Capitolul 7

LIDERIATUL ŞI COMUNICAREA
ÎN MANAGEMENTUL
PROIECTELOR
EDUCAŢIONALE
• Lideriatul =proces de influenţă socială în care
liderul cere participarea, de bună voie, a
subordonaţilor la un efort în vederea atingerii
obiectivelor organizaţionale.
Lideriatul presupune:
• existenţa unor persoane care acceptă
coordonarea din partea liderului;
• distribuirea inegală a puterii între lider şi
membrii echipei de proiect în favoarea liderului;
• abilitatea de a utiliza diferite forme de putere
pentru a influenţa comportamentul
subordonaţilor şi a determina conţinutul
activităţilor desfăşurare de aceştia
 Un lider poate utiliza cinci baze
ale puterii:
• Autoritatea formală.
• Puterea de recompensă.
• Puterea de penalizare.
• Puterea de expert.
• Puterea de referinţă.
 Un lideriat eficace trebuie să se
caracterizeze prin:
• viziune care ţine seama de interesele legitime
ale purtătorilor de interese;
• strategie prin care să se concretizeze această
viziune prin integrarea forţelor din mediul
ambiant cu factorii interni care vor influenţa
realizarea obiectivelor proiectului;
• susţinerea cu resurse a aplicării strategiei
stabilite pentru realizarea proiectului.
• echipă de proiect motivată, care să poată
susţine transformarea viziunii în realitate.
 Funcţiile managerului de proiect:
• planificarea proiectului (stabilirea obiectivelor; stabilirea „regulilor jocului”
în relaţiile cu componentele structurale formale; fundamentarea modalităţilor
de realizare a proiectului; dimensionarea resurselor ce urmează a fi
angajate; precizarea termenelor intermediare şi finale);
• organizarea proiectului (stabilirea dimensiunii şi configuraţiei echipei de
proiect; precizarea rolurilor acesteia şi ale fiecărui component; stabilirea
sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor – prin fişele de post - pentru
specialiştii echipei de proiect; alegerea formulei organizatorice celei mai
favorabile realizări cantitative şi calitative a proiectului; asigurarea
completării şi transmiterii tabloului de bord; elaborarea bugetului
proiectului ).
• coordonarea colectivului de proiect, în sensul asigurării comunicării bi - şi
multilaterale cu componenţii acestuia; organizarea şi desfăşurarea
reuniunilor (şedinţelor) de lansare a proiectului, pe parcursul realizării sale
(inclusiv reuniunilor de creativitate) şi la finalizarea proiectului;
• antrenarea participanţilor la realizarea proiectului (crearea de condiţii
materiale, organizatorice adecvate unei reale şi active participări a
componenţilor echipei de proiect la realizarea obiectivelor sale; motivarea
corespunzătoare a acestora);
• control – evaluarea proiectului (efectuarea controlului încadrării în costuri
şi în termenele de realizare a proiectului, a controlului de calitate şi a
controlului bugetar; evaluarea pe parcurs şi finală a proiectului; efectuarea
corecţiilor).
 Un bun manager de proiect se
caracterizează prin:
– gândire strategică;
– abordare sistemică a proiectului;
– orientare spre client;
– capacitate de rezolvare creativă a problemelor;
– capacitate bună de comunicare, relaţionare şi negociere;
– echilibru şi încredere în sine;
– entuziasm, voinţă şi perseverenţă;
– corectitudine;
– rezistenţă la stres;
– o bună capacitate de analiză şi sinteză;
– putere de convingere;
– capacitate de lucru în echipă;
– experienţă în managementul proiectelor;
– cunoaşterea metodelor şi tehnicilor specifice managementului de
proiect.
 Tipuri de competenţe ale resurselor
umane implicate în proiect:
• - Capacitate de a utiliza eficient instrumentele de
analiză ale unui proiect şi de a stăpâni termenele şi
costurile.
• - Capacitate minimă de stăpânire a principalelor
tehnici utilizate în realizarea proiectului.
• - Capacitate socială de a coordona şi influenţa actorii
de profiluri profesionale şi de relaţii instituţionale
diferte într-un context de incertitudine şi de
ireversibilitate puternică.
