Croația pînă la și după aderarea
la Uniunea Europeană
Asist.dr. , Sava Valentin

 
Studenta, Stanciu Adriana
 
 
• ▶ Suprafaţă totală: 87 661 km2
▶ Populaţie: 4 290 000
▶ Capitală: Zagreb
▶ Sistem politic: Democraţie parlamentară
▶ Aderarea la Uniunea Europeană: La 9 decembrie 2011, liderii UE și Croația au semnat tratatul de
aderare. Țara a devenit a 28-a țară membră a UE la 1 iulie 2013.
▶Numărul de europarlamentari: 11
▶ Organizare teritorială: 20 de cantoane şi oraşul Zagreb
▶ Centre urbane: Populaţia este concentrată în centre urbane, 49% din numărul total al cetăţenilor
locuind în cele 5 mari oraşe ale ţării – oraşul Zagreb şi cantonul Zagreb, Split-Dalmaţia, Osijek-
Baranga şi Primorje-Gorski Kotar
▶ Limbă oficială: Croata
▶ Monedă: Kuna (HRK) – 1 EUR = 7,58 HRK
▶ Principalii parteneri comerciali: Italia, Austria, Germania, Slovenia, Serbia
▶ Principalele mărfuri exportate: Echipamente de transport, utilaje, textile, produse chimice,
produse alimentare şi combustibili
▶ Principalele mărfuri importate: Utilaje, echipamente electrice şi de transport, produse chimice,
combustibili şi lubrifianţi, produse alimentare
▶ Principalele aeroporturi: Zagreb, Split, Dubrovnik, Pula, Rijeka
• Procesul de aderare la UE, care s-a extins pe aproximativ 12 ani, a dat Croaţiei impulsul de a
realiza reforme ambiţioase şi de a-şi armoniza legislaţia cu acquis-ul comunitar al UE.
Referendumul organizat în Croaţia la 22 ianuarie 2012 a arătat că 66% dintre votanţi s-au pronunţat
în favoarea aderării la UE. În perioada intermediară până la aderare, Croaţia a beneficiat de statutul
de observator activ la nivelul instituţiilor europene, asigurând familiarizarea oficialilor săi cu
metodele de lucru din cadrul instituţiilor UE şi implicându-se în procesul decizional.
 Perioada pre-aderare
• În perioada 2000-2006, Croaţia a beneficiat de
aproximativ 530 milioane EUR prin programele
sectoriale de preaderare ale UE. Începând din
2007, Croaţia a avut acces la instrumentul de
preaderare (IPA), care a înlocuit în întregime
fostele programe sectoriale de asistenţă. Între
2007 şi 2012, ţările au beneficiat de aproximativ
997 milioane EUR, şi anume în jur de 150 milioane
EUR anual. Un program IPA a fost dedicat
reformelor economice şi politice, iar altele patru
au pregătit ţara pentru politica agricolă şi politica
de coeziune.
Infrastructură
Sistem de
alimentare cu apă
şi canalizare,
prevăzut cu o staţie
de tratare a apelor
uzate
Prin intermediul proiectului,
creşte numărul locuitorilor
(9950) racordaţi la sistemul de
evacuare. De asemenea,
proiectul contribuie la
protecţia mediului şi asigura
conformitatea cu standardele
UE de mediu.
Centru de tehnologie
a bioştiinţelor
Acest centru asigura facilităţi
pentru cercetare şi dezvoltare
pentru întreprinderi,
expertiză şi serviciile necesare
incubării şi sprijinirii
întreprinderilor.
Obiectivul general al proiectului
BIOCentre este acela de a dezvolta
capacităţile de comercializare şi
transfer de tehnologie ale
instituţiilor de învăţământ superior
şi ale organizaţiilor publice de
cercetare.
 Marasca –
dezvoltarea
tehnologiei
alimentare
Un alt proiect în domeniul
competitivităţii a pus
accentul pe aplicarea unor
tehnologii sofisticate
(liofilizare, uscare prin
pulverizare) în fabricarea
produselor alimentare şi a
semipreparatelor pe bază
de cireşe Marasca.
a fost construit un nou
laborator şi o instalaţie
pilot de producţie
pentru cireşele
Marasca liofilizate şi
pudra de suc din cireşe
Marasca.
Opinie proprie cu
privire la perioada
post-aderare la UE a
Croației
Obiectivul Croației privind
aderarea la UE a contribuit la
modernizarea anumitor sectoare,
la perfecționarea calității
produselor și condițiilor de muncă
locale și naționale. Datorită
interesului sporit spre aderare,
contribuțiile financiare acordate
statului croat au condus la o serie
de beneficii în dezvoltarea
economico-financiară cît și au
contribuit la sporirea nivelului de
trai și creșterea calității de viață.
Fondurile IPA au avut un impact
major și asupra depășirii crizei din
anii 2007-2008 care au supus
statul Croat riscului de a amîna și
mai mult procesul de aderarea la
Uniunea Europeană.
 3.Etapele aderării Croației la Uniunea Europeană
Data Eveniment
29.10.2001 Semnează Acordul European de
Asociere (intrat în vigoare la
01.02.2005
21.02.2003 Aplică oficial pentru aderarea la UE
18.06.2004 Declarată în mod oficial candidat la
aderarea la UE
20.10.2005 Începe procesul de screening
12.06.2006 Sunt deschise primele capitole de
negociere din cele 35 prevăzute
11.09.2009 Este rezolvată disputa privind graniţele
maritime cu Slovenia – Golful Piran
10.06.2011 Recomandarea Comisiei Europene
privind finalizarea negocierilor şi
stabilirea datei de 1 iulie 2013 ca dată-
ţintă pentru aderarea Croaţiei
24.06.2011 Consiliul European solicită finalizarea
negocierilor până la sfârşitul lunii iunie şi
semnarea Tratatului de Aderare până la
sfârşitul lui 2011

