perifericelor sale Un sistem electronic de calcul constituie un ansamblu funcțional destinat prelucrării automate a datelor furnizate de utilizator în scopul obținerii informațiilor. Componenetele unui sistem de calcul pot aparține uneia dintre următoarele categorii: •Hardware; •Software; •Firmware. HARDWARE reprezintă component fizică a unui sistem de calcul, adică ansamblul de echipamente care alcătuiesc sistemul de calcul. Ele sunt formate din calculatorul propriu-zis și echipamentele periferice și sunt folosite pentru culegerea, stocarea, prelucrarea, redarea și transmiterea rezultatelor. SOFTWARE-ul reprezintă ansamblul de programe care fac posibilă realizarea funcției sistemului de calcul, de prelucrare a informațiilor, și care constituie suportul logic de funcționare a unui sistem de calcul. FIRMWARE-ul este componenta de programe încărcate în memoria fixă ROM de către producătorul sistemului de calcul. Această componentă se află la limita dintre hardware și software, reprezentând software-ul integrat în partea de hardware. În structura unui calculator distingem două categorii de componente: - Unitatea centrală - constituie componenta de bază a sistemului de calcul ; - Echipamentele periferice - asigură comunicația calculatorului cu lumea înconjurătoare. Introducerea datelor în sistem se realizează în mod obișnuit prin intermediul tastaturii și mouse-ului. Tastatura reprezintă dispozitivul principal de intrare și permite introducerea de informații sub formă de caractere, similare cu mașina de scris.
Mouse-ul este utilizat pentru selectarea rapidă a unor opțiuni
din meniuri sau manipularea unor obiecte pe ecran (texte sau grafice), în vederea executării unor operații. 3. Sistemul de operare Windows Sistemul de operare (S.O.) reprezintă ansamblul de programe care asigură utilizarea optimă a resurselor fizice și logice ale unui sistem de calcul. El are rolul de a gestiona funcționarea componentelor hardware ale sistemului de calcul, de a coordona și controla execuția programelor și de a permite comunicarea utilizatorului cu sistemul de calcul. Exemple de S.O.: *BSD, BeOS, DOS, Linux, MacOS, UNIX 36, Windows. Orice S.O. prezintă două componente majore: a) nucleul (kernel); b) interfața (shell) – interfața cu utilizatorul; - interfața cu hardware-ul mașinii. S.O. Windows este un sistem de operare multitasking, care permite execuția mai multor programe în același timp. Acest sistem pune la dispoziția utilizatorului o interfață grafică prietenoasă (GUI – Graphical User Interface) bazată pe ferestre. S.O. Windows execută următoarele funcții: gestionarea fișierelor – se pot afișa liste cu fișierele și dosarele care există pe calculator, se poate efectua mutarea, copierea și ștergerea lor; lansarea aplicațiilor cu ușurință folosind pictogramele și meniurile; detectarea erorilor din sistem. La deschiderea calculatorului, pe ecran apare o imagine colorată care ocupă tot ecranul: aceasta sugerează un obiect, care în realitate corespunde suprafeței mesei de lucru (desktop) și pe care este așternut un tapet (wallpaper) având aspectul imaginii respective. Microsoft Windows este un S.O. ce realizează un mediu prin intermediul căruia se poate lucra cu calculatorul, mediu bazat pe imagini (pictograme) și meniuri, organizate în casete denumite ferestre. Acest mediu este numit și interfață grafică pentru utilizator. Dosarul (foderul) permite definirea unui container ]n care se pot păstra fișiere,aplicații sau alte dosare. Dosarul este un mecanism de organizare logică, la nivelul interfeței a diferitelor entități cu care lucrează S.O., inclusiv a fișierelor. Pictogramele sunt simboluri care reprezintă programele (Word, Excel), fișiere, documente grafice, informații despre calculator (hard-disc). Suprafața de lucru (desktop) este zona de fundal pe care sunt plasate obiectele. Indicatorul mouse-ului Butonul de Start – pentru lansarea meniului Start. Microsoft Office conține: Word – procesor de texte; Excel – foaie electronică de calcul; Power Point – prezentări grafice; Access – baza de date; Outlook – client de mail; Publisher/OneNote.