TEMA: APĂRAREA DREPTULUI DE

PROPRIETATE
Orele
de curs: 4
de seminar: 4
lucru individual: 11

Lector:
Tabuncic Tatiana
Dr., conf. univ.
UNITĂŢI DE CONŢINUT
1. Noţiunea şi sistemul mijloacelor juridico-
civile de apărare a dreptului de proprietate.
2. Acţiunea în revendicare.
2.1. Noţiunea şi caracterele juridice ale
acţiunii în revendicare.
2.2. Efectele satisfacerii acţiunii în
revendicare.
3. Acţiunea negatorie.
3.1. Noţiunea şi caracterele juridice ale
acţiunii negatorii.
3.2. Efectele satisfacerii acţiunii negatorii.
OBIECTIVELE
Studentul trebuie să:
- definească noţiunea de mijloacele de apărare a dreptului
de proprietate;
- clasifice mijloacele de apărare a dreptului de proprietate;
- definească noţiunea de acţiune în revendicare;
- stabilească caracterele juridice ale acţiune în
revendicare;
- analizeze condiţiile de intentare şi de satisfacere a
acţiunii în revendicare;
- analizeze efectele satisfacerii acţiunii în revendicare;
- definească noţiunea de acţiune negatorie;
- stabilească caracterele juridice ale acţiunii negatorii;
- analizeze efectele juridice ale intentării acţiunii negatorii.
BAZA NORMATIVĂ
Art. 581-585 Codul civil.
BIBLIOGRAFIE
1. Sergiu Baieș şi Nicolae Roșca, Drept civil,
Drepturile reale principale, Chişinău,
Tipografia Centrală, 2016.
2. Sergiu Baieș şi Nicolae Roșca, Protecţia
dreptului de proprietate // Analele ştiinţifice
ale USM. Ştiinţe juridice nr.4, Chişinău,
2000.
3. Andrei Rogac, Legalitatea nulităţii actului
juridic subsecvent ca urmare a nulităţii
actului juridic iniţial // Revista Naţională de
Drept nr.10 din 2012, pp.59-64.
JURISPRUDENŢĂ
1. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM cu
privire la aplicarea unor dispoziţii ale Codului civil şi ale altor
acte normative referitoare la dreptul de proprietate privată
asupra imobilelor, inclusiv asupra construcţiilor anexe, nr.2
din 2006, în Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a RM, 2006,
nr.12, p.14.
2. Decizia Colegiul civil, comercial şi de contencios
administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 11 iunie
2014, dosarul 2ra-1533/14
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=10738>;
3. Decizia Colegiul civil, comercial şi de contencios
administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 23
noiembrie 2016, dosarul nr. 2ra-2501/16
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=32849>.
I. NOŢIUNEA ŞI SISTEMUL MIJLOACELOR
JURIDICO-CIVILE DE APĂRARE A DREPTULUI DE
PROPRIETATE

Definiţia noţiunii mijloacelor

juridico-civile de apărare a
dreptului de proprietate:
acţiunile proprietarului prin
care se tinde înlăturarea
atingerilor aduse dreptului
sau asigurarea exercitării lui
în condiţii normale.
 SITEMUL MIJLOACELOR JURIDICE DE
APĂRARE A DREPTULUI DE PROPRIETATE
a) nespecifice – b) specifice – se
scopul lor este întemeiază direct și
apărarea unor drepturi nemijlocit pe dreptul
de creanţă. real sau pe faptul
Fac parte acțiunile: posesiei unui bun și au
 în caz de neexecutare ca scop doar apărarea
a contractului; dreptului real. Acestea
 bazate pe sunt numite acțiuni
răspunderea reale, care sunt:
delictuală; 1. petitorii și
 în nulitate sau
2. posesorii.
anulare.
 ACȚIUNILE REALE
a) petitorii - au ca b) posesorii - au ca
scop apărarea scop apărarea
dreptul de posesiunii ca stare de
proprietate sau un fapt.
alt drept real
principal,
reclamantului
fiindu-i
recunoscută
calitate de titular al
acelui drept.
SUNT ACȚIUNI REALE PETITORII
 acţiunea în revendicare;
 acțiune în efectuarea
înregistrării (art. 430 Cc).
 acţiunea negatorie;
 acțiunea confesorie a
uzufructuarului (art. 607Cc). 
CATEGORIILE MIJLOACELOR DE APĂRARE A
DREPTULUI DE PROPRIETATE

