• în timpul tratamentului tumorilor regiunii capului şi a gâtului cu

raze ionizante, ţesuturile sănătoase, inclusiv mucoasa bucală, sunt

supuse acţiunii nocive a acestora. Afecţiunile cronice, ce pot fi
provocate de iradierea locală, vor depinde de doza radiaţiei, timpul
acţiunii acesteia şi de particularităţile biologice ale organismului.
• La început apare o hiperemie şi edemaţiere uşoară, ce se
intensifică prin apariţia unor sectoare keratinizate asemănătoare
cu leucoplazia. Odată cu mărirea dozei de radiaţie, vor apărea
eroziuni şi ulcere acoperite cu depuneri cleioase - radiomucozita.
• Paralel se pot afecta şi glandele salivare, la început salivaţia fiind
intensă, micşorându-se apoi considerabil.
• Mucozita orală este o leziune inflamatorie
ulcerativă de la nivelul cavităţii orale, cauzată
de boli infecţioase, deficite imunitare, anumite
medicamente, dar mai ales extrem de
frecventă în cazul pacienţilor care beneficiază
de tratament oncologic.
• Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, gravitatea mucozitei orale
se măsoară astfel:
• Gradul 0
• Nu există modificări.
• Gradul 1
• Durere, edem.
Gradul 2
• Durere, edem bucal, ulceraţii, este posibilă alimentaţia solidă.
• Gradul 3
• Durere, edem, ulceraţii bucale, este posibilă doar alimentaţia lichidă.
• Gradul 4
• Durere, edem, ulceraţii bucale, alimentaţia orală este imposibila.
 INCIDENŢA MUCOZITEI ORALE

• 40% dintre pacienţii care primesc

chimioterapie;
• 85% dintre cei care urmează radioterapie în
regiunea capului și gâtului (în cazul celor care au
carcinoame avansate, procentul este chiar
de 100%);
• 100% din pacienţii care primesc doze mari de
chimioterapie și transplant de celule
stem hematopoietice.
 SIMPTOME MUCOZITA ORALĂ

• dureri la nivelul gurii;

• aspect roșu, lucios, umflat la nivelul gurii și gingiilor;
• leziuni la nivelul gurii, limbii, gingiilor;
• dificultăți la înghiţire și vorbire;
• senzație de uscăciune, arsură, dureri la înghiţirea şi
mestecarea alimentelor;
• zone moi, albicioase la nivelul gurii sau limbii;
• creșterea mucusului sau salivei dense la nivelul gurii;
• infecții;
• sângerări (de obicei doar în cazul chimioterapiei).
• În cazul chimioterapiei, mucozita se vindecă de la sine de
obicei, dacă nu sunt infecții, durând între 2-4 săptămâni.
Cea cauzată de radiații durează de obicei mai mult, 6-8
săptămâni, în funcție de durata tratamentului.
• Pot apărea complicaţii în cazuri rare,
numită mucozită confluentă, când membrana
mucoasă de la nivelul întregii guri și
limbi este acoperită cu un strat de mucus
alb. Combinația de mucus, salivă excesivă şi durere duce
la imposibilitatea de a se alimenta
• Când apar simptomele?
• Inițial mucozita se prezintă ca o placă eritematoasă care
progresează treptat spre ulcerare. Factori extrinseci ca
fumatul, consumul de alcool pot duce la agravarea leziunilor și
dacă sunt asociate cu infecţii fungice sau igienă
dentară precară, mucozita se agravează.
• În cazul chimioterapiei, mucozita de obicei se dezvoltă cu 7-10 zile
după administrarea tratamentului și durează 1-2
săptămâni, vindecarea fiind corelată cu viteza de regenerare
a leucocitelor. În cazul radioterapiei în regiunea capului
și gâtului, mucozita se dezvoltă de obicei după primele 2-
3 săptămâni de la radioterapie și persistă şi după terapie, fiind
necesare în medie 2-4 săptămâni pentru vindecare.
 Factori ce pot crește riscul de dezvoltare a
mucozitei
• igienta dentară precară:
• fumatul sau consumul de alcool;
• deshidratarea;
• IMC (indice de masă corporală) scăzut;
• boli renale, diabet sau HIV/SIDA;
• urmarea anui tratament anticancerigen anterior;
• genul (femeile par să fie mai predispuse decât bărbații la
dezvoltarea mucozitei);
• inflamații cronice de la proteze dentare sau lucrări dentare defectuoase;
• pacienții cu afecţiuni maligne hematologice;
• istoric de hiposalivaţie;
• utilizarea de metotrexat pentru boala grefă contra gazdă cronică, profilaxie ce
poate exacerba
 FIZIOPATOLOGIE

