Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor- VSH

Determinarea hematocritului
Dozarea hemoglobinei prin metoda Sahli
 DOZAREA HEMOGLOBINEI

Date generale

Principiul metodei. Materiale necesare.Tehnica

de lucru

Valori normale
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Caracteristici fizice ale sângelui
 Sângele reprezintă aproximativ 8% din greutatea corpului
 Volumul sanguin variază între 5-6 l la bărbaţi şi 4-5 l la femei
Componentele sângelui
 Plasma
• 55%
 Celulele sanguine
• 45%
• Trei categorii
 Eritrocite/Hematii/GR
 Leucocite/GA
 Trombocite/TR
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
 Eritrocitul

Unitate morfofuncţională alcătuită din totalitatea elementelor seriei roşii

Elementele eritrocitului sunt diferenţiate şi ultraspecializate pentru a asigura O2 tisular
Eritrocitele (hematiile) sunt celule anucleate, de forma discoidă (disc biconcav), cu un diametru
de 7-8 ; sunt încărcate cu hemoglobină
Homeostazia eritrocitului – prin echilibrul dinamic între hematopoieză şi hemoliză
Dereglarea homeostaziei eritrocitului
– ANEMIA
– POLIGLOBULIA
 HEMOGLOBINA

Hemoglobina - proteina specifica eritrocitelor cu

funcție majoră în transportul gazelor respiratorii.

Alcătuită din 4 subunități egale – lanțul de hemoglobină;

Fiecare lanț de hemoglobină conține o grupare prostetică
(hem) și o grupare polipeptidică (globina);
 HEMOGLOBINA

Biosinteza hemoglobinei
sinteza coordonată a diferitelor lanțuri de peptide (care constituie globina) și
sinteza hemului.

începe în măduva hematogenă, la nivelul eritrocitelor nucleate, se

continuă la un nivel redus, timp de 1-2 zile la nivelul reticulocitelor, iar la
nivelul eritrocitelor mature sinteza de hemoglobină este sistată.
HEMOGLOBINA
 HEMOGLOBINA

Gruparea proteică – globina constituie 90% din structura hemoglobinei

și este formată din 4 lanțuri de aminoacizi

Gruparea prostetică – hemul constituie 10% din structura

hemoglobinei și este o feroprotoporfirină ce conține un atom bivalent
de Fe2+ inserat în centrul inelului porfirinei
HEMOGLOBINA
HEMOGLOBINA
 HEMOGLOBINA

 Există mai multe tipuri de lanțuri de hemoglobină (alfa, beta, gamma, delta,
epsilon), care diferă prin structura lanțului polipeptidic.
HEMOGLOBINA
 Compuși ai hemoglobinei prezenți în mod normal în circulație:
methemoglobina (MetHb) – forma de Hb în care atomul de fier din
cadrul grupării hem este oxidat la Fe3

oxihemoglobina (HbO2) – forma Hb combinată reversibil cu O2

la nivelul Fe2+ al grupării hem;

carbhemoglobina (HbCO2) - combinația labilă a Hb cu CO2 la

nivelul grupurilor amino terminale ale grupării globinice;

hemoglobina redusă (HbH+) - valoare normală de

aproximativ 3g/100ml; creșterea concentrației => cianoza
 HEMOGLOBINA

Compuși patologici ai hemoglobinei

carboxihemoglobina – forma Hb cuplată cu

CO – intoxicația cu monoxid de carbon

sulfhemoglobina - forma Hb combinată ireversibil cu sulf

anorganic în prezența unui oxidant; apare după administrarea
de sulfonamide, droguri.
 Dez
e chi
Mecanismul eritropoietinic
libr
u

Nivel normal al oxigenului sanguin

Stimul: hipoxia datorată
Dez scăderii numărului de GR,
ech
i lib r scăderea disponibilităţii O2 în
u
sânge sau creşterea
Creşterea capacităţii necesarului tisular de O2
de transport a O2
Reducerea
în sânge nivelului O2 în
sânge

Creşterea
Eritropoietina Rinichiul (şi mai puţin
eritropoiezei cu
stimulează măduva ficatul) eliberează
creştererea
osoasă eritropoietina
numărului de GR
 1. DOZAREA HEMOGLOBINEI

Indicațiile dozării hemoglobinei

evaluarea severității anemiei sau policitemiei

monitorizarea răspunsului la tratament

indicația de transfuzie
 1. DOZAREA HEMOGLOBINEI

Dozarea hemoglobinei prin metoda Sahli

Principiul metodei - capacitatea de

oxigenare a sângelui
- metoda cantitativă și colorimetrică
 1. DOZAREA HEMOGLOBINEI