1. reale – scopul 2. oblgaţionale – între

proprietar şi terţa
restabilirii persoană există un
dreptului de raport obligaţional.
posesie, folosinţă Fac parte:
şi dispoziţie.  acţiunea privind
repararea
Fac parte:
prejudiciului cauzat
acţiunile petitorii proprietarului;
și posesorii.  acţiunea privind
restituirea bunului dat
în folosinţă temporară.
CONTINUARE
3. nici reale, nici obligaţionale:
apărarea dreptului de proprietate în
cazul apariţiei persoanei declarate
dispărute sau declarate moarte;
declararea nulităţii actului juridic
civil.
4. de protejare a dreptului de
proprietate în cazurile prevăzute de
lege la stingerea lui (art.46 din
Constituţie).
II. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE CA MIJLOC DE APĂRARE A
DREPTULUI DE PROPRIETATE (ART.ART. 581 DIN CC)

Proprietarul unui bun are dreptul:

 de a i se recunoaște dreptul de
proprietate și
 de a obține sau recupera posesia sa
de la oricare persoană care îl
stăpînește de fapt.
Excepție:
- cazul în care acea persoană are un
drept de a poseda bunul, potrivit art.
484 alin.(3), opozabil proprietarului.
DEFINIŢIA NOŢIUNII ACŢIUNII ÎN
REVENDICARE:
acţiunea reală prin care
proprietarul neposesor al
bunului, cere să i se
recunoască dreptul de
proprietate și să obțină sau
să recupereze posesia de la
oricare persoană care
stăpânește de fapt bunul.
SCOPURILE ACŢIUNII ÎN
REVENDICARE

1) Recunoaşterea dreptului de
proprietate asupra lucrului de
care a fost deposedat, care se
află în posesiune străină şi
ilegală;
2) Restituirea posesiunii
asupra unui bun determinat
individual.
CARACTERELE JURIDICE ALE ACŢIUNII
ÎN REVENDICARE
a) este acţiune reală:
– protejează un drept real asupra
unui bun, și anume dreptul de
proprietate, fiind consecința
dreptului de urmărire pe care
titularul acestui drept îl are.
CARACTERELE JURIDICE ALE ACŢIUNII
ÎN REVENDICARE - CONTINUARE
b) petitorie – soluționarea ei implică
punerea în discuție a existenței dreptului de
proprietate al reclamantului asupra bunului.
Reclamantul trebuie să dovedească că este
titularul dreptului de proprietate a bunului
revendicarea căruia o cere.
c) prescriptibilă –  se prescriu în termen de 10
ani acțiunile privind:
    a) drepturile reale care nu sînt declarate prin lege
imprescriptibile ori nu sînt supuse altui termen de
prescripție (art. 392 Cc).
Apărarea dreptului de proprietate se prescrie în
limita termenilor prescripţiei achizitive.
CONCURENȚA ACŢIUNII ÎN REVENDICARE
CU ALTE ACȚIUNI (ART. 584 DIN CC)

