UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” ARAD

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

EXAMENUL CLINIC ÎN AFECȚIUNILE

MUCOASEI BUCALE
Cursul 12

S.L. Dr. Berari Adelina

Arad
2020
 EXAMENUL CLINIC ENDOBUCAL

MUCOASE
-mucoasa labială:
-inspecţie (I): -aspect, culoare, formaţiuni patologice, ulceraţii,
ragade, fisuri
-palpare (P): -noduli in grosimea buzei
-vestibul bucal:
-inspecţie: -formaţiuni patologice/abcese/fistule/cicatrici/tumori
(prezintă/nu)
-culoare rosie mai vie decât gingia fixa (normal)
-frenurile buzei superioare/inferioare/frenul lateral (bucal)
-insertie medie/pe vârful crestei, aproape
-insertie pe o zonă de lăţime aprox… (mm)
-direcţie oblica (mezio-distală)
-un singur fascicul bine reprezentat sau unul principal
si fascicule sec.
-mobilitate
 -mucoasa jugala
-inspecţie: aspect, culoare, formaţiuni patologice
-cordon de mucoasa jugală muşcată
-contacte premature, interferenţe (evită senzaţiile neplăcute)
-rest radicular = eroziuni părţi moi
-ocluzie cap la cap în zona laterală (lucrări protetice incorect
realizate)
-palpare: -noduli patologici în grosimea obrazului
-calculi salivari în canalul Stenon
-la presiune asupra glandei parotide dinspre posterior spre
anterior elimina salivă aspect normal/patologic
-limba:
-inspectie: aspect normal, formaţiuni patologice (prezintă/nu)
-saburală (afecţiune digestivă/hepatică/alcoolism)
-pozitie de repaus (limbă anterioară/posterioară)
-volum normal/mărit (ocupa spatiile edentate)
-amprenta dinţilor pe fetele laterale ale limbii
-palpare: -noduli patologici în grosimea limbii
-planşeul bucal
-inspecţie: aspect, formaţiuni patologice
-inserţie/joasa/medie a planşeului
-frenul lingual: -inserţie medie/aproape vârful crestei, mobilitate
-leziuni proteze vechi
-la ridicarea limbii/hernierea glandei sublinguale
-palpare: -planşeu suplu(normal)
-calculi salivari în canal Wharton/glande salivare
-mucoasa faringiană: -aspect normal, congestie, etc.
-alte leziuni: intoleranţa la acrilat, gingivo-stomatite, etc.
 EXAMENUL DINTILOR

APELUL DINTILOR
EX – toţi dinţii maxilari/mandibulari prezenţi cu excepţia (Ionita)
-apelul dinţilor succesivi, precizand si starea lor

STAREA DINTILOR
-leziuni odontale (carii);
EX. –mai mult de 2 carii = policarii…..
-distrucţie mare= rest radicular la …..
-enumerare succesivă
- obturaţii: -material/corect-nu/adaptate marginal, ocluzal/carie
secundară….
-distrofii congenitale/de vârstă (fisuri, striaţii)
-abraziune- localizată(faţete de abraziune) la …..
-generalizată, grad.
-defecte cuneiforme de colet (traumă ocluzală în antecedente sau
actuale)
-fracturi coronare
-anomalii de formă/culoare/volum/numar (supranumerări, anodonţii)
 POZITIA DINTILOR

-rotaţii
-inclinări (mezializări, distalizări)
-basculare (translaţie)
-ectopie/entopie (oropoziţie)
-egresiune/extruzie
-infraocluzie/supraocluzie
-diastema/treme
-laterodenţie (în funcţie de fren)
-supraalveolodenţie
-protruzie/retruzie
 LUCRARI PROTETICE

-mobile: partiale/totale
-fixe: unidentare(microproteze), pluridentare (punţi)
-materiale: fizionomice/nefizionomice/mixte
-tipul protezei
-corecte/incorecte (toate defecţiunile)
EXAMENUL PARODONTIULUI
-aspect/culoare a marginii gingivale şi a papilelor(patologic=congestiv,
violaceu, palid)
-hipertrofii/hiperplazii
-retracţii: -în mm. localizate pe fete, de natura iritativă sau inflamatorie
-pungi parodontale: -false(edem gingival= gingivita, parodontita)
-adevarate
-secreţie
-papile: -congestive, edem(gingivite)
-turgescente (parod.superf.)
-desprinse de pe dinte, violaceu (parodontita profunda)
-mobilitate dentară: -grad I/II (parodontita S) VO
-grad II/III (parod. P ) VO+MD
-abcese parodontale

