CONSTITUȚIA DE LA 1866

Constitutia din 1866 este actul juridic si politic

fundamental al Romaniei adoptat dupa Unirea
Principatelor Romane.
Dupa abdicarea la 11 februarie 1866 a lui Alexandru
Ioan Cuza, atat liberalii, cat si conservatorii inclinau,
majoritatea, pentru aducerea unui print dintr-o dinastie
straină pe tronul Romaniei, fapt ce ar fi garantat
siguranta stabilitatii politice si sociale.
 Astfel, s-a perfectat aducerea in tara a lui Carol de Hohenzollern
Sigmaringen, care era var din partea mamei cu Napoleon al III-lea si
inrudit cu regele Prusiei. Carol a acceptat propunerea la 25 aprilie
1866,obtine acordul tatalui sau, al regelui Prusiei si al cancelarului
Bismarck pentru plecarea catre Romania.
Printul a calatorit pana la Turnul Severin folosind un pasaport fals,
din cauza conflictului dintre Austria si Prusia. El a fost insotit pe tot
parcursul calatorieisale de Ion C. Bratianu. La 10 mai 1866, Carol I a
intrat in Bucuresti, fiind proclamat domn de catre Adunarea
Legislativa, in cladirea Mitropoliei.Cu o luna iniatea venirii lui
Carol I, fusese aleasa Adunarea Legislativa, care s-a format
in urma venirii acestuia Adunare Constituanta. Aceasta Adunarea
Constituanta avea rolul de a discuta si a vota proiectul unei
Constitutii. Noua lege fndamentala afost promulgate de domn la 1
iulie 1866.
 Redactata intr-un timp scurt, Constitutia are ca model legea
fundamental a Belgiei din 1831, considerate la aceea vreme cea mai
liberala din Europa. Toate primncipiile Constitutiei belgiene se
regasesc, cu mici modificari, in proiectul intocmit de Consiliul de
Stat, care cntinea 8 titlurisi 114 articole. Proiectul a suferit
importante modificar din partea noului domnitor, Carol, si a
comitetului delegatilor si a fost votat numai de Adunarea Electiva
la 29 iunie 1866. Fara a fi fost dizolvat, Corpul Ponderator
(Senatul) nu a fost convocat pentru votarea Constitutiei, suspectat
fiinde de osti;litate fata de noul regim instituit
dupa abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Sanctionata de domnitorul Carol I la 30 iunie
1866, Constitutia a fost publicata in “Monitorul
Oficial” nr. 142 din 1 iulie 1866.
 In cele 8 titluri si 133 articole, Constitutia consacra faurirea
statului national roman, proclama monarhia constitutional pe temeiul
separatiei puterilor, precum si drepturile si libertatile cetatenesti.
Religia, alta decat cea de rit crestin, nu mai este socotita un obstacol
la impamantenire. Cetatenii sunt declarati egali in fata legilor,
privilegiile fiind abolite. Sunt proclamate libertatea individuala si
inviolabilitatea domiciliului. Confiscarea averilor si pedeapsa cu
moartea, cu exceptia unor cazuri special, sunt interzise. Propietatea
de orice natra este declarata sacrasi
inviolabila. Libertatea fara nici o
rezerva a cultelor, ca si a invatamantului,
precum si libertatea intrunirilor publice
si de asociere sunt recunoscute.
 La 1 iulie 1866, Carol I promulga Constitutia. Consulului Belgian la
Bucuresti, domnitorul ii declara : “ Romania nu are de urmat un model mai
bun in toate privintele, decat exemplu Belgiei. 12 zile mai tarziu depunea
juramantul: “ Prin Constitutia ce dam astazi statului roman , realizam
aspiratiile legitime ale natiunii , garantand interesele tuturor starilor
precum si toate drepturile pe care cetateanul trebuie sa le gaseasca
intr-o societate civilizata. Acest act pentru mine este cel mai insemnat
al vietii mele, caci el este pactul definitive care ma leaga pentru
totdeauna cu destinele noii mele tari, cu Romania… Un govern monarchic
este asezat. Sa staruim dar cu toti ca, prin leala si sincera aplicare a
principiiloracestei Constitutiuni, ea sa poata produce binefacatoarele ei
roade”.
 Ea transforma Romania in monarhie
constitutional ereditara ( in linie coboratoare
directa si legitima a mariei sale principelui Carol I,
din barbat in barbat prin ordinal de primogenitura
si cu exclusiunea perpetua a femeilor si
coboratorilor lor – Art. 82) si prevedea principia
democratice precum: separarea puterilor in stat,
responsabilitatea ministeriala, drepturile si
libertatile cetatenesti, dar mentinea totodata
votul cenzitar (personele puteau vota pe baza unei
sume de bani, astfel cei care votau ersu adesea
marii propietari de pamanturi, in maoritate
consevatori).
 Prevederi:

Constitutia din 1866 este organizata in 8 titluri:

 I. Despre teritoriul României
 II. Despre drepturile românilor
 III. Depre puterile statului
 IV. Depre finanţe
 V. Despre puterea armata
 VI. Dispoziţiuni genrale
 VII. Despre revisuirea Constituțiunei
 VIII. Dispoziţiuni Transitorii şi suplimentare.
 TITLUL I, “ Despre teritoriul Romaniei” (art. 1-4), consacra
faptul ca “Principatele Unite Romane constituie un singur stat
indivizibil sub numele de Romania (art. 1), al carui teritoriu “ este
nealineabil”, limitele sale neputnd fi schimbate sau rectificate decat
in virtutea unei legi (art. 2). Teritoriul Romaniei “ nu se poate coloniza
cu populatiuni de ginta straina” (art.3) si este “impartit in judete,
judetele in plasi, plasile in commune” (art.4).
 TITLUL II, “ Despre drepturile romanilor” (art. 5 -30),
proclama drepturile si libertatile cetatenesti. “Romanii se bucura de
libertatea constiintei, de libertatea invatamantului, de libertatea
presei, de libertatea intrunirilor”. Constitutia prevede ca aceste
drepturi pot fi exercitate numai de catre cetatenii romani. Cetatenia
poate fi acordata strainilor numai printr-o lege speciala. Cei ce nu
erau de rit crestin nu puteau dobandi impamantenirea (art.7).
Toti romanii sunt declarati egali in fata legii, fara deosebire de clasa
(art.10), toate privilegiile, scutirile si monopolurile de clasa fiind “
opritepentru totdeauna in statul roman” (art.12). Titlurile de noblete
raman neadmise in statul roman. Libertatea individuala este garantata
(art13), iar domiciliul inviolabil (art.15). Pedepsele nu pot fi infiintate
sau aplicate decat in virtutea legii (art.16). Pedeapsa cu moartea nu se
reinfiinta , “ afara de cazurile prevazute de codul penal militar, in
timp de resbel” (art.18).
 TITLUL III, “Despre puterile statului” (art.31-107), se proclama principiul separatiei
puterilor, cu precizarea ca ele emana “ de la natiune” sic a exercita numai “prin delegatiuni”.
“Puterea legislativase exercita colectiv de catre domn si reprezentatiunea nationala”
(art.32). Activitatea legislative se exercita numai prin acordul dintre domn si
reprezentanta nationala formata din Adunarea Deputatilor si din Senat – se bucura de
initiative legislative (art. 33). Legile sunt supuse sanctiunii domnului numi dup ace erau
discutate si votate liber d emajoritatea ambelor adunari (art. 32).
Puterea executive este incredintata domnului, “care o exercita in modul regulat prin
Constitutie”, adica prin ministry, numiti si revocati de el. In acelasi timp, domnul arte
dreptul de a acuza pe ministri si de ai trimite dinaitea Inaltei Curti de casatiune si justitie.
Cea de-a treia putere in stat, puterea judecatoreasca, se exercita de catre curti si
tribunale, ale caror hotarari se pronunta in virtutea legii si se executa in numele domnului
(art.36). Sub “ nici un fel de numire si sub niciun fel de cuvant” nu se poate crea comisii si
tribunal extraordinare (art.104). In toate materiile criminale si prentru delictele poli=tice
si de presa se stratorniceste uriul (art. 105).
Puterile constitutionale ale domnului sunt ereditare, in linie coboratoare directa si legitima
a principlui Carol I. La suirea pe tron, domnul rosteste in fata Camerelor reunite urmatorul
juramant : “ Jur de a pazi Constitutiunea si legile poporulu roman, de a mentine drepturile
lui nationale si integritatea teritoriului “ (art.87).
 TITLUL IV, “ Despre Finante” (art.108.-117), statueaza ca
impozitele statului se pot stabili si percepe numai in puterea unei legi
(art.109) si numai in folosul statului, judetului sa comunei(art.108).
Privilegiile in materie de impozite sunt interzise (art.111), iar diferite
fonduri provenite din case special , de care guvernul dispune sub
anumite titluri, sunt cuprinse in bugetul general al statului (art.117).
TITLUL V, “ Despre puterea armatei” (art.118-123), prevede
ca “tot romanul face parte sau din armata regulate, sau din militia,
sau din garda cetateneasca “ (art. 118), contingentul armatei
stabilindu-se printr0o lege votata annual (art.120). O lege speciala
reglementeaza mentinerea garzii cetatenesti (art.121), a carei
mobilizare se poate reliaza doar in virtutea unei legi (art.122). Nici o
trupa straina nu poate fi admisa de serviciul statului , nici ocupa
teritoriului Romaniei, nici trece peste el decat in puterea unei
anumite legi (art.123).
 TITLUL VI, “ Dispozitiunile generale” (art.124-128) statueaza
“culorile Principatelor Unite” – albastru, galben , rosu - , capitala
statului si resedinta guvernului – orasul Bucuresti -, obligativitatea
publicarii “ in chipul hotarat de lege” a tuturor legilor si regulamentelor
de administratie generala, judeteana asau comunala, precum si
interzicerea suspendarii, in parte sau total, a Constitutiei.

TITLUL VII, “ Despre revizuirea constitutiei” (art.129), prevede

dreptul puterii legiuitoare de a declara necesitatea revizuirii
dispozitiilor Constitutiei, dizolvarea de drept a ambelor adunari si
convocarea altora, care procedeaza in accord cu domnul la modificarea
punctelor supuse revizuirii prin votul a cel putin doua treimi a
membrilor.
 TITLUL VIII, “Dispozitiile tranzitorii si
suplimentare”, (art.130-133), prevad elaborrea in scurt timp
a unor legi special referitoare la descentralizarea
administrative, responsabilitatea ministrilor, stavilirea
abuzurilor cumului, modificarea legii pensiilor, admiterea si
inaintarea in functiunile administatiei publice, precum si la
legii pensiilor, admiterea si inaitarea in functiunile
administatiei publice, precum si la dezvoltarea cailor de
comunicatie, exploatarea minelor si padurilor, la fluviile si
raurilor navigabile sau flotabile, la organizarea armatei, a
justitiei militare, precum si la revizuirea codicelor si a
legilor existente, “spre a le pune in armonie cu Constitutia
de fata”.
 Ultimul articol al Constitutiei, 133, prevede ca
“nealienabilitatea pamanturilor fostilor clacasi, in timpul de
douazeci ani prevazut prin legea rurala, este mentinuta”.
Bibliografie:

Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Ioan Scurtu, Enciclopedia de

istorie a României, Ed. Merinia, București, 2000.
Vă mulțumim!