Materiale necesare

hemoglobinometrul Sahli

apă distilată

soluție HCL 0,2 N, sânge

 DOZAREA HEMOGLOBINEI

Hemoglobinometrul Sahli Tub de cercetat:

două scale gradate- aprecierea cantității de
hemoglobină
-una în procente în raport cu sângele considerat
normal
- una g/100ml

Comparator:
2 tuburi etalon- culoarea unei soluții de clorhidrat
de hematină
- echivalentă unui sânge a cărui conținut în Hb este
16g/100ml

Pipetă Sahli, baghetă de sticlă

 DOZAREA HEMOGLOBINEI

Tehnica de lucru

HCl diluat (0,2) în tubul de

cercetat- până la diviziunea 10 se pune tubul de cercetat în
Pipeta Sahli 0,02ml/sânge capilar-
comparator
se omogenizază

se lasă în repaus 7min se diluează încet cu apă se citeste valoarea

sau HCl 0,2N până când Hb care este dată de
cele două culori devin cifra scalei de pe
identice tubul de cercetat
 DOZAREA HEMOGLOBINEI

Valori normale ale concentrației de Hb

bărbați – 14 - 18 g%
femei - 12 - 16 g %
copii - 12 – 17 g%

https://www.youtube.com/watch?v=-TDL9Jp0dg4-
https://www.youtube.com/watch?v=96lFCVpaXPE
 DOZAREA HEMOGLOBINEI

Creșterea numărului de hematii poliglobulie.

 poliglobulia fiziologică: altitudine; efort fizic; deshidratare;
 poliglobulia patologică; boli însoțite de hipoxie tisulară (insuficiența
cardiacă).

Scăderea numărului de hematii anemie.

 fiziologică = mineri, scafandri;
 patologică
 ANEMIILE

 afecţiuni ce apar ca urmare a scăderii hemoglobinei sau a numărului de globule roşii (GR)
consecutiv unui dezechilibru între producţia şi distrugerea acestora
 OMS = bărbaţi – Ht < 39%, Hb < 13 g/dl
femei – Ht < 36%, Hb < 12 g/dl

clasificare: în funcţie de mecanismele etiopatogenice anemiile se pot clasifica astfel:

– anemii prin deficit de fier (feriprivă)
– anemii prin deficit de vitamină B12 şi acid folic (megaloblastică)
– anemii post-hemoragice
– anemii hemolitice
– anemia aplastică
 DOZAREA HEMOGLOBINEI

uşoară - 8-12 g%
în funcție de
moderată - 6-8 g%
severitate severă < 6 g%

în funcție de acut
modul de instalare cronic
 CITOLOGIE NORMALĂ

Aspectul normal al eritrocitelor.

În centrul eritrocitului se observă o zonă mai subţire, care apare la microscop
ca o regiune mai deschisă la culoare (forma de „gogoaşă“ a hematiilor).
 Anemia feriprivă – aspecte citologice
Hematii hipocrome – grosimea redusă a zonei
periferice, colorate, conferind aspectul de inel
(anulocite) acestor hematii.
 2. DETERMINAREA HEMATOCRITULUI

Definiție

Hematocritul (Ht) reprezintă raportul dintre volumul elementelor

figurate și cel al sângelui în care se găsesc.
In hemoleucograma lucrată de un analizor de hematologie, Ht se
mai poate nota PCV (Packed Cell Volume).
Valoarea Ht variază direct proporțional cu volumul hematiilor, deci
cu numărul hematiilor.
 2. DETERMINAREA HEMATOCRITULUI

Principiul metodei (microhematocrit): în sângele venos recoltat pe

anticoagulant, prin centrifugare, se separă hematiile din plasmă și se
determină raportul dintre volumul hematiilor și volumul total al
sângelui din tubul de Ht.

Materiale necesare: vată, alcool, mănuși, ac steril de unică folosință,

substanță anticoagulantă, tuburi de Ht (tuburi din sticlă mai groasă,
rezistente la centrifugare, gradate), pipete Pasteur, centrifugă de
microhematocrit.
 2. DETERMINAREA HEMATOCRITULUI

Tehnică de lucru:
Se recoltează 3-5 ml de sânge prin puncție venoasă pe substanță
anticoagulantă (EDTA) și se omogenizează conținutul. Se
repartizează acest amestec cu o pipetă Pasteur într-un tub de Ht
până la diviziunea 100.

Se centrifughează tubul (20 minute la 4000 turații/min, în

poziție orizontală pentru sedimentare maximă).
 