-fistule parodontale/polifistule pe gingia fixă în cazul pivotului

radicular fracturat
-fisură Stileman/ ghirlandele Mc. Ca el
-atrofie osoasă a crestelor edentate (creste ascuţite, înguste
constatate mai bine Rx)
-factori iritativi: -tartru supra/subgingival, placa bacteriană, depozite
moi (igiena deficitară), margini anfractuoase ale cavităţilor carioase şi de
colet şi ale resturilor radiculare
EXAMENUL ARCADELOR
-forma: - …………. hiperbola (maxilar), semielipsă (mandibulă)
„V”, „M”, „U”, trapez, omega.
- bolta :- adâncă/medie/plată/ogivală/cripte palatine
-rezilienţa (apreciată în mm, mai ales in zonele Schroder)
-rugi palatine/pot fi foarte bine reprezentate- foliere
-papila bunoidă (incisivă)
-torus palatin – situat 1/3 anterior, 1/3 post., 2/3 post.
-forma- alungit, etc.
-mărime: -mare= foliere, chirurgical
-tuberozitaţi maxilare –retentive distal/vestibular
-procidente
-volum, mari/mici/medii
 -zona Ah: -întindere (linie/zona-mm)
-inserţia vălului palatin (oblică/orizontală), intermediară,ultimele 2
favorabile
-tubercul piriform -poziţie oblică/verticală/orizontală
-inserţia lig. Pterigomandibular (1/3 post)
-aspect (gelatinos)/rezilienţa/mobilitate (sems)
Concluzie: utilizabil (frecvent)
-L.O.I., LOE: -ascuţite, dureroase/nu
-torus mandibular –bine reprezentat= foliere/chirurgical
-creste edentate:
-laţime:- bine reprezentate= late
-ascuţite
-foarte atrofiate
-înalţime
-direcţie: -ascendente/descendente mezial/distal
-cresta concava rezulta posttraumatic sau în parodontopatii
-aspect: -hiperplazii, regulată/neregulată, lipsă ţesut osos, bride inserate
pe vârful crestei (extracţie + sutura incorectă)
-fistule, bombari (chist intraosos)
-spaţiul protetic vertical/orizontal redus/nu
-rezilienţa
-situaţia dinţilor vecini, antagonişti, a mucoasei, osului
-dureroase la palpare/nu
 EXAMENUL FUNCTIONAL AL OCLUZIEI