Dacă între proprietar și posesor

există un raport juridic, proprietarul
își va recupera bunul în condițiile
acelui raport juridic.
Concluzia:
Nu poate fi intentată acţiunea în
revendicare, ci acţiunea personală
dacă:
- între proprietar şi terţul există un
raport obligaţional.
 EXEMPLU
„A”, proprietarul bunului, îl
transmite în posesie şi folosinţă
gratuită lui „B”.
La expirarea termenului „B” nu
restituie bunul proprietarului „A”.
Efectele:
„A” este în drept să intenteze:
acţiunea privind restituirea
bunului dat în folosinţă
temporară.
 RECLAMANT ÎN ACŢIUNEA ÎN
REVENDICARE
Doar proprietarul bunului (art.581 alin.1
Cc).
Argumente:
acţiunea în revendicare este o acţiune
petitorie, întemeiată direct pe dreptul de
proprietate.
Alte persoane care deţin bunul în posesiune
în temeiul legii sau în baza unui contract
(arendaşul, locatarul, depozitarul, creditorul
gajist etc.):
- vor recurge la mijloacele de apărare a
posesiunii (art.493, 494 Cc).
 RECLAMAT ÎN ACŢIUNEA ÎN
REVENDICARE

Persoana care exercită

stăpînirea de fapt a bunului
la data înaintării acţiunii
(art. 581 alin. 2 Cc).
 OBIECTUL REVENDICĂRII

Numai bunurile:
determinate individual şi
aflate în natură la momentul
intentării acţiunii în
revendicare.
NU POT FI OBIECT AL REVENDICĂRII
a) Bunurile determinate generic,
deoarece scopul acţiunii în revendicare
constă în restabilirea posesiunii asupra
bunului şi nu în înlocuirea bunului cu
unul asemănător.
b) Bunurile care nu s-au păstrat în
natură ori care au suferit schimbări
esenţiale.
Dacă nu există obiectul revendicării, se
va intenta acţiunea în repararea
daunelor.
 CONDIŢIILE ÎNAINTĂRII ACŢIUNII ÎN
REVENDICARE:

- pierderea de către proprietar

a posesiunii bunului;
determinarea individuală a
bunului;
aflarea bunului în posesiune
străină şi ilegală.
 EFECTUL ÎNTRUNIRII CONDIŢIILOR

Proprietarul are dreptul să

revendice bunul:
de la persoana care l-a lipsit
nemijlocit de posesiune ori
de la persoana care deţine
bunul.
EXCLUDEREA REVENDICĂRII (ART. 582
CC)
Acțiunea în revendicare se respinge
dacă, în condițiile stabilite de lege, prin
efectul:
dobândirii de bună-credință,

uzucapiunii,

accesiunii,

a aplicării dispozițiilor privind regimul

bunului găsit sau
a altui temei prevăzut de lege,

proprietarul a pierdut dreptul de

proprietate, iar posesorul sau
 CONDIŢIILE DE SATISFACERE A
ACŢIUNII ÎN REVENDICARE DE LA
DOBÂNDITOR
Depinde de calitatea dobânditorului la
momentul dobândirii bunului:
1) dacă este de bună-credinţă:
- nu ştia sau nu trebuia să stie că cel de la
care a dobândit bunul nu era proprietarul
lui sau nu avea împuterniciri de a dispune
de bun;
2) dacă este de rea-credinţă: ştia sau
trebuia să stie că cel de la care a dobândit
bunul nu era proprietarul lui sau nu avea
împuterniciri de a dispune de bun.
 CONDIŢIILE DE REVENDICARE A BUNULUI DIN
POSESIUNEA ILEGALĂ A DOBÂNDITORILOR
(POSESORILOR)

a) de rea-credinţă:
se revendică în toate cazurile;

Prezumţia:
dobânditorul este de buna-
credinţă până la proba contrară
(art.527 alin. 2 Cc).
 RECLAMANTUL TREBUIE SĂ
DOVEDEASCĂ CĂ:

1) posesiunea este ilegală;

2) este proprietarul bunului
revendicat.
Banii, titlurile de valoare la
purtător, bunurile dobândite la
licitaţie pot fi revendicate de la
un dobânditor de rea-credinţă
(art.527 Cc).
B) DE BUNĂ-CREDINŢĂ
Revendicarea depinde de caracterul
dobândirii: gratuit sau oneros.
1) Dacă bunul a fost dobândit cu
titlu gratuit de la o persoană
care nu are dreptul să-l
înstrăineze:
- proprietarul este în drept să-l
revendice în toate cazurile (art. 527
alin. 2 Cc).
ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE CĂTRE
UN DOBÂNDITOR CU TITLU GRATUIT
• Îl transmite A-
în posesie şi proprietarul
folosinţă
gratuită lui unui bun
B. mobil

B – posedă
• Donează
bunul lui X. şi foloseşte
bunul mobil.