30.06.2011 Odată cu ultimele 4 capitole de negociere

închise, negocierea este declarată oficial
încheiată
12.10.2011 Comisia Europeană se declară în favoarea
aderării la UE
01.12.2011 2011 Parlamentul European aprobă, prin
vot în plen, aderarea la UE
09.12.2011 Este semnat la Bruxelles Tratatul de
Aderare la UE. Acesta urmează a fi
ratificat de parlamentele celor 27 de state
membre UE, precum şi de legislativul
croat
22.01.2012 Populaţia Croaţiei se declară prin
referendum în favoarea aderării ţării la UE
(66,27% favorabil aderării şi 33,13%
împotriva)
01.07.2013 Croația aderă la UE
 4.Indicatorii economici ai Croației (2000-2018)

Tabel.1 Evoluția anuală a PIB-ului în Croația

An PIB pe cap de locuitor Creșterea anuală a PIB-ului
2018 14.805$ 10,6%
2017 13.382$ 8,2%
2016 12.368$ 5,0%
2015 11.779$ -13,5%
2014 13.611$ -0,4%
2013 13.665$ 3,1%
2012 13.249$ -9,1%
2011 14.579$ 7,6%
2010 13.550$ -4,3%
2009 14.159$ -10,9%
2008 15.892$ 17,3%
2007 13.550$ 19,4%
2006 11.348$ 11,2%
2005 10.209$ 9,1%
2004 9.354$ 16,2%
2003 8.051$ 29,0%
2002 6.241$ 15,4%
2001 5.410$ 8,9%
2000 4.970$ -3,2%
Tabel.2 Evoluția datoriilor
An Datoria Datoria(%PIB)
2017 43.019 77,50%
2016 41.253 80,20%
2015 41.284 83,70%
2014 48.291 84,00%
2013 46.431 80,40%
2012 39.307 69,40%
2010 33.868 63,80%
2009 30.551 57,30%
2008 27.092 48,30%
2007 22.442 39,00%
2006 19.417 37,20%
2005 18.739 38,60%
2004 16.374 41,20%
2003 13.098 40,30%
2002 9.793 38,10%
2001 8.633 36,60%
2000 7.796 35,50%
 Tabelul.3 Deficitul bugetar
An Deficit(mil.$) Deficit(%PIB)
2017 478 0,90%
2016 -481 -0,90%
2015 -1.703 -3,40%
2014 -2.964 -5,10%
2013 -3.070 -5,30%
2012 -2.975 -5,30%
2011 -4.906 -7,90%
2010 -3.757 -6,30%
2009 -3.771 -6,00%
2008 -1.956 -2,80%
2007 -1.472 -2,40%
2006 -1.709 -3,40%
2005 -1.751 -3,90%
2004 -2.163 -5,20%
2003 -1.624 -4,70%
2002 -940 -3,50%
2001 -501 -2,20%
2000 -1.179 -5,50%
Tabelul.4 Rata șomajului (2018)
  Total Bărbați Femei
Rata șomajului 7,3% 6,6% 8,2%
Pînă la 25 ani 20,9% 17,4% 25,6%
Peste 24 ani 6,0% 5,5% 6,6%
Mai mic de 20 ani 30,8% 21,9% 41,7%

