Inima și circulația

sângelui

Hudea Daniela
 Localizare:

Inima este localizată la nivelul

toracelui, în mediastinul mijlociu, o
treime din aceasta fiind localizată la
dreapta față de linia mediană și
două treimi fiind localizate la stânga
liniei mediene. Inima omului, de
altfel ca și inima tuturor mamiferelor,
are patru camere: atriu drept și 
stâng, și ventricul drept și stâng.

2
 Configurația externă:

Are forma unei piramide

triunghiulare, cu vârful orientat spre
spațiul 5 intercostal, spre înainte și la
stânga, dimensiunea ei fiind
aproximativ egală cu pumnul
individului. Prezintă:
• trei fețe: o față în raport cu scheletul
toracic, o față în raport cu
diafragmul și o față în raport cu
plămânii;
• trei margini: o margine dreaptă, o
margine spre anterior și o margine
spre posterior;
• o bază; 3
• un vârf.
 Fața diafragmatică sau inferioară
este aproape orizontală și este reprezentată
preponderent de către ventriculul stâng,
ventriculul drept reprezentând doar o porțiune
foarte mică. Cei doi ventriculi sunt despărțiți
prin intermediul șanțului interventricular
posterior la nivelul căruia se identifică artera
interventriculară posterioară, ram din artera
coronară dreaptă și vena coronară medie. La
nivelul feței diafragmatice se poate identifica
crux cordis ce este reprezentată de intersecția
dintre șanțul coronar și șanțul interventricular.
Fața pulmonară este orientată spre
posterior și la stânga și este reprezentată
preponderent de o porțiune din ventriculul
stâng. Prezintă șanțul coronar stâng la nivelul
căruia putem identifica artera atrioventriculară
stângă și marea venă coronară. Acesta din
urmă ȋmparte fața pulmonară într-o porțiune
atrială ce corespunde atriului stâng, și o
porțiune ventriculară ce corespunde
ventriculului stâng.
4
 Marginea dreaptă este în raport
direct cu pleura și cu fața medială a
plămânului drept. Marginile anterioară și
posterioară nu sunt bine evidențiate. Vârful
inimii este reprezentat de vârful ventriculului
stâng și este orientat în jos, înainte și la
stânga și poate fi identificat la nivelul
spațiului V intercostal stâng, pe linia
medioclaviculară.
Baza are o poziție în sus, înapoi și
spre dreapta, iar la nivelul ei se poate
identifica șanțul interatrial ce o ȋmparte în
două porțiuni și anume:
• O porțiune stângă reprezentată de atriul
stâng, împreună cu orificiile celor 4 vene
pulmonare;
• O porțiune dreaptă reprezentată de
atriul drept, împreună cu cele două orificii
ale venelor cave superioară, respectiv 5
inferioară.
Configurația internă:

Inima este alcătuită din patru cavități

și anume: 2 atrii și 2 ventriculi. Structura
atriilor este ușor diferită de cea a ventriculilor,
prezentând anumite caracteristici generale:
• sunt alcătuite dintr-un perete mult mai
subțire și mai neted decât al ventriculilor;
• dimensiunile sunt mai reduse decât
dimensiunile ventriculilor;
• la nivelul lor sângele ajunge prin intermediul
venelor;
fiecare prezintă câte un auricul stâng,
respectiv drept;
• comunică cu ventriculii prin intermediul
orificiilor atrioventriculare.
6
 Inima este un organ
musculos ai cărui pereți au trei
părți:
• miocardul,
• endocardul,
• epicardul.
Conform ultimelor studii
făcute de Karolinska-Institute din 
Stockholm, inima se regenerează
în proporție de cca. 50% pe
parcursul vieții. La 25 de ani
inima se regenerează în proporție
de cca.1% ajungând la 75 de ani
la un ritm de regenerare de
0,45%.

7
Ce sunt și cum sunt conectate vasele de sânge?

Inima – acest mușchi puternic – este conectată cu celelalte

organe ale corpului printr-un sistem de tuburi, vasele de sânge
♦ inima dreaptă (adică atriul și ventriculul drept) pompează sânge
neoxigenat către plămâni prin artera pulmonară
♦ la plămân sângele va elibera dioxidul de carbon (CO2) și se va
încărca cu oxigen (O2)
♦ sângele oxigenat se întoarce la inima stângă prin venele pulmonare
♦ același sânge oxigenat trece în ventriculul stâng și este pompat în
artera aortă – artera cea mai mare din organism
♦ artera aortă va da toate ramurile care vor iriga organele cu sânge
oxigenat
♦ după cedarea oxigenului la fiecare celulă, sângele preia CO2 și se
reîntoarce la inimă – în atriul drept – prin vena cavă superioară și vena
cavă inferioară
♦ sângele neoxigenat adus la atriul drept coboară în ventriculul drept și
din nou va ajunge la plămâni prin artera pulmonară
8
Tipuri de circulație:

Pomparea sângelui și ciclul

cardiac
Pomparea sângelui se realizează cu
miocardul. Când acesta se contractă, sângele
trece din ventricule în arterele pulmonare,
respectiv în aortă, etapa numindu-se sistolă.
După contractare, urmează diastola, unde
sângele intră în atrii din venele cavă
superioară și inferioară și din venele
pulmonare, iar apoi în ventricule.
Mica și marea circulație
Circulația este reprezentată de două
etape: diastola și sistola. Acestea influențează 9
presiunea arterială și zgomotele inimii .
 Diastola
Diastola, numită și mica circulație, este
reprezentată de trecerea sângelui în atrii din
venele cave superioară și inferioară (atriul
drept) și din venele pulmonare (atriul stâng)
iar apoi în ventriculele respective. În această
etapă presiunea arterială este cea mai
scăzută.
Sistola
Sistola, numită și marea circulație,
reprezintă trecerea din ventricule a sângelui
în arterele pulmonare (ventriculul drept) și în
aortă (ventriculul stâng). Acesta se face prin
contracția mușchiului inimii. În această etapă
presiunea arterială este cea mai mare. Tot
aici se aude bătaia specifică a inimii.

10
Boli ale vaselor de sânge:

• Ateroscleroza - îngroșarea arterelor datorită

depunerilor de ateroame (plăci lipidice) în
peretele vascular.
• Arteritele - inflamații ale arterelor care,
netratate, duc la cangrene.
• Flebitele - inflamația venelor
• Tromboflebitele - inflamații ale venelor și
formarea de cheaguri de sânge în vene.
• Varicele - dilatarea venelor, acompaniată de
tulburări circulatorii care pot duce la atrofii
musculare, ulcerații ale gambelor, edeme
cronice masive (picioare "de elefant")

11