• Dobândeşt X–
e bunul cu dobânditor
titlu
gratuit de de bună-
la B. credinţă.
 EFECTUL INTENTĂRII ACŢIUNII ÎN
REVENDICARE

- „A” proprietarul bunului

este în drept să-l revendice
de la „X” care este
dobânditor de bună-credinţă
cu titlu gratuit.
- „X” nu dobândeşte dreptul
de proprietate (art.527 alin.2
Cc).
COMPLICAŢII PRACTICE ALE INTENTĂRII ACŢIUNII
ÎN REVENDICARE CĂTRE DOBÂNDITORUL CU
TITLU GRATUIT

A- • Îl transmite în
proprietarul posesie şi
unui bun folosinţă
gratuită lui B
mobil.

B – posedă şi • Îl
înstrăinează
foloseşte cu titlu
bunul lui „A”. oneros lui X.

X–
dobânditor • Donează
de bună- bunul lui Z.
credinţă

Z– • Dobândeşt
dobânditor e bunul cu
de bună- titlu gratuit
credinţă. de la X.
 EFECTUL INTENTĂRII ACŢIUNII ÎN
REVENDICARE DE CĂTRE „A” DE LA
„Z”
Bunul nu poate fi revendicat
de la „Z”, dobânditor de bună-
credinţă cu titlu gratuit, deoarece:
- bunul a fost dobândit de la „X”
care este o persoană ce are
dreptul să-l înstrăineze;
- „X” a dobândit dreptul de
proprietate conform art.527 alin. 1
Cc.
ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE CĂTRE DOBÂNDITORUL DE BUNĂ-
CREDINŢĂ CARE A DOBÂNDIT BUNUL CU TITLU ONEROS DE LA
UN DOBÂNDITOR DE BUNĂ-CREDINŢĂ CU TITLU GRATUIT

B – posedă şi
• Îl donează lui
foloseşte bunul
X. mobil transmis
lui către de
proprietarul „A”.

X – dobânditor
• Vinde bunul lui de bună-
Z. credinţă cu titlu
gratuit

• Dobândeşt
e bunul cu Z – dobânditor
titlu de bună-
oneros de credinţă
la X.
 EFECTUL INTENTĂRII ACŢIUNII ÎN
REVENDICARE ÎN CAZUL DE MAI SUS

„A”, proprietarul bunului,

nu-l poate revendica de la
„Z” , deoarece:
- „Z” este dobânditor de
bună-credinţă cu titlu
oneros.
 2) REVENDICAREA BUNULUI DE LA
DOBÂNDITORUL CU TITLU ONEROS
De la un dobânditor de bună-credinţă
bunul poate fi revendicat doar în
cazurile expres prevăzute de
lege, dacă:
a fost furat,
pierdut sau
ieşit din posesiunea proprietarului
sau persoanei căreia bunul a fost
transmis contrar voinţei acestora
(art. 527 alin. 2 Cc).
EXEPMPLU

A – proprietarul B – găseşte C – dobânditor

bunului mobil bunul pierdut de bună-
credinţă
• Pierde bunul • Îl vinde lui „C” • Dobândeşte
cu titlu oneros
bunul de la B.
EFECTUL INTENTĂRII DE CĂTRE „A” A ACŢIUNII
ÎN REVENDICARE A BUNULUI DE LA „C”

Acţiunea va fi
satisfacută, deoarece:
- bunul a ieşit din
posesiunea lui „A”
contrar voinţei lui.
 ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE A PROPRIETARULUI CĂTRE
DOBÂNDITOR CARE A DOBÂNDIT BUNUL CU TITLU
ONEROS DE LA POSESORUL CARE NU AVEA DREPTUL SĂ-
L ÎNSTRĂINEZE

A- • Îl transmite în
proprietarul posesie şi
folosinţă cu
bunului titlu oneros lui
mobil. B.