EXAMENUL OCLUZAL STATIC: - curbele de ocluzie

-ocluzia în plan S, T, V
-masuratori+ calcule ortodontice
EXAMENUL OCLUZAL DIMANIC: -I.M.
-R.C.
-Propulsie
-Lateralitate
-Dacă in R.C. există contacte premature, intâi se elimină acestea apoi
se va analiza propulsia şi lateralitatea
-Tipul ocluziei: -ocluzia stabilă
-ocluzia instabilă ( se stabilizeaza ocluzia apoi se analizează)
-fără contacte dento-dentare (se folosesc şabloane de ocluzie
pentru determinarea şi inregistrarea R.C.)
 EXAMENUL FUNCTIILOR ADM
Masticaţie: -eficienţă redusă ( câmp masticator redus prin
edentaţii)
-prehensiune redusă (ocluzie deschisă)
- predominat unilaterală dr./stg.
-ritm lent/rapid
-consistenţa alimentelor
Deglutiţie- normală
-orală
-mixtă în diferite circumstanţe
Fizionomie -afectată în anomalii dento-maxilare, edentaţie
totală, parţială întinsă etc.
Fonaţie –
Tonusul muscular :-orbicular, buccinator, limba, milohioidian
Igiena –bună/deficitară
EXAMENE COMPLEMENTARE
Rx.: -retroalveolară
-panoramică
-speciale
Modele de studiu
DIAGNOSTIC
1.      DIAGNOSTICUL AFECTIUNILOR ACUTE
2.      DIAGNOSTICUL ODONTAL
-multiple leziuni carioase: - simple/complicate
-situate în special ……(pe ce feţe dentare)
-de etiologie: igienă deficitară, structuri dentare
slab mineralizate (explozie de carii atipic localizate)
-netratate
-parţial/complet tratate
-obturaţii: -din material fizionomic/nefizionomic
-corecte/incorecte (neadaptate ocluzal) margini cu
carii secundare cu recidivă de carie)
DIAGNOSTICUL PARODONTAL
Posibilităţi:
-gingivita cr.
-parodontopatie marginală cronică superficială
-parodontopatie marginală cronică profundă
Afecţiune consecutiva
-suprasolicitărilor ocluzo-articulare asociate anomaliei dento-maxilare
prezente
-factorilor de iritaţie:- tartru supra/subgingival- placă bacteriană,
edentaţii, migrari post extracţionale, pierderea punctului de contact,
margini anfractuoase ale cavitaţilor carioase proximale si de colet si ale
resturilor radiculare, obturaţii debordante, coroane de acoperire
neadaptate cervical, ocluzal, proximal (nu refac punctul de contact),
proteze mobile incorecte actual.
DIAGNOSTICUL DE EDENTATIE
-diagnostic topografic Costa- Ioniţa şi Kennedy
-diagnostic etiologic:
-prin complicaţii ale cariei: -multiple obturaţii la dinţii rămaşi
-creste edentate cu atrofie redusă
-consecutiv afectarii parodontale:
-retracţii, mobilitate, pungi, tartru la dinţii rămaşi
-creste edentate foarte atrofiate
-etiologie mixtă
-etiologie traumatică (frontal frecvent)
-diagnostic evolutiv:
-spaţieri interdentare
-migrari verticale/orizontale
-tulburari funcţionale (masticatorii, fizionomice, fonatorii)
-tratament:
-protezată da/nu
-adjunct/conjunct
-corect/incorect
Ex. –edentaţie laterală redusa maxilară dr. aparută consecutiv extracţiilor
impuse de distrucţia masiv carioasa (complicaţiile carioase), cu prezenţa migrarii
prin înclinarea mezială a dintelui distal vecin edentaţiei, edentaţie neprotezată
 DIAGNOSTICUL OCLUZAL
Dizarmonie ocluzo-articulară:
-primară prin anomalia dento-maxilară prezentă
-secundară prin edentaţie, migrari, abraziuni inegal repartizate sau
generalizate, resturi radiculare, oburaţii coronare neadaptate ocluzal,
lucrari protetice incorecte
-ocluzie stabilă/instabilă/fără contacte dento-dentare
-DVO păstrată/nu
-plan de ocluzie denivelat/nu
-câmp articular redus cu contacte premature in RC sau in propulsie
sau lateralitate
DIAGNOSTICUL FUNCTIONAL
Disfuncţie masticatorie, respiratorie, fizionomică, fonatorie,
deglutiţie infantilă
DIAGNOSTICUL ETIOLOGIC
Se consemnează în special ca factor primar terenul deficitar al
pacientului prin:
-prezenţa anomaliei dento-maxilare
-existenţa factorilor genetici vizând o pedispoziţie spre
parodontopatie
-mineralizarea slaba a ţesuturilor dentare
-tratamente stomatologice de necesitate inconsecvent urmate
-igiena deficitară
DIAGNOSTICUL EVOLUTIV
-neefectuarea tratamentului complex, complet va duce la
agravarea starii prezente, cu distrucţie masivă a ţesuturilor dentare până
la resturi radiculare şi extracţii
-suprasolicitările ocluzo-articulare şi factorii de iritaţie vor duce la
afectarea progresiva a parodonţiului de susţinere
-efectuarea tratamentului corect va conduce spre un echilibru
morfo-functional ADM
Aspecte patologice de cointeresare a mucoasei bucale.

Cele mai frecvente sunt stomatitele de natură microbiană, virală,

miceliană şi ca forme morfo-clinice variate: eritematoase, ulceroase,
ulcero-necrotice, veziculoase (herpetice), pustuloase (aftoase
recidivante) cu etiologia şi simptomatologia specifică. Se caracterizează
prin: mucoasă roşie tumefiată (poartă amprenta dinţilor), uneori
acoperită cu placarde membranoase, cu leziuni de tipul macular,
papular, cu vezicule, bule, pustule (simple sau asociate), cu eroziuni,
fisuri şi ulceraţii, elemente care definesc tipul de stomatită.
Modificări ale limbii

