in spital?”
Limbajul: viteza, articularea cuvintelor, fluenta, intelegerea
sensului cuvintelor, scris si citit.
Functii cognitive superioare: calcul matematic, gandire
abstracta, desen (desenatul unui ceas).
 2. Nervii cranieni

Testarea nervilor cranieni reprezinta o etapa importanta in

examenul neurologic, aceasta relevand disfunctii specifice
mai degraba decat afectiuni sistemice.
 2. Nervii cranieni
I - nervul olfactiv: mirosul.
II - nervul optic: vazul.
III - nervul oculomotor: constrictia pupilara, deschiderea
ochilor si miscarile extraoculare → ptoza palpebrala,
strabism divergent, midriaza cu abolirea reflezelor pupilare.
IV - nervul trohlear: miscarile interioare si in jos ale globilor
oculari → diplopie la privirea in jos, indeosebi la urcatul
scarilor.
 2. Nervii cranieni
V – nervul trigemen: alcatuit din 3 ramuri: oftalmica, maxilara
si mandibulara.
- componenta senzitiva (r. oftalmica, senzitiva si fibre din
cea mandibulara) inerveaza zona faciala aproape in totalitate
→ hipo sau anestezie in acest teritoriu, durere la presarea
punctelor de emergenta;
- componenta motorie (fibre din ramul mandibular)
inerveaza muschii temporali si maseteri → diminuarea
miscarilor mandibulei si a celor de masticatie .
 2. Nervii cranieni
VI – nervul abducens: miscarea laterala a globului ocular →
diplopie, strabism convergent.
VII – nervul facial: 2 ramuri: temporo-facial si cervico-facial
- componenta motorie: miscarile faciale (mimica,
inchiderea ochilor si a gurii) → paralizie faciala,
- componenta senzitiva: sensibilitatea gustativa in 2/3
anterioare ale limbii.
 2. Nervii cranieni
VIII – nervul vestibulo-cohlear :
- diviziunea vestibulara: responsabila de echilibru → vertij,
nistagmus;
- diviziunea acustica: responsabila de auz.
IX – nervul glosofaringian:
- componenta motorie: inervatia faringelui
- componenta senzitiva: zona posterioara a timpanului si a canalului
auditiv, faringe si 1/3 posterioara a limbii, incluzand gustul →
dificultati in deglutitia solidelor, hipo/anestezie in zona inervata.
 2. Nervii cranieni
X – nervul vag:
 componenta motorie: regiunea palatina, laringe si
faringe → hemiparalizia valului palatin, tulburari de
deglutitie pentru lichide, disfonie.
 - componenta senzitiva: faringe si laringe.
XI – nervul spinal: componenta motorie: muschii
sternocleidomastoidian si trapez → afectarea miscarii si
staticii capului.
XII – nervul hipoglos: inervatia limbii.
 3. Tonusul muscular
Tonusul muscular reprezinta starea de semicontractie in care
se gaseste un muchi in repaus.
Din punct de vedere clinic presupune rezistenta la miscarile
pasive ale unui membru.
In functie de rezultatele testarilor clinice s-au diferentiat 4
stari tonice: flaciditate, spasticitate, rigiditate si clonus.
 3. Tonusul muscular
Flaciditatea:
- nu opune rezistenta la intinderea musculara,
- indica implicarea neuronilor motori inferiori,
- Intalnita in sindromul Guillain – Barre, faza acuta a
AVC-urilor si in leziuni ale maduvei spinarii.
 3. Tonusul muscular
Spasticitatea:
- rezistenta crescuta la intinderea musculara care are la
baza cresterea vitezei,
- indica implicarea neuronilor motori centrali,
- intalnita in scleroza multipla, faza cronica a AVC-ului si
in leziuni ale maduvei spinarii,
- clinic, gradul de spasticitate poate fi cuantificat folosind
scala Ashworth modificata.
 3. Tonusul muscular
Scala Ashworth modificata:
0: fără modificări ale tonusului muscular.
1: creştere discretă a tonusului ce se manifestă fie printr-un
obstacol în mişcarea pasivă de flexie sau extensie, urmat de
relaxare, fie printr-o rezistenţă minimă până la sfârşitul
mişcării. 
1+: creştere discretă a tonusului ce se manifestă printr-un
obstacol urmat de o rezistenţă minimă percepută cel puţin pe
jumătatea amplitudinii articulare. 
 3. Tonusul muscular
2: creştere mai marcată a tonusului pe parcursul
majorităţii amplitudinii articulare, articulaţia putând fi
mobilizată cu usurinţă. 