B – posedă • Îl vinde lui X,

dar fără
şi foloseşte acordul
bunul mobil. proprietarului.

X– • Dobânditor cu
dobânditor titlu oneros al
bunului pe care
de bună- „B” nu avea
credinţă a dreptul să-l
înstrăineze.
bunului
EFECTUL INTENTĂRII DE CĂTRE „A” A
ACȚIUNII ÎN REVENDICARE DE LA „X”

Bunul nu poate fi obiect al revendicării,

deoarece:
 proprietarul a greşit în alegerea
contragentului.
El răspunde pentru consecinţele negative ale
acţiunilor sale.
Scopul normei:
Balanţa intereselor proprietarului care a dat
bunul în posesiune locatarului care l-a
înstrăinat dobânditorului de bună-credinţă:
 legiuitorul acordă prioritate dobânditorului de
bună-credinţă.
 JUSTIFICAREA REGULEI:
fundamentul se află şi în principiile
generale ale dreptului:
dreptul trebuie să-l apere pe cel
care are mai puţine posibilităţi de
a se apăra.
VA FI SATISFĂCUTĂ ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE A
BUNULUI MOBIL IEŞIT DIN PROPRIETATEA
SOŢILOR?

• Au în
„A” şi „B” proprietate
comună în
sunt soţi devălmăşie un
unui bun mobil.

• Vinde bunul
Unul din soţi mobil lui „C” în
timpul
– „A” desfacerii
căsătoriei.

„C” - • Cumpără
dobânditor bunul
al bunului mobil de
mobil la „A”.
 EFECTUL INTENTĂRII DE CĂTRE SOŢULUI „B” A
ACŢIUNII ÎN REVENDICARE A BUNULUI DE LA „C”

Acţiunea soţului „B” în revendicare a

bunului mobil de la „C” – dobânditor
de bună-credinţă cu titlul oneros nu
va fi satisfăcută, deoarece:
bunul mobil a ieşit din proprietatea
soţilor cu voinţa unuia dintre ei;
dobânditorul nu ştia despre
dezacordul soţiei privind înstrăinarea
bunului mobil.
EFECTELE ACŢIUNII ÎN REVENDICARE

a) Respingerea acţiunii:
pârâtul posesor continuă să
deţină bunul.
b) Satisfacerea acţiunii:
- bunul se restituie din
posesiunea posesorului
neproprietar în posesiunea
proprietarului.
SOARTA FRUCTELOR ȘI VENITURILOR BUNULUI
POSEDAT

Se determină în dependenţă
de caracterul posesiunii:
de rea-credinţă sau
de bună-credinţă.
 1. POSESORUL DE REA-CREDINŢĂ
ESTE OBLIGAT:
- să restutuie fructele civile şi
naturale;
- să compenseze valoarea
fructelor neobţinute din vina,
culpa sa.
 RESTITUIREA FRUCTELOR