De la 20 la 24 ani 17,4% 15,9% 19,6%

De la 25 la 54 ani 6,5% 6,0% 7,0%

Peste 54 ani 3,9% 3,3% 4,7%

Tabel.5 Rata inflației

Țara Rata Rata Rata Rata
inflației inflației inflației inflației
2013 2014 2015 2016
 Croația +2,22% -0,22% -0,46% -1,13%

Tabel.7 Datoria publică

Datoria 2008 2010 2011 2018
publică
(% din PIB) 42,3 57,0 61,6 73,9
 5.1 Efectele crizei asupra Croației
•Potrivit estimărilor Birouluide Statistică, aplicarea începând cu luna august 2009, a unei taxe
speciale asupra salariilor, pensiilor şi a altor venituri, a contribuit la reducerea cu circa 2,8% a
salariului mediu net, în anul 2010. Ca urmare a acestui efect, corelat cu o uşoară creştere a
preţurilor de consum, salariul brut real a scăzut semnificativ în aproape toate sectoarele de
activitate.
•Reducerea activităţii economice şi efectele defavorabile manifestate pe piaţa muncii, precum şi
lipsa sporită de lichidităţi la nivelul agenţilor economici au condus la scăderea veniturilor bugetare
în anul 2010, neputând fi contracarate de majorarea de la 22 la 23% a TVA (din anul 2009) sau de
aplicarea taxei speciale pe venit.
•Veniturile bugetului de stat au fost mai mici decât cheltuielile, pe baza scutirilor fiscale aplicate
din a doua jumătate a anului 2010, ca parte a Programului Guvernamental de Redresare
Economică conceput pentru stimularea consumului privat, care a contribuit la agravarea situaţiei
finanţelor publice.
•Croaţia a înregistrat astfel un deficit bugetar de 6,5% din PIB în 2010 (faţă de 3,9% din PIB în
2009).
•Având în vedere nevoile sporite de finanţare, în anul 2010, guvernul a contractat două
împrumuturi sub forma emisiunilor de obligaţiuni – unul în monedă naţională (kuna croată), iar cel
de-al doilea în obligaţiuni denominate în euro, în valoare totală de aproximativ 1,7 miliarde euro.
De asemenea, in luna iulie 2010, a fost lansată o emisiune de eurobonduri pe piaţa externă, cu
scadenţă la zece ani, având o valoare de 1,25 miliarde dolari. Prin urmare, nivelul datoriei publice
a crescut considerabil în anul 2010, la 57,0% din PIB (faţă de 50,4% din PIB în anul 2009),
situându-se totuşi sub pragul de 6,0% din PIB, stabilit de UE pentru ţările membre.
 6.Croația Post aderare la UE

