Sunteți pe pagina 1din 8

MONITORIZARE ŞI

INDICATORI DE
PERFORMANŢĂ

Curs 6 - IFR
Decembrie 2019
Sorin Ionitescu
Descompunerea funcțională
 Descompunerea funcțională este utilizată pentru a descompune procesele sau
abordările complexe de analiză a afacerilor în componente mai fezabile.
Diagramă descompunerii funcţionale
Descompunerea funcțională
 Obiectivele descompunerii funcționale vizează atât conducerea procesului de
descompunere, cât şi definirea a ceea ce se descompune, cum se descompune și cât de
profund se poate descompune. Acestea pot include:
 Măsurarea și gestionarea: pentru a izola factorii specifici care pot fi gestionaţi şi care
contribuie la rezultatul general sau pentru a identifica valori și indicatori importanți.
 Proiectarea: pentru a simplifica o problemă de proiectare prin reducerea și izolarea
obiectului vizat.
 Analiza: pentru a studia proprietățile și comportamentele esențiale ale unui obiect
sau fenomen izolat de mediul său înconjurător.
 Estimarea și prognozarea: reducerea nivelului de incertitudine prin ruperea unei
valori complexe a factorilor constituenți.
 Reutilizarea: pentru a crea un bloc de soluții reutilizabile care să servească o funcție
specifică pentru diverse procese.
 Optimizare: pentru a detecta sau a atenua un bottleneck, a reduce costul funcției sau
a îmbunătăți calitatea procesului.
 Înlocuire: pentru a realiza o implementare specifică a unei componente a soluției sau
a unei funcții ușor de înlocuit fără a afecta sistemul în ansamblu.
 Încapsulare: combinarea elementelor pentru a face un singur element.
Descompunerea funcțională
 Descompunerea funcțională se aplică unei game largi de subiecte, cum ar fi:
 Rezultatele afacerii: de exemplu, venituri, profit, cheltuieli, volumul serviciului
sau volumul producției.
 Lucrări de realizat: această descompunere (cunoscută sub numele de Work
Breakdown Structure sau WBS) structurează eforturile în faze, etape, activități
de lucru, sarcini, articole de lucru și rezultate.
 Procesul de afaceri: să identifice componentele sale pentru măsurarea,
gestionarea, optimizarea sau reutilizarea procesului sau a componentelor sale.
 Funcție: pentru a permite optimizarea sau implementarea acesteia.
 Unitate de afaceri: pentru a permite ingineria și designul invers.
 Soluție Componentă: pentru a permite proiectarea, implementarea sau
modificarea acesteia.
 Activitate: pentru a permite implementarea, modificarea, optimizarea,
măsurarea și estimarea.
 Produse și servicii: să le proiecteze, să le implementeze și să le îmbunătățească.
 Deciziile: pentru a le permite, a le îmbunătăți sau a le sprijini prin identificarea
contribuțiilor, a modelelor, a dependențelor și a rezultatelor.
Descompunerea funcțională
 Nivelul corespunzător de descompunere funcțională definește unde, de ce și de ce
să se oprească descompunerea subiectului pentru a îndeplini obiectivele de
analiză. Procesul de descompunere funcțională continuă până când analistul de
afaceri are suficientă înțelegere și detaliu suficient pentru a continua și poate aplica
rezultatele descompunerii în executarea altor sarcini.

 Reprezentările rezultatelor descompunerii funcționale permit analiștilor de afaceri


să valideze și să verifice rezultatele și să le utilizeze pentru a rezolva alte sarcini.
Rezultatele pot fi exprimate ca o combinație de descrieri textuale simple, liste
ierarhice, descrieri utilizând notații formale speciale (de exemplu, formule
matematice, limbi de programare a proceselor de afaceri sau limbi de programare)
și diagrame vizuale.
Descompunerea funcțională
 O varietate largă de tehnici de diagramă poate fi utilizată pentru a reprezenta descompunerea
funcțională, incluzând:
 Diagrame de tip arbore (tree diagrams): reprezintă partiționarea ierarhică a muncii, a activităților
sau a rezultatelor.
 Diagrame imbricate (nested diagrams): ilustrează relațiile ierarhice între părți între rezultatele
descompunerii.
 Utilizarea schemelor de cazuri (use case diagrams): reprezintă descompunerea unui caz de
utilizare la un nivel superior.
 Diagrame de flux (flow diagrams): descriu rezultatele unei descompuneri de procese sau funcții.
 Diagramele de tranziție de stare (state transition diagrams): explică comportamentul unui obiect
în interiorul stării compozite.
 Diagramele Cauza-Efect (Cause-Effect diagrams): elaborarea evenimentelor, condițiilor,
activităților și efectelor implicate în producerea unui rezultat sau a unui fenomen complex.
 Arbori de decizie (Decision Trees): detaliază structura unei decizii complexe și rezultatele sale
potențiale.
 Mind Maps: reprezinta informatii in categorii.
 Diagrame de componente (Component diagrams): descrie modul în care componentele sunt
cablate împreună pentru a forma componente mai mari și / sau sisteme software.
 Modele de decizie și notație (Decision Model and Notation): este folosit pentru a analiza logica
de afaceri pentru a se asigura că are integritate inferențială și de afaceri.
Descompunerea funcțională
 Puncte forte
 Eforturile complexe sunt posibile prin descompunerea problemelor complexe în părți
fezabile.
 Oferă o abordare structurată pentru a construi o înțelegere comună a problemelor
complexe între un grup divers de părți interesate.
 Simplifică măsurarea și estimarea volumului de muncă implicat în desfășurarea unei
direcţii de acţiune alese, definirea domeniului de activitate și definirea metricilor și
indicatorilor procesului.

 Limitări
 Informațiile lipsă sau incorecte la descompunerea timpului pot cauza mai târziu
necesitatea de a revizui rezultatele descompunerii parțial sau integral.
 Multe sisteme nu pot fi reprezentate pe deplin prin relații ierarhice simple între
componente deoarece interacțiunile dintre componente provoacă caracteristici
emergente și comportamente.
 Fiecare subiect complex permite descompuneri multiple multiple. Explorarea tuturor
alternativelor poate fi o sarcină dificilă și consumatoare de timp, în timp ce lipirea cu
o singură alternativă poate să nu ia în considerare oportunitățile importante și să
ducă la o soluție suboptimală.
 Realizarea descompunerii funcționale poate implica cunoașterea profundă a
subiectului și colaborarea extinsă cu părţile implicate.
Multumesc!

S-ar putea să vă placă și