PRIM AJUTOR ÎN

MANIFESTĂRILE ACUTE
CARDIO-VASCULARE
CARDIOPATIA ISCHEMICĂ
Angina pectorală
 Tratamentul anginei pectorale in cabinetul
de medicina dentara
• • oprirea intervenţiei dentare
• • poziţie declivă (clinostatică) a fotoliului dentar cu membrele inferioare ridicate
uşor peste orizontală ("pat pentru inimă")
• • administrare de oxigen 100%
• • monitorizare puls, TA, saturaţie cu O2
• • administrarea unui vasodilatator coronarian - nitroglicerină sublingual o
tabletă (0,5 mg.)
• dacă tensiunea este egală sau peste 100 mmHg_ Nitroglicerina se poate repeta
la intervale de 5 minute până la 1-1,5 mg. în total, dacă TA maxiă este cel puţin
100 mm Hg.
• • administrarea unei tablete de 125-300 mg Aspirina (tablete masticabile).
 Dacă evoluţia nu se ameliorează, durata anginei se prelungeşte, se instalează
senzaţia de moarte iminentă, de anxietate, nelinişte, persistă senzaţia de lipsă de
aer, tegumentele capătă aspect teros, cianotic, transpirate, se instalează dispneea,
TA are tendinţd de scădere sub 80-70-60 mm. Hg., se procedează la tratamentul
infarctului miocardic.
 Se instalează de urgenţd o linie venoasă, cu perfuzie cu ser fiziologic sau Ringer,
se administrează oxigen pe mască şi analgetice (metamizal - algocalmin, ketorol,
tramadol).
 Se solicită de urgenţă salvare antişoc pentru transfer într-un serviciu specializat,
continuându-se monitorizarea, administrarea de O2 100% şi susţinerea
medicamentoasă cardiocirculatorie până la sosirea ambulanţei.
Infarctul miocardic
Atitudinea de urgenta

• intreruperea tratamentului
• solicitarea serviciului de Ambulanta pentru transportul de urgenta al
pacientului la spital.
• se va administra oxigen
• se vor administra antalgice (metamizol, tramadol, morfina, mialgin)
• se vor monitoriza functiile vitale(TA, puls) pana la sosirea ambulantei
• in cazul aparitiei stopului respirator se vor lua rapid primele masuri de
resuscitare care vor fi continuate pana la sosirea ambulantei
EMBOLIA PULMONARĂ
 Tratamentul de urgență
 