a) în natură: b) prin
dacă echivalent
posesorul de bănesc:
rea-credinţă - dacă au fost
dispune de ele folosite.
la momentul
soluţionării
litigiului.
 DREPTURILE POSESORULUI DE REA-
CREDINŢĂ:
1) De a pretinde restituirea cheltuielilor
de întreţinere a bunului:
se compensează doar cheltuielile care
duc la îmbogăţirea titularului de drept.
Efectul îmbunătăţirii bunului de către
posesor (ex.: vopseşte maşina), care
sunt inseparabile, dar ridică valoarea
bunului:
posesorul de rea-credinţă are dreptul de
a cere echivalentul valorii îmbogăţirii
proprietarului.
REFUZUL PROPRIETARULUI DE A PLĂTI
COMPENSAŢIA:
posesorul nu este în drept să
invoce dreptul de retenţie a
bunului.
Posesorul nu este în drept să
ceară compensarea
impozitelor plătite, ele nu duc
la îmbogăţirea proprietarului.
 2. POSESORUL ESTE DE BUNĂ-
CREDINŢĂ (ART.497 CC)
 dobândește dreptul de proprietate asupra
fructelor bunului posedat bunei-credinţe;
 nu este obligat să restituie fructele și nici
valoarea folosinței bunului posedat dacă
a dobândit posesia cu titlu oneros.
are dreptul la compensarea tuturor
cheltuielilor şi îmbunătăţirilor (impozite,
intervenţii, reparaţii etc.).
are dreptul de retenţie (art.960-964 Cc)
asupra bunului până nu-i sunt satisfăcute
pretenţiile.
 SOARTA ÎMBUNĂTĂŢIRILOR

a) dacă sunt b) dacă sunt

separabile inseparabile:
fără a – se
prejudicia compensează
bunul: cheltuielile
– se separă şi suportate de
rămân posesor.
posesorului;
 COMPENSAREA CHELTUIELILOR
SUPORTATE DE POSESOR
Se ţine cont de:
1. mărimea veniturilor avute de posesorul de
bună-credinţă pe parcursul posesiunii, inclusiv
fructele neculese din vina sa (exemplu: dacă
posesorul de bună-credinţă a suportat
cheltuieli de întreţinere a bunului în valoare de
1000 lei, iar venitul obţinut din folosirea
bunului şi a fructelor este de 600 lei, el are
dreptul să ceară compensare de 400 lei).
2. cheltuielile ce au avut ca urmare sporirea
valorii bunului, dacă sporul valorii mai există
la momentul predării bunului.
III. ACŢIUNEA NEGATORIE (ART.585 CC)
Definiţia noţiunii acţiunii
negatorii
Acţiunea negatorie este
acţiunea prin care proprietarul
posesor al bunului cere
înlăturarea tulburărilor comise
în alt mod decît prin uzurpare
sau privare de posesie.
 ESENŢA ACŢIUNII NEGATORII

Se intentează când
proprietarul este împiedicat
în exercitarea folosinţei şi
dispoziţiei în condiţii normale,
solicitând repunerea în
situaţia anterioară
(înlăturarea obstacolelor) şi
repararea prejudiciului.
TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE
a) reală, se intentează numai când între proprietar şi
terţ nu este un raport obligaţional;
b) petitorie, se intentează numai de către proprietar
când:
- este apărat dreptul de folosinţă a bunului de către
proprietar care poate fi împiedicat prin deposedarea
materialelor în jurul imobilelor, litigii între vecini –
proprietari de terenuri (ridicarea unui zid sau unei clădiri
ce-l împiedică pe vecin să folosească);
 există potenţiale încălcări: interzicerea de către
proprietar în fază de proiect a construcţiei imobilului
care ar împiedica folosirea bunurilor sale (alin.2 art.585
Cc).
c) imprescriptibilă, se intentează atât cât există
piedicile, datorită obiectului ei specific.
OBIECTUL ACŢIUNII NEGATORII

Înlăturarea piedicilor puse

proprietarului prin acţiuni
ilegale ale terţului care
există la momentul
intentării acţiunii.
 CONDIŢIILE SATISFACERII ACŢIUNII
NEGATORI

Întrunirea cumulativă a
următoarelor condiţii, în caz
contrar nu se satisface:
a) săvârşirea acţiunilor care
împiedică folosirea bunului;
b) caracterul ilicit al acţiunilor.
 INADMISIBILITATEA SATISFACERII
Nu va fi satisfăcută:
1) Dacă lângă o casă a fost săpat un
şanţ, conform hotărârii organelor
de resort. Legalitatea hotărârii
poate fi contestată, dar nu prin
acţiunea negatorie.
2) Proprietarul trebuie să admită
influenţa asupra bunului în baza
legii şi al drepturilor altor
persoane.