• Faza I este faza inflamatorie de după administrarea

radioterapiei, de care sunt responsabile citokinele, care sunt
eliberate din țesuturile epiteliale şi conjunctive în câmpul de
radiații și produc afectarea locală a țesutului, cresc
permeabilitatea vasculară care favorizează efectul de distrugere
celulară a radiațiilor ionizante;
• Faza II este faza epitelială când apare efectul direct
al radiațiilor asupra stratului epitelial bazal. Efectul citotoxic al
radiațiilor asupra celulelor cu diviziune rapidă din epiteliul bazal
produce reducerea regenerării celulare, induce moartea
celulelor, atrofia şi ulcerațiile, citokinele continuă să se dezvolte,
mucoasa apare eritematoasă;
• Faza III este faza ulcerativă sau bacteriană, când apare
eroziunea ţesutului și apare o pseudomembrană fibroasă, un
strat cu aspect albicios
şi opalescent deasupra mucoasei Colonizarea bacteriană a
microflorei din gură poate stimula eliberarea de citokine, care
agravează mucozita, cauzând infecții secundare, se pot dezvolta
Candida şi infecţii gram-negative, mai ales la pacienţii cu
gură uscată și cei care continuă să fumeze sau să consume
alcool pe durata tratamentului;
• Faza IV este faza regenerării și vindecării, procesul de
proliferare epitelială și diferenţiere este refăcut și microflora se
normalizează, fiind capabilă să restabilească Depinde de doza
și fracţionarea programului de radiaţii și starea pacientului, dar
de obicei apare după 3 săptămâni de la finalizarea
tratamentului, cu cât celulele epiteliale care
au supravieţuit sunt stimulate să se dividă mai
rapid după afectarea din radioterapie. Pentru cei care au urmat
concomitent și chimioterapie, vindecarea poate dura mai mult.
complicații și riscurile mucozitei vizează:
• complicații orale: dureri, infecții, hemoragii,
xerostomie;
• riscul de deshidratare severă, afectare cardiovasculară,
malnutriție;
• afectarea respirației;
• afectarea tratamentului cancerigen: limitarea sau
întreruperea dozelor de tratament, afectarea, reducere
sau întreruperea tratamentului;
• reducerea calității vieții (stres, afectarea alimentației,
probleme de alimentare).
 Managementul mucozitei orale poate fi
divizat în trei componete de bază:
• Îngrijire orală generală
• Îngrijire
• Cu aproximativ 2 săptămâni înainte de inițierea radioterapiei în
regiunea capului sau gâtului sau înainte de administrarea
chimioterapiei, paciențior le este indicat un control oral și dentar cu
procedurile urgente, ca extracții, reparații, îndepărtări proteze etc. 
• Pacienții trebuie instruiți privind menținerea igienei orale inclusiv
periajul dentar corect cu perierea blândă a dinților, folosirea aței
dentare. Apele de gură ce conțin mixuri de bicarbonat, sare sau apă
pot preveni depunerile de bacterii și îndepărtează celulele moarte.
Pacienții trebuie să evite agenții caustici și care produc uscarea:
băuturile alcoolice, apele de gură cu alcool, băuturile fierbinți și
alimentele acide.
• Prevenire
• Tehnica de radioterapie și chimioterapie
• Unele tehnici avansate ca terapia 3D
conformațională și IMRT pot reduce toxicitatea
indusă de radiații prin limitarea dozelor care ajung la
mucoasa orală. Se mai pot utiliza măști speciale
pentru a bloca țesuturile sănătoase, reducând
dimensiunea fracției de radiații și reducând
expunerea. Se recomandă în cazul mucozitei 5-7 zile
pauză pentru recuperare.
  tratamentul medical include:
• agenți topici anestezici și analgezici (lidocaină, benzocaină, soluții
de difenihidramină);
• agenți de acoperire mucozală: Amphojel, Kaopectate, agenți de
acoperire pe bază de hidroxipropil metilceluloză; acoperă și
formează o barieră protectoare pentru capetele nervoase expuse,
reduce durerea și îmbunătăște capacitatea de a mânca și vorbi;
• apă de gură și soluții pentru reducerea durerii locale și igienizare;
• spray-ri cu produse analgezice;
• analgezice orale sau intravenoase (opioide de obicei);
• factori de creștere pentru procesele de dezvoltare a mucoasei
(ex. Palifermin).
• Tratament: • asanarea cavităţii bucale •
gargare, instilaţii, badijonări cu diferite
substanţe antiseptice, anestezice,
keratoplastice