Aparate ortodontice

mobilizabile
Confecţionarea în laborator
a componentelor metalice

Elemente de ancorare – croşete din sârmă

Elemente active – arcuri din sârmă
 Plierea (îndoirea) sârmelor
din oţel inoxidabil
• aliaje cu conţinut mare de Fe
• cel mai cunoscut – aliajul wipla = “18/8”
(18 % Cr şi 8% Ni)
• proprietăţi – maleabilitate  Ni
– duritate  Cr
– elasticitatea  compoziţia
variabilă
(sârme moi, dure, elastice,
supra-elastice, extra elastice)
 Sârmele
• Grosimea  diametru (0,22– 0,45mm)
• Forma pe secţiune (rotunde, pătrate, dreptunghiulare)
• Particularităţi de prelucrare a sârmelor
- Tratamentul termic
– constă în încălzirea între 450º - 800º
(Izard) sau 600º - 800º (Chateau)
– duce la pierderea elasticităţii
- Îndoirea bruscă a sârmelor scăderea rezistenţei şi
pierderea elasticităţii
tehnica de lucru (îndoirea)
• Importante: alegerea tipurilor de cleşti
 Reguli generale
de manipulare a sârmelor
1. Utilizarea unui fragment de sârmă mai lungă, surplusul
permiţând efectuarea corectă a îndoirilor
2. Cleştele serveşte pentru fixarea sârmei nu pentru îndoirea
lor
3. Sârma se îndoaie cu mâna liberă (care nu e fixată pe
cleşte), prinzând-o între faţa palmară a policelui şi celelalte
degete
4. Concomitent cu mişcarea de îndoire, mâna alunecă uşor
către extremitatea liberă a sârmei efectuând şi o mişcare de
tracţiune a ei în ax
5. Sârmele nu se îndoaie în jurul unor muchii ascuţite, ci uşor
rotunjite
6. Nu se recomandă utilizarea cleştilor cu fălci ascuţite
deoarece îndoiturile rezultate pot constitui locuri de minimă
rezistenţă
 Reguli generale
de manipulare a sârmelor - continuare
7. Îndoirea sârmei se face lent, printr-o mişcare
continuă
8. Este preferabilă o îndoire incompletă (care
necesită finisare) decât una exagerată care să
necesite îndoirea în sens invers
9. Sârma se îndoaie treptat, în unghiuri rotunjite
pentru a nu afecta structura cristalină şi calităţile
elastice la locul îndoirii
10. Stabilirea precisă a locului unde trebuie făcut
pliajul, evitându-se desfacerea îndoiturii
11. Să nu se îndoaie sârma de mai multe ori în
acelaşi loc, pentru a nu periclita elasticitatea şi
rezistenţa materialului
 Reguli generale
de manipulare a sârmelor - continuare
12. Curburile mari se fac prin îndoirea sârmelor cu
ajutorul degetelor ambelor mâini sau pe
conformatoare, iar cele cu raza mică se fac cu
ajutorul cleştelui cu o falcă rotundă şi una in
formă de jgheab
13. Se recomandă îndoirea în etape a sârmei după
probarea succesivă pe model ori in gură
14. Nu se indică încălzirea sârmei înainte sau în
timpul prelucrării, deoarece aliajul îşi pierde
elasticitatea
 Cleştii utilizaţi pentru realizarea
croşetelor sau arcurilor ortodontice
• Două tipuri
– Cleşti specializaţi pentru fiecare tip de îndoitură
– Cleşti universali:
• Cleştele-crampon
• Cleştele în “jgheab”
• Cleştele cu fălci plate
• Cleştele cu ambele fălci rotunde
• Cleştele Schwarz
• Cleştele cu vârf ascuţit
 Elemente de ancorare
(retenţie) a plăcilor ortodontice
• Stabilitatea aparatului ortodontic = prima condiţie pentru
purtarea lui de către pacient
• Determină eficienţa aparatelor mobilizabile şi calitatea
rezultatului terapeutic
• Factorii care tind să desprindă aparatul sunt gravitaţia,
masticaţia, fonaţia şi, mai ales, forţele puternice
declanşate de aparatul ortodontic
• Adeziunea dintre placa baza şi mucoasa orală are un rol
minor în retenţie.
• Sunt utilizate sisteme speciale de retenţie
Croşetele ortodontice
Inelul ortodontic
Gutiera
 Croşete ortodontice - 2 grupe:
Croşete care utilizează retentivitatea triunghiului interdentar
(Necesită arcade integre sau cel puţin 2 dinţi vecini)
– Croşetul Stahl
– Croşetul proximo-vestibular (Boboc)
– Croşetul Schwarz
– Croşetul Schwarz în semi săgeată
– Croşetul in “delta”