 2. DETERMINAREA HEMATOCRITULUI

Se obține separarea sângelui într-un strat

superior (plasma), un strat mic mijlociu format
din leucocite și trombocite și un strat inferior
(PCV), format din globule roșii, care constituie
hematocritul.

https://www.youtube.com/watch?v=RoS3w
_Sng_Q
 
 2. DETERMINAREA HEMATOCRITULUI

Rezultate: după centrifugare se măsoară înălțimea h a coloanei

de eritrocite (PCV) și înălțimea H (100) a coloanei totale de
sânge. Rezultatele se exprimă procentual.

Calcul: Ht = h / H x 100.

Valori normale: bărbați: 46,5% ± 5%;

femei: 42% ± 5%;
copii: 35-45% (în funcție de vârstă).
 2. DETERMINAREA HEMATOCRITULUI

Corecție: Ht arterial cât și cel capilar sunt mai

scăzute în comparație cu cel venos.
La determinarea volumului de sânge total
se corectează valoarea Ht venos măsurat
pentru a determina Ht somatic ce-l
caracterizează.
Ht somatic = 0,91 x Ht venos determinat
 2. DETERMINAREA HEMATOCRITULUI

Variații ale valorii hematocritului

Ht scăzut: anemie, hemoragii, deficiențe nutriționale, cazurile de

hiperhidratare.

Ht crescut:
 în cazurile de deshidratare (diaree)
 eclampsie (o condiție gravă care poate apărea în decursul unei
sarcini);
 pacienții cu leziuni severe datorită unor arsuri pierd o cantitate
mare de plasmă datorită capilarelor lezate;
3. Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor
(VSH)

Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH)

este ușor de realizat, este ieftină și poate indica prezența
unui proces inflamator acut sau cronic, inclusiv infecții,
neoplasme și afecțiuni autoimune.
VSH este un test nespecific deoarece nu indică
localizarea procesului inflamator sau nu indică cauza
acestuia dar arată severitatea inflamației.
Din acest motiv, valoarea VSH trebuie analizată în
asociere cu alți parametri de laborator.
3. Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor
(VSH)

Definiție: VSH reprezintă înalțimea coloanei de

supernatant citită la 1h, 2h și 24h din amestecul (4:1) de
sânge (venos, proaspăt recoltat prin puncție venoasă) și
lichid anticoagulant (citrat de sodiu 3,8%).

Principiul metodei: eritrocitele sedimentează in vitro

într-un timp variabil dacă sângele recoltat pe o substanță
anticoagulantă este lăsat în repaus.
 3. Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor
(VSH)

Materiale necesare
 vată, alcool, mănuși, ac steril de puncție ,
 vacutainer de VSH care conține citrat de
sodiu 3,8%
 stativ Westergreen care prezintă
diviziuni milimetrice de la 0 la 200 (sau
stativ Wintrobe cu diviziuni de la 0 la
100)
(gradația începând de sus în jos),
cronometru.
 3. Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor
(VSH)
Tehnica de lucru
Prin puncție venoasă se recoltează 2 ml de sânge venos într-
un vacutainer de VSH (care conține 0,4 ml citrat de sodiu
3,8%) (proporție de 4:1).
Se omogenizează conținutul.
Se fixează în stativul Westergreen, poziția vacutainerului
fiind perfect verticală.
Se pornește cronometrul. În mod obișnuit se citește
înălțimea coloanei de supernatant la 1 și la 2 ore și rar la 24 de
ore.
Rezultatele se exprimă în milimetri pe unitatea de timp.
 3. Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor
(VSH)

Valori normale:
 bărbați: 2-7 mm/h și 7-15 mm/2h;
 femei: 4-9 mm/h și 12-17 mm/2h;
 sarcină: 35 mm/h
 copii: 9-12 mm/h.
 3. Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor
(VSH)
Interpretarea rezultatelor:
 există două tipuri de factori care
influențează VSH-ul:
 factori eritrocitari
(numărul, mărimea, forma eritrocitelor);
 factori plasmatici
(proteine plasmatice - albumine, globuline,
fibrinogen).
Valoarea VSH-ului variază invers
proporțional cu numărul de hematii.
 3. Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor
(VSH)
Variații fiziologice și patologice
VSH-ul crește moderat în sarcină și la persoanele în
vârstă.
Variații patologice:
 valori crescute: anemie, boli inflamatorii și
infecțioase
 valori scăzute: hipoproteinemie, insuficiență
cardiacă congestivă
În cazul unui proces inflamator, scăderea valorii
VSH ne indică un răspuns favorabil la tratament.
VĂ MULŢUMESC!