3: creştere importantă a tonusului muscular provocând
dificultăţi mobilizării pasive. 
4: articulaţia respectivă este fixată în flexie sau extensie,
abducţie sau adducţie, mobilizarea pasivă imposibilă. 
 3. Tonusul muscular
Rigiditatea:
- rezistenta crescuta la intinderea musculara care este
independenta de cresterea vitezei
- clinic indica implicarea ganglionului bazal
- intalnita in sindromul parkinsonian
 3. Tonusul muscular
Clonusul:
- reprezinta contractii musculare involuntare alternate cu
relaxari, intr-o succesiune rapida; poate cauza miscari ample,
care sunt initiate de un reflex
- clinic indica implicarea neuronilor motori inferiori.
 4. Forta musculara
Este un parametru folosit pentru a evalua o anumita grupa de
muschi, dispusa simetric. Se noteaza astfel:
0. fara contractii musculare,
1. usoara contractie vizibila sau palpabila,
2. raza miscarilor active completa eliminand gravitatia,
3. raza miscarilor active completa impotriva gravitatiei,
4. raza miscarilor active completa impotriva gravitatiei cu
rezistenta minima sau moderata,
5. raza miscarilor active completa impotriva gravitatiei cu
rezistenta maxima.
 5. Reflexele osteo-tendinoase
ROT sunt examinate prin percutia tendonului cu un ciocanel
pentru a releva o contractie musculara.
Localizare:
Extremitatea superioara: R. bicipital (C5, C6); R.
brahioradial (C5, C6); R.tricipital (C6, C7);
Extremitatea inferioara: R. rotulian (L2, L3, L4); R.
achilian (S1); R. plantar (L5,S1).
 5. Reflexele osteo-tendinoase
 Notarea acestora in funuctie de raspunsul declansat:
0 + nici un raspuns,
1 + raspuns diminuat, hipoactiv, (intalnit cand este intrerupt
arcul reflex la unul din nivele sale si in faca acuta a leziunilor
neuronului motor central),
2 + raspuns normal,
3 + raspuns energic, hiperactiv, fara clonus, (intalnit in
general in bolile reumatice, leziuni piramidale),
4 + raspuns hiperactiv insotit de clonus.
 6. Sensibilitatea
Se examineaza
sensibilitatea superficiala si
profunda, comparand in
mod simetric
dermatoamele.
 6. Sensibilitatea
S tactila: cu ajutorul unui betisor se apreciaza intensitatea
excitantului si localizarea lui.
S dureroasa: ne folosim de un ac.
S termica: se folosesc 2 eprubete – cu un lichid cald si
respectiv rece.
S mioartrokinetica (proprioceptiva): se misca degetul
pacientului, testandu-i abilitatea de a distinge directia
miscarii.
S vibratorie: se aplica un diapazon pe o eminenta osoasa,
pacientul trebuin sa indice cand se termina stimulul.
 6. Sensibilitatea
Topognozia: determinarea locului unde s-a aplicat stimului
(pacientul are ochii inchisi).
Discriminarea tactila: pacientul trebuie sa distinga 2
excitanti aplicati simultan pe piele (la nivel palmar sau
digital).
Stereognozia: pacientul trebuie sa recunoasca cu ochii
inchisi un obiect ce i s-a asezat in palma.
Dermolexia: se deseneaza o litera sau o cifra in palma
pacientului, iar acesta trebuie sa o identifice.
 7. Coordonarea
Coordonarea miscarilor, atitudinea si analiza mersului pot
releva afectarea cerebeloasa prin miscari neindemanatice,
ataxie si tulburari de echilibru.
Testul deget-nas si calcai-genunchi (patologic releva
dismetrie cu hipermetrie).
Miscari rapide, succesive: proba moristii, inchiderea si
deschiderea rapida a pumnului (patologic =
adiadococinezia).
 7. Coordonarea
Abaterea pronatorului:pacientul tine bratele intinse in fata in
supinatie, cu ochii inchisi. Daca exista tendinta de coborare si
pronatie, semnul este pozitiv.
Testul Romberg: pacientul trebuie sa stea cu picioarele lipite si
ochii inchisi, in clinostatism. Daca exista tendinta de a cadea,
semnul este pozitiv.
Analiza mersului: pacientul trebuie mearga normal, apoi pe
varfuri, pe calcaie, sa sara usor pe fiecare picior si sa isi poata
indoi genunchii.