Croşete care utilizează retentivităţile anatomice ale dinţilor = zonele

subecuatoriale, divergenţa spre ocluzal a feţelor aproximale.
(utilizate mai ales pe dinţi izolaţi)
– Croşetul Adams
– Croşetul Jackson
– Inelul ortodontic
– Croşetul simplu
 Croşetul ortodontic
- părţi componente
• Ansa – porţiunea în contact cu zona de
retenţie utilizată
• Bucla – porţiunea elastică ce permite ca
ansa să depăşească zona retentivă la
introducerea şi scoaterea aparatului
• Zona de retenţie – o porţiune formată din 2-3
cuduri (îndoituri) realizate
în cel puţin 2 planuri, prin
intermediul căreia croşetul se
fixează în baza aparatului
 Croşetul Stahl
(în picătură, cu pelotă, în buclă sau ocluzo interdentar)
• Cel mai simplu şi frecvent utilizat.
• Oferă o foarte bună stabilitate
• Sârmă de wipla de 0,7mm diametru, elastică
• Uşor de confecţionat şi activat
• Necesită exitenţa unui spaţiu interdentar, (cel puţin 2 dinţi
vecini, mai ales permanenţi)
• Blochează egresiunea dinţilor pe care se aplică, traversând
planul de ocluzie
• Trecând prin nişa masticatorie poate genera un contact
prematur cu arcada antagonistă, determinând înălţarea
ocluziei sau latero devierea (necesită studiu de model al
ambelor arcade pentru plasarea corectă)
• Rezistent, se fracturează greu, poate fi înlocuit în cabinet
 Croşetul Stahl
(în picătură, cu pelotă, în buclă sau ocluzo interdentar)
• Cel mai simplu şi frecvent utilizat.
• Oferă o foarte bună stabilitate
• Sârmă de wipla de 0,7mm diametru, elastică
• Uşor de confecţionat şi activat
• Necesită exitenţa unui spaţiu interdentar, (cel puţin 2 dinţi
vecini, mai ales permanenţi)
• Blochează egresiunea dinţilor pe care se aplică, traversând
planul de ocluzie
• Trecând prin nişa masticatorie poate genera un contact
prematur cu arcada antagonistă, determinând înălţarea
ocluziei sau latero devierea (necesită studiu de model al
ambelor arcade pentru plasarea corectă)
• Rezistent, se fracturează greu, poate fi înlocuit în cabinet
 Croşetul Stahl - alcătuire
1. Vedere ocluzală
a. Ansa circulară de dimensiunea
spaţiului interdentar în care se aplică,
poziţionată sub punctul de contact.
b. Bucla care încalecă arcada dentară
prin nişa masticatorie, reprezentând
porţiunea elastică
c. Porţiunea retentivă cu care pătrude în
placă

Zona de retenţie utilizată – retentivitatea

anatomică în sens vertical a spaţiului
interdentar, numai în zonele
subecuatoriale proximo-vestibulare ale
celor 2 dinţi vecini

2. Vedere vestibulară
 Croşetul Stahl - confecţionare
Prima fază, realizarea ansei circulare
care este inchisă treptat până la
obţinerea dimensiunii dorite
Perpendicular pe planul ansei, şi ţinând
ansa în vârful cleştelui crampon, se
îndoaie sârma astfel încât bucla să aibă
înalţimea şi dimensiunea
corespunzatoare,
Se aplică pe model şi se menţine în
poziţia corectă, marcându-se zona de
îndoire în placă.