• - Înţelegere a specificaţiilor proiectului şi aderarea la
obiectivele acestuia.
• - O cultură a rezultatului.
 Mecanismele de coordonare a
echipei de proiect
Ajustarea mutuală prin care se realizează coordonarea muncii
prin procesul de comunicare informaţională.
Supervizarea directă care asigură coordonarea muncii de către
o singură persoană prin transmiterea dispoziţiilor, ordinelor,
instrucţiunilor altor persoane.
Standardizarea procedeelor de muncă realizează coordonarea,
specificând procedeele de muncă pe care trebuie să le folosească
cei care au de îndeplinit sarcini interdependente.
Standardizarea rezultatelor asigură coordonarea muncii arătând
rezultatele ce trebuie obţinute de diferite tipuri de activităţi.
Standardizarea calificărilor (a cunoştinţelor) asigură
coordonarea diferitelor tipuri de activităţi de muncă prin formarea
profesională specifică a acelora care execută o anumită muncă.
Standardizarea normelor – se referă la norme care impun
munca, care sunt controlate şi care sunt stabilite pentru nivelul
global al organizaţiei.
• Comunicarea este un proces, în cadrul
căruia, două sau mai multe persoane
schimbă informaţii prin diferite canale
formale şi/sau informale de comunicare şi
conştientizează sensul acestora.
 Elementele procesului de
comunicare sunt:
– emiţătorul: persoana care iniţiază comunicarea;
– receptorul: persoana sau grupul destinatar al
mesajului informaţional;
– codificarea: procesul prin care emiţătorul
converteşte informaţia într-o formă de limbaj;
– decodificarea: procesul prin care receptorul
extrage informaţia din mesajul recepţionat;
– mesajul: forma fizică a simbolurilor transmise de
către emiţător receptorului;
– canalul de comunicare: calea de transmitere a
mesajului; conexiunea inversă(feed-back): reacţia
receptorului la mesajul transmis de emiţător.
 Managementul comunicării specific proiectelor
presupune patru etape distincte:
• a)Planificarea comunicării, ce se concretizează în planul de
management al comunicării şi cuprinde stabilirea informaţiilor, a
tehnicilor de informare şi a nevoilor de comunicare ale
stakeholderilor.
• b)Difuzarea informaţiilor, ce presupune asigurarea, în timp util,
a informaţiilor necesare stakeholderilor.
• c)Raportarea realizărilor cuprinde colectarea şi transmiterea
informaţiilor privind realizările care cuprind: dările de seamă
privind situaţia proiectului la un moment dat, măsurarea
progresului realizat şi previziunea.
• d)Administrarea finalizării proceselor proiectului ce cuprinde
conducerea comunicărilor în vederea rezolvării problemelor şi
satisfacerii nevoilor şi aşteptărilor stokeholderilor de proiect
 Aspecte ce trebuie clarificate de managerul de proiect pentru o
comunicare profesională

Responsabilitatea pentru informare trebuie stabilită de la începutul

Cine informează? proiectului. De obicei, informarea este asigurată de către conducătorul
de proiect. In proiecte complexe, de anvergură. informarea este preluată
de o echipă specială. In toate cazurile ea trebuie să fie organizată
profesional.

Când are loc Se stabilesc termenele astfel încât ele să fie cât mai exacte şi mai
informarea? previzibile (termene lunare de informare asupra stadiului proiectului, la
fiecare punct critic pentru a fundamenta deciziile, termene de discuţii
restrânse cu echipa de proiect etc).
Cine trebuie să fie Se va informa comitetul de coordonare, comitetul de consultantă, toţi
informat? cei implicaţi. Obiectivul este de a sigura informarea completă şi
suficientă a celor implicaţi în derularea, proiectului de către echipa de
proiect sau de către managerul de proiect.
Despre ce se Rapoartele trebuie să fie adaptate intereselor receptorilor, atât cantitativ
informează? cât si calitativ. Se va evita o supraîncărcare cu informaţii
suplimentare, un limbaj de strictă specialitate.
Cum se informează? Modalităţile de informare sunt multiple - în scris, verbal, în cadrul unei
prezentări profesionale.