• Orice bolnav cu embolie pulmonară trebuie internat, ținȃnd seama că
evoluția emboliei pulmonare poate fi foarte gravă, mulți bolnavi decedȃnd
fie imediat, fie ȋn cȋteva ore.
• Măsurile aplicate imediat sunt:
- repaus absolut
- oxigen pe sondă nazofaringiană 6-8 l/minut sau pe mască 10-
15l/minut
- combaterea durerii: Mialgin i.m (1f =100 mg),
Fortral i.m (1f.=30mg)
- anticoagulante: Heparină, Calciparina
- tratament chirurgical
HIPOTENSIUNEA ORTOSTATICA
SINCOPALĂ
ACCIDENTUL GENERAL HIPERTENSIV
 Semne clinice și tratament
 cefaleea intensă, o stare de agitaţie nemotivată, senzaţia de greaţă, tulburări ale stării de conştienţă, de
vedere, semne de angină pectorală, pot fi determinate de prezenţa unui puseu de HTA şi ne determină să
măsurăm TA.
 Puseul de hipertensiune arterială reprezintă o urgenţă, astfel că valorile TA de peste 180 mm Hg maxima
şi 110 mm Hg minimă impun intervenţia medicului, iar valori de peste 200 mm Hg maxima şi 130 mm
Hg minimă, prin complicaţiile pe care le pot determina (edem pulmonar acut, edem cerebral, hemoragie
cerebro-meningeală) necesită măsuri prompte pentru a ieşi cât mai repede din această zonă:
 • se întrerupe imediat anestezia sau tratamentul
 • pacientul cu HTA rămâne în poziţie şezândă în fotoliul dentar, cu membrele inferioare decliv
 • administrarea de oxigen 100% pe mască, ochelari nazali, etc.
 • asigurarea unei căi venoase
 • medicaţie antihipertensivă orală – nifedipină 10 mg (se poate repeta după 20-30 minute)
 • medicaţie diuretică - furosemid 20 mg/2ml 1/2- 1 fiolă IV lent sau indapamid (tertensif) 2,5 mg/tabletă,
o tabletă.
• Tratamentele necesită o monitorizare strânsă a TA deoarece se pot
produce căderi tensionale foarte pronunţate, cu risc de ischemie
cerebrală şi coronară acută.
• Într-o primă etapă valorile TA nu trebuie scăzute sub 160-170 mmHg
valoare maximă şi 100 mm Hg valoarea minimă.
• Chiar dacă pacientul a răspuns la tratamentul antihipertensiv, va
trebui transferat într-un serviciu de cardiologie pentru evaluare şi
control de specialitate
Accidentul vascular cerebral
 • Tratamentul
• Presupune întreruperea manoperelor terapeutice, administrare de oxigen, monitorizarea
semnelor vitale, cu indicaţia de consult medical şi tratament de specialitate prin transfer
într-un serviciu de profil.
• Compromiterea perfuziei cerebrale prin embolie cerebrală determină o simptomatologie în
raport cu sediul şi mărimea arterei obstruate; de obicei sunt expuşi bolavii în vârstă, cu o
suferinţă cardiacă (stenoză mitrală, fibrilaţie atrială, endocardite).
• Ictusul embolic este precedat de cefalee, scurtă perioadă de pierdere a cunoştinţei, uneori
convulsii (localizare corticală a emboliei).
• În embolia arterei bazilare bolnavul intră de la început în comă şi sucombă în câteva ore.
• Conduita terapeutică enunţată mai sus se asociază cu instalarea unei linii venoase cu
tratament antiedem (hidrocortizon 200 mg sau dexametazonă 8-16 mg în perfuzie cu
glucoză 10%) şi solicitare de transport specializat de urgenţă la o unitate de profil.
 Hemoragia cerebrală are de obicei un debut brusc, cu cefalee severă, greţuri,
vertij ce poate evolua cu pierderea cunoştinţei. Se constată pupila midriatică de
partea lezată, hipotonia muşchilor obrazului (bolnavul "fumează pipă"), respiraţie
stertoroasă şi, dacă se adaugă respiraţie Cheyne-Stokes, tulburări sfincteriene,
hipotermie, Babinski bilateral, prognosticul este totdeauna letal.
 La tratamentele menţionate mai sus se va susţine respiraţia prin restabilirea
libertăţii căilor respiratorii superioare (aspiraţia secreţiilor traheo-bronşice,
administrarea de oxigen 100%), eventual respiraţie artificială.
 Se va susţine circulaţia, eventual efectuându-se masaj cardiac, tratamentul
puseelor de HTA (furosemid 1 fiolă i.v., nifedipin 5-10 mg injectat foarte lent
în perfuzie). Obligatoriu se vor monitoriza funcţiile vitale şi se va solicita de
urgenţă transport specializat într-un serviciu de profil.
 Şocul cardiogen

Reducerea severă a DC prin deprimarea funcţiei de pompă a

cordului cu imposibilitatea transportării sângelui în periferie
Cauze:
• scăderea contractilităţii – IMA cu necroză >40% din masa miocardului
contractil
• scăderea umplerii diastolice – tamponada cardiacă
• scăderea duratei umplerii diastolice – tahiaritmii
Tratament
• linie venoasă periferică
• oxigenoterapie
• susţinerea TA cu:
• Dopamină
• Dobutamină
• Noradrenalină daca TA < 60 mmHg – 1 fiolă în 50 ml glucoză – 10-20 picaturi/min. când
TA ajunge la 80 mmHg se continuă cu administrarea de Dopamina
• tratamentul specific al IMA – medicamentos, intervențional
• tratamentul tahiaritmiilor cu antiaritmice sau șoc electric când apare
instabilitate hemodinamică
• tratamentul bradicardiilor cu Atropină
Prognostic rezervat – mortalitate > 80%
 Algoritm terapeutic de urgenţă

• Criteriile clinice de diagnostic de urgenţă a stopului cardio-respirator

sunt orientative şi se bazează pe observarea mişcărilor respiratorii, a
coloraţiei tegumentelor şi prezenţa sau absenţa pulsului carotidian.
• La aceşti pacienţi se va institui de urgenţă protocolul de resuscitare
cardio-respiratorie "ABC".
 • respiraţie gură la gură / gură la nas (tehnicile ventilatorii convenţionale în cadrul
resuscitării cardio-respiratorii necesită 10-12 insuflaţii pe minut, adică o insuflaţie după
fiecare cinci compresii toracice, când resuscitarea e realizată de două persoane; două
insuflaţii successive după 15 compresii toracice, când o singură persoană asigură atât
ventilaţia, cât şi compresia toracelui);
• ventilaţie cu balon Ruben (pe mască Ambou, pipă Guedel, sondă nazo-faringiană sau
sondă/canulă endotraheală) - numai de către medicul ATI;
• ventilaţie asistată - la pacienţii la care s-a practicat intubaţie rino/oro-traheală, cricotirotomie
sau traheostomie - numai de către medicul ATI.
• "C" (Circulation) - asigurarea funcţiei circulatorii