Ansa Stahl originală şi cea prefabricată

(croşet cu bilă)
 Croşetul Schwarz
(croşetul în săgeată, în treflă)
• Croşet pluridentar (2,3,4 dinţi) –
sârmă elastică de 0,7 mm
• Forma ansei – romb ca vârful unei
săgeţi
• Alcătuire – anse romboidale situate
în dreptul fiecărui spaţiu interdentar
unite prin porţiuni orizontale paralele
cu mucoasa fixă, la 0,5-1 mm
distanţă
– 2 umeri (mezial şi distal) în
contact cu feţele proximo –
vestibulare a doi dinţi vecini,
plasaţi sub ecuatorial
Săgeata
- un varf pătrunzând în
triunghiul interdentar sub
punctul de contact
Croşetul Schwarz
• Ambele capete de retenţie pătrund în placă,
unul distal de ultimul molar, celălalt traversează
nişa masticatorie dintre canin şi primul premolar
• Planul anselor este cudat pe diametrul mic al
rombului
• Prima porţiune a ansei să fie
perpendiculară pe muchiile proximo-
vestibulare ale spaţiului interdentar
•Cealaltă porţiune împreună cu zonele de
legătură între săgeţi să fie paralele cu
mucoasa fixă.
• Zona de retenţie utilizată:
•Retentivitatea triunghiului interdentar
•Zonele subecuatoriale ale feţelor proximo
vestibulare a doi dinţi vecini
 Croşetul Schwarz
-caracteristici-
• Indicaţia - cazuri cu ocluzie adâncă, dacă, pe lângă ancorare, se urmăreşte şi
nivelarea planului ocluzal, prin egresiunea dinţilor permanenţi din zona laterală
• Stabilitate bună a aparatului
•Aplicat exclusiv în zona laterală, în dentaţia definitivă
• Lungime mare, elasticitate crescută, acţiune lentă şi blândă la nivelul arcadei
de sprijin
• Suprafaţa ocluzală a dinţilor pe care se aplică rămânând liberă, este
favorizată egresiunea acesteia (dacă contactul dintre placă şi arcadă este
redus la porţiunea subecuatorială dentară)
• Traseul cu multe îndoituri predispune la accidentări uşoare (reparaţia posibilă
doar în laborator),
• Necesită o igienă deosebită
• Imposibilitatea utilizării aparatului în timpul masticaţiei
 Croşetul Schwarz
-confecţionare-
• Sârmă de wipla elastică de 0,7 mm diametru
• Instrumentar: - cleşti - Schwarz, Aderer sau crampon
- creion sau marker pentru a însemna locul fiecărei îndoituri
• Confecţionarea începe de la o extremitate a sârmei în lungime de 10 cm, obţinându-se
ansele una după cealaltă, iar la final retenţiile.
• Sârma este modelată pentru a trece prin nişa interdentară urmând apoi un traseu
orizontal paralel cu procesul alveolar şi la distanţă de fundul de sac vestibular până în
spaţiul interdentar unde este conformată prima săgeată din 5 îndoituri ale sârmei, apoi
conexiunea intermediară şi restul croşetului
• Ancorarea corespunzătoare depinde de pătrunderea umerilor şi a vârfului săgeţii sub
punctul de contact  trebuie realizată îndoirea săgeţii în unghi obtuz la nivelul umerilor:
prima jumătate a săgeţii să fie perpendiculară, iar restul croşetului să fie paralel şi la
distanţă de 1-2 mm de parodonţiul marginal.
• Necesită multă îndemânare şi atenţie
• Adaptarea croşetului se face cu mâna, fără a utiliza cleştele
• Activarea se face prin coborârea şi înfundarea anselor în spaţiul interdentar, mai
aproape de papilă
 Croşetul Adams
(croşet universal)

• Confecţionat din sârmă cu diametru 0,7 mm elastică

• Zona de retenţie utilizată = divergenţa spre ocluzal a
feţelor aproximale ale dinţilor
• Indicaţia:
– Ancorarea aparatelor ortodontice mai ales pe dinţi izolaţi
(molarii de 6 ani, împiedicând migrarea lor spre mezial în cazul
pierderilor precoce din zona de sprijin)
– Pe arcade integre, pe dinţi incomplet erupţi ori temporari, care
au o retentivitate deosebită în sens mezio-distal
• Înconjoară dintele, având ambele capete în placă
 Croşetul Adams
-alcătuire- forma clasică

• Două anse ovale (1) care vin în contact cu feţele aproximale ale
dintelui, unite vestibular cu
• O porţiune de sârmă rectilinie (4), la distanţă de faţa vestibulară.
• Două bucle (2) care continuă în sens ocluzal cele două anse,
traversează planul de ocluzie prin nişele masticatorii şi se
termină cu cele
• Două retenţii în placă (3)
(După Adams)
 Croşetul Adams
caracteristici

• Utilizare foarte largă pentru retenţia aparatelor

ortodontice
• Singurul croşet care poate fi aplicat atât pe dinţii laterali
cât şi frontali
• Aplicat pe dinţi izolaţi sau pe arcade integre, monodentar
sau pluridentar
• Blocheaza egresiunea dinţilor pe care se aplică
• Activarea se face prin coborârea anselor catre coletul
dentar, cu plasarea lor într-o zonă mai îngustă a
coroanei dentare în sens mezio-distal
• Se accidentează relativ greu, repararea e posibilă numai
în laborator, pe model
Croşetul Adams - confecţionare
1. Cu un cleşte universal –
faze de realizare

2. Cu un cleşte specializat
– realizarea anselor şi
dimensionarea buclelor
într-un singur timp
Elemente de acţiune

Arcuri principale

- arcul Coffin
- arcul vestibular
 Arcul Coffin
( după D. Stanciu, L. Boboc )

Plasarea arcurilor
Plasarea arcurilor
Coffin pentru
Coffin pentru o placă
distanţarea paralelă
secţionată în trapez
a fragmentelor plăci
sercţionate median

Arcul Coffin clasic pentru o placa

secţionată median

Plasarea arcurilor Coffin la o placă secţionată

în “Y” pentru marirea radiară a arcadei
 Arcul vestibular
Cu bucle în “U” (după E. Ionescu )

Cu bucle triunghiulare

Cu bucle în “deget de mănuşă” Cu bucle în “M” şi “T”