• După aderare, Croaţia dispune de 450 milioane

EUR din fondurile structurale şi din fondurile de
coeziune – 150 milioane EUR şi 300 milioane EUR
din fondurile structurale. Aceste fonduri
constituie o oportunitate notabilă de a răspunde
nevoilor Croaţiei în domeniul transporturilor şi al
mediului, precum şi al inovării şi modernizării
producţiei.
• Eligibilitatea în cadrul noilor programe
Având în vederea calitatea Croaţiei de stat membru cu drepturi depline al
UE, regiunile sale vor fi eligibile pentru asistenţă în cadrul obiectivelor de
convergenţă şi cooperare teritorială. Programele de preaderare IPA se vor
transforma automat în FEDR, FSE şi fondurile de coeziune. Totalul
fondurilor alocate prin aceste programe va fi aproape dublu, întrucât la
cele 537 milioane EUR alocate din fostele fonduri IPA se vor adăuga 450
milioane EUR din FSE, FEDR şi fondurile de coeziune. Perioada de
absorbţie a celor 450 milioane EUR – fonduri nou-alocate – va fi extrem
de scurtă – de numai 3 ani şi jumătate.
• Programele viitoarei perioade 2014-2020
În paralel cu elaborarea şi implementarea acestor prime programe de
coeziune, Croaţia pregăteşte acordul său de parteneriat, care stabileşte
cadrul pentru fondurile structurale şi de investiţii europene aferente
perioadei 2014-2020. În proiectul CFM 2014-2020, se propune alocarea a
aproximativ 8 000 milioane EUR Croaţiei pentru programele de coeziune.
Suma respectivă reprezintă o cotă importantă din investiţiile realizate pe
viitor în această ţară.
 Concluzie
• Croația, ca și celelalte state care și-au manifestat dorința de a adera la Uniunea Europeană, a parcurs
anumite etape și procese de dezvoltare și transformare a situației economico-financiare a țării la
momentul pre-aderare. Dorința de a face parte din zona euro, este argumentată de beneficiile politico-
economico-sociale, pe care le au țările membre ale UE. În primul rînd un stat membru a UE, care face
parte din zona euro, face parte și din uniunea economică și monetară și își coordonează politicile
economice pentru a îndeplini obiectivele economice ale UE. 
• Situația tensionată creată de o economie slabă cît și nivelul scăzut de trai al Croației au îngreunat
procesul de aderare dar nu l-au făcut imposibil. Datorită eforturilor și reglementărilor economice
aplicate de către statul Croat, UE oferă programe de finanțare specifice perioadei pre-aderare(IPA),
menite să încurajeze și să susțină statul Croat spre calea către UE. Datorită acestor fonduri, Croația a
reușit să depășească criza economică din 2007-2008, care a dus la creșterea datoriei publice de la 42%
din PIB în 2008, la 62% din PIB în 2011, precum și la diminuarea PIB-ului de la 15.892dolari în
2008 la 13.520 în 2012, respectiv la creșterea ratei șomajului de pînă la 14% în 2010. Toate aceste
consecințe nefaste cauzate de criza, au destabilizat situația economică a Croației. Fondurile IPA în
valoare de 530 milioane euro, acordate Croației, au acoperit cît de cît pagubele lăsate de criză și au
ajutat Croația să ajungă la standardele impuse de Uniunea Europeană , pentru aderarea la UE.
• Astfel la 1 iulie 2013 Croația devine membră a UE, ceea ce a adus un plus de beneficii țării. Cu toate
că nivelul datoriilor publice a crescut, s-a mărit și PIB-ul pe cap de locuitor14.805 dolari( cel mai
mare de după criză) în 2018.De asemenea un rol foarte important al aderării la UE a avut-o
modernizarea infrastructurii( construcția de căi ferate, autostrăzi la standarde europene, mijloace de
comunicație) cît și investițiile în domeniul tehnologic și de producție, care într-un final au dus la
creșterea producției naționale și sporirea exporturilor. După părerea mea aderarea Croației la UE a
avut o influență pozitivă, sporind creșterea eficienței economice, stabilizarea anumitor indicatori
economici, reducerea ratei șomajului cu aproape 7%, și atragerea de noi investiții din partea statelor
membre ale UE și a zonei euro.