• Evaluarea funcţiei circulatorii constă în aprecierea rapidă (5-10 sec.) a

prezenţei pulsului central (carotidian, femural).
• În absenţa acestuia, se instituie de urgenţă măsurile de resuscitare
cardiacă, ca primă intenţie practicându-se masajul cardiac extern.
• Controlul hemoragiilor grave este de asemenea important pentru
menţinerea funcţiei circulatorii.
• În permanenţă vor fi monitorizate ritmul cardiac şi tensiunea arterială,
ca indicatori ai eficienţei manoperelor de resuscitare.
Masajul cardiac extern

• După constatarea opririi activităţii inimii, prima măsură este masajul

cardiac extern, combinat cu respiraţia artificială .

• Se aşază victima rapid în decubit dorsal pe un plan dur (pe sol,

duşumea); dacă este în pat va fi deplasată la marginea patului, unde
este un plan dur, sau se poate introduce sub torace o scîndură, o
planşetă )

• Dacă victima este la sol, salvatorul se aşază în genunchi.

• Unii autori recomandă ca la începutul reanimării oricărui stop
cardiorespirator să se încerce stimularea inimii prin aplicarea unei
singure lovituri uşoare cu pumnul de la o înălţime de 32 cm în
mijlocul regiunii presternale.

Tehnica masajului cardiac

• Se aplică transversal podul palmei uneia din mâini (de obicei stânga)
pe 1/3 inferioară a sternului, iar cealaltă palmă (dreapta, a cărei
forţă este mai mare) se suprapune pe prima.
• Cu cele două mâini suprapuse şi cu braţele întinse, ajutându-se de
greutatea corpului, salvatorul exercită presiuni ritmice asupra
sternului.
• Fiecare compresiune va fi bruscă şi scurtă (aproximativ o secundă şi
va exercita o presiune verticală a sternului spre coloana
vertebrală,în aşa fel ca sternul să fie înfundat cu aproximativ 5-6cm.

• Se apasă numai cu podul palmei, degetele fiind ridicate pentru a se

evita comprimarea coastelor (se pot rupe). După fiecare
compresiune sternul este lăsat să revină în poziţia iniţială, fără să să
se ridice mâinile de pe sternul victimei
• Dacă este un singur salvator se fac trei insuflaţii rapide, urmate de 15
compresiuni sternale.
Dacă sunt 2 salvatori, unul face o insuflaţie pulmonară urmată de 5
compresiuni sternale executate de celălalt

Atenţie!!!

Compresiunea nu se va face nici spre apendicele xifoid (pericol de

rupere a ficatului), nici pe coaste în stânga sternului (pericol de fracturi
costale și leziuni splenice)
• Eficienta ventilaţiei artificiale şi a masajului cardiac

- apariţia pulsului la vasele mari (carotidă, femurală)

- dispariţia midriazei
- reapariţia reflexului la lumina
- recolorarea tegumentului.

• Pulsul trebuie palpat periodic după primul minut de la începerea

resuscitării cardiorespiratorii şi apoi la fiecare 5 minute.
• Complicaţii şi accidente

• Dacă poziţia capului victimei nu este corectă (nu asigură libertatea

căilor aeriene) aerul insuflat poate lua calea
digestivă, provocând dilatarea stomacului creând pericolul de
vărsături cu inundarea cailor aeriene.

• Caderea limbii şi ineficacitatea insuflaţiilor.

Contraindicaţiile masajului cardiac extern

- leziuni grave ale peretelui toracic cu fracturi costale

- hemoragie masivă intrapericardică şi tamponada inimii
- embolie gazoasă masivă
• Masajul cardiac trebuie executat până la reluarea bătăilor inimii.

• În practică putem considera că după 50-60 de minute, de resuscitare

cardio-respiratorie la o victimă la care semnele ce caracterizează
instalarea morţii biologice nu se remit, manevra de resuscitare
trebuie întreruptă

• Se citează totuşi cazuri în care inima nu şi-a reluat activitatea decât

după 2 ore de resuscitare neîntreruptă.