• limba saburală (încărcată) se manifestă prin prezenţa unor

depozite alb- gălbuie, este prezentă datorită unor keratinizări
importante, a stărilor febrile îndelungate, a alterării stării generale;
• limba hepatică are culoare roşie, lăcuită, lucioasă;
• limba geografică;
• limba cianotică se asociază cu sindromul Winson-Plumer, glosita
sideropenică, prezentă şi în afecţiuni cardiace;
• limba leucoplazică se manifestă prin prezenţa unor placarde alb-
sidefii cu suprafaţă keratozică;
• limba păroasă datorată hipertrofiei papilelor filiforme, mucoasa este
atrofică cu depozite, se întâlneşte la fumători, în pneumoniile obstructive,
anemii, micelii, SIDA;
• glosita lui Hunter este prezentă în anemia pernicioasă;
• limba uscată este caracteristică în sindromul Soegren, deshidratări
importante, diabet zaharat, stenoza pilorică;
• limba lemnoasă se asociază cu amiloidoza bucală;
• tremurături ale limbii se întâlnesc în intoxicaţiile cu mercur, la alcoolici,
Parkinson;
• pareza limbii datorată afectării nervului hipoglos sau a unor tumori
cerebrale;
• limba de papagal este vizibilă prin prezenţa unui strat gros, brun la
suprafaţa limbii;
• limba deviată este cauza unei hemiplegii;
• limba crăpată, scrotală, cu şanţuri este întâlnită în lues (heredolues);
• limba în mixedem;
• limba pigmentată se asociază cu boala Addison, purpură senilă;
• limba ulcerată se întâlneşte în TBC;
• luesul lingual asociat cu şancrul sau goma luetică;
• limba crescută în volum este prezentă în edemul angioneurotic,
edemul Quincke;
• macroglosia poate fi prezentă în limfangioamele superficiale ale limbii;
• microglosia se datorează unei paralizii a nervului hipoglos şi determină
tulburări de deglutiţie şi masticaţie;
• limba scoasă greu din cavitatea bucală se datorează unor afecţiuni ale
sistemului nervos central precum hemoragii, tumori;
• limba în sindromul Rosenthal-Merkelson este manifestă prin
macrocheilită, paralizie facială, fisurarea limbii.
Aspecte normale și patologice ale gingiei
Gingia reprezintă componenta vizibilă a parodonțiului marginal,
acoperind extremitatea coronară a osului alveolar. Ea se împarte în trei
zone:
1. Marginea gingivală liberă
2. Papila interdentară
3. Gingia fixă
 Marginea gingivală liberă reprezintă porțiunea cea mai coronară
situată între papilele interdentare. Ea corespunde peretelui extern al
șanțului gingival și are o grosime ce variază între 0,5 – 2 mm.
Aspectul ei normal: prezintă un contur ascuțit, neted, lipsit de
neregularități.
Ea se oprește la nivelul șanțului marginii gigivale libere, de unde
pornește gingia fixă.
 Gingia fixă aderă ferm la os și dinte, cuprinzând spațiul dintre baza
marginii libere și mucoasa alveolară. Prezintă o înălțime de 1 – 9 mm, mai
mare la maxilar față de mandibulă. Constituie o zonă de rezistență
împotriva retracției marginii libere gingivale.
Limita dintre gingia fixă și mucoasa alveolară este reprezentată de
joncțiunea muco-gingivală, vizibilă vestibular la ambele arcade și lipsind în
zona palatinală. Sub ea, mucoasa alveolară este mai elastică și mai
mobilă.
 Papilele interdentare au o formă piramidală la nivelul dinților frontali
și de cort la dinții laterali. În zonele endentate se aplatizează până la
dispariție, având aspectul unei depresiuni. Forma papilelor mai poate varia
în funcție de vârstă, de morfologia osului alveolar subiacent, de
incongruențele dento-alveolare cu înghesuiri sau spațieri, treme sau
diasteme.
 Aspectul sănătos al gingiei este dat de culoare, gravura
punctată/stippling/aspect de coajă de portocală, cu margini ușor ascuțite
și ferme, bine atașate.
 Culoarea normală este roz deschis, dar poate varia în funcție de
grosimea epiteliului, de numărul de melanocite, gradul de keratinizare și de
vascularizația corionului gingival.
Consistența gingiei este fermă la nivelul gingiei fixe, mai laxă la nivelul
marginii libere si la vârful papilelor, ușor depresibilă la comprimarea cu vârful
rotunjit al sondei parodontale.
Gingia se fixează pe dinte în jurul coletului anatomic al dintelui, cu
marginea sa liberă la nivelul smalțului. Poziția sa însă poate varia în funcție
de erupția dinților, vârstă, tipul constituțional, anomalii dentare, traumatisme,
unele afecțiuni generale, parafuncții sau infecții bacteriene.
 Patologic, culoarea gingiei poate varia astfel:

• Roșu aprins în inflamațiile acute datortă hiperemiei active, în gingivita

alergică;
• Roșu violaceu în inflamațiile cronice datorită stazei vasculare;
• Palidă lucioasă în anemii;
• Palidă albicioasă în hiperkeratoză
Cu lizereu eritematos roșu aprins în SIDA;
• Negru maronie în intoxicațiile cu metale, boala Addison, hemosideroză
 Tot patologic, gingia mai poate prezenta:
• Zone de hiperkeratoză în gingivostomatita micotică;
• Zone cu descuamări în gingivita descuamativă;
• Eroziuni și ulcerații în lichenul plan, gingivostomatita aftoasă, herpetică sau de
menopauză, de asemenea se poate regăsi în gingivitele din cadrul leucemiilor;
• Vezicule în pemfigusul vulgar, gingivostomatita aftoasă sau cea herpetică;
• Bule în lichen și pemfigus;
• Aspect atrofic în gingivita micotică sau de menopauză;
• Hipertrofii, hiperplazii în inflamații cronice;
• Indurații dureroase în sclerodermie;
• Granular în gingivita hiperplazică granulară.
În concluzie, gingia reprezintă o componentă importantă pentru sănătatea
orală și trebuie constant verificată culoarea și aspectul acesteia pentru a putea
preveni, diagnostica și trata o patologie orală.
Aspecte patologice de cointeresare a parodonţiului marginal

Clinic la nivelul parodonţiului marginal întâlnim aspecte caracteristice

gingivitelor cronice, mai accentuate şi mai grave gradual în funcţie de
prezenţa şi a semnelor caracteristice: pungi parodontale (false, adevărate)
retracţii sau hiperplazii gingivale, mobilitate dentară, migrări dentare,
abcese parodontale.
Un rol important în diagnostic revine şi examenelor complementare –
radiologice.
Gruparea acestor aspecte clinice este întâlnită în parodontite
marginale cronice superficiale şi parodontite marginale cronice profunde la
copii (formele prepubertală şi juvenilă) iar la adulţi (formele obişnuite, rapid
progresive, rebele la tratament).
Modificări ale dinţilor
Acestea se pot prezenta clinic ca şi:
- tulburări de erupţie care pot fi precoce sau întârziate, anodonţii parţiale;
- modificări de volum prin macrodonţie, microdonţie, dinţi în semilună
Hutchinson;
- distrofii, displazii, eroziuni;
- dinţii lui Mozer care prezintă defecte de smalţ, dinţi cu striuri
transversale circulare la molari în apropierea suprafeţelor ocluzare;
- discromii (modificări de culoare): culoarea roşie- verde a dinţilor apare
în eritroblastoza fetală, culoarea roz- cafeniu a dinţilor apare în porfirii,
coloraţia la tetraciclină a dinţilor este galben- brun; este necesar să se facă
diferenţieri între modificările infrastructurale (dentinogeneză imperfectă) şi
cele de suprafaţă (reţineri de coloranţi organici şi pigmenţi alimentari).
Modificări la nivelul maxilarelor
Acestea pot fi o consecinţă a tulburărilor de dezvoltare, determinând
anomalii dento-maxilare raportate la cele trei planuri: prognatism maxilar
sau mandibular, ocluzie adâncă şi ocluzie deschisă, incongruienţe dento-
alveolare (cu înghesuire sau spaţiere).
Suferinţele articulaţiei temporo- mandibulare (ATM)

Suferinţele articulaţiei temporo-mandibulare pot fi generate de

fenomene degenerative, traumatice, tumorale, infecţioase, singulare sau
întâlnite în cadrul unor afecţiuni generale.
Clinic prezintă ca şi consecinţe: tumefacţie articulară, edem, durere,
căldură locală, tulburări funcţionale (limitarea mişcărilor mandibulare),
dureri în masticaţie (suferinţe musculare de acompaniament). Se întâlnesc
şi artrite supurate care în general duc la anchiloze.
Investigaţii complementare

Sunt importante pentru elucidarea etiologiei , aspectelor morfoclinice,

stabilirea diagnosticului şi orientarea terapeutică.
Cele mai necesare sunt: examenul hematologic, radiologic,
bacteriologic, al salivei, bioptic al mucoasei bucale, scintigrafia glandelor
salivare, limfografia, citologia exfoliativă, testele imunologice salivare.
PLAN DE TRATAMENT
PREGATIREA PREPROTETICA
1.      PREGATIREA PSIHICA
2.      REABILITARE ORALA:
-asanarea cavităţii bucale: -durere, abcese, extracţii, lucrari
protetice fracturate sau descimentate
-tratament odontal
-tratament parodontal
-tratament chirugical (extracţia dinţilor irecuperabili)
-echilibrare ocluzala
-tratament ortodontic
VA MULTUMESC !