FIZIOLOGIA APARATULUI

DIGESTIV

Functia de secretie:
saliva, sucul gastric, sucul
pancreatic, sucul intestinal, bila
 Fiziologia digestiei
• Digestia – totalitatea fenomenelor mecanice, chimice şi fizico-
chimice, care asigură transformarea, transportul şi absorbţia
substanţelor alimentare pentru asimilarea lor de către organism
Clasificarea digestiei:
1. după geneza enzimelor
- Autolitică – sub acţiunea enzimelor ce se conţin în alimentele îngerate
- Simbiotică – sub acţiunea microflorei intestinale
- Proprie – sub acţiunea enzimelor tractului gastrointestinal
2. după localizarea hidrolizei
- cavitară - în cavităţile tractului digestiv
- parietală: intracelulară – în vacuolele digestive sub acţiunea
enzimelor lizizomale ale enterocitelor
membranară – sub acţiunea enzimelor absorbite
pe suprafaţa membranelor enterocitelor
 Funcţiile tractului digestiv
DIGESTIVE
• Hidroliza substanţelor nutritive
• Transportul substanţelor
nutritive
• Secretorie – secreţia sucurilor
digestive
• Motorie – prelucrarea şi
propulsarea hranei
• Absorbţia – trecerea
substanţelor hidrolizate în
patul sangvin şi limfatic
NEDIGESTIVE
• Endocrină-secreţia hormonilor
tisulari ai TGI
• Excretorie – elimenarea
produşilor metabolici
• Dezintoxicare – inactivarea
toxinelor
• Eritropoietică – absorbţia Vit
B12, acidului folic.
• Imună – rezistenţa imună
nespecifică.
 Digestia în cavitatea bucală
Digestia bucală este etapa buco-
faringo-esofagiană a digestiei şi
include:
• Masticaţia
• Salivaţia
• Formarea bolului alimentar
• Deglutiţia
SECREŢIILE
DIGESTIVE
•SALIVA

•SUC GASTRIC

•SUC PANCREATIC

•BILA

•SUC INTESTINAL
 SALIVA
• CE ESTE ?
• CARE ESTE COMPOZITIA ACESTEIA ?
• CE ROLURI ARE ?
• CE COMPUSI PUTEM DETERMINA ?
• CE SEMNIFICAŢIE CLINICĂ AU ?
 Mandel spunea:
• “Saliva nu este un lichid obişnuit; aceasta
este lipsită de sinceritatea transpiraţiei,
dramatismul sângelui şi elocvenţa
lacrimilor”
• a devenit o alternativă neinvazivă pentru
biochimia clinică
 Provenienţa salivei
• produsă de trei glande majore (2 parotide,
2 submandibulare şi 2 sublinguale) şi de
glande minore(GSM) localizate în buze,
mucoasa orală şi limbă
• contribuţia relativă a glandelor salivare
individuale la saliva totală este diferită în
condiţii normale şi de stimulare
 SECRETIA SALIVARA

GLANDELE SALIVARE
• Parotide
• Sublinguale
• Submaxilare
• Glande mici diseminate
în mucoasa bucală
•Parotide seroase

•Sublinguale
mixte
•Submaxilare

•Glande mici
diseminate în mucoase
mucoasa bucală
 Saliva reziduală
• produsă în proporţie de 60% de glanda
submandibulară / sublinguală şi 30% de
parotidă
• prezentă aproape permanent în cavitatea
orală
 SALIVA TOTALĂ
• secretată de glandele salivare dar include
şi constituenţi proveniţi din sânge, bacterii
şi produşi ai acestora, viruşi, celule
epiteliale descuamate, electroliţi, fluid
crevicular şi resturi alimentare →
• ideală pentru identificarea unor biomarkeri
ai afecţiunilor orale şi sistemice
• frecvent studiată pentru evaluarea
afecţiunilor sistemice
 Saliva totala
• Constituentii serici (medicamente, hormoni)
• ajung in saliva pe cai diferite: transport activ,
difuzie pasiva si ultrafiltrare
• sau ca rezultat al secretiei fluidului crevicular
• in functie de gradul de inflamatie al gingiei,
fluidul crevicular, f. mult studiat in ultimul timp-
considerat fie un transudat seric sau, mai
frecvent, un exudat inflamator ce contine
constituenti serici
 Recoltarea salivei
• Cu/fara stimulare
• Stimulare – masticatia - guma de mestecat
sau parafina
• - gustativa – aplicare de acid
citric pe limba
• Afecteaza concentratia unor constituenti
• Saliva nestimulata- afectata de gradul de
hidratare, expunerea la lumina, pozitia
corpului, momentul recoltarii
 SALIVA: PROPRIETĂŢI

• Volum: 1-1,5l/zi
  la stimularea alimentară
  la repaus alimentar şi somn
• Aspect: opalescent, filant
• pH: 6,7 (5,6-8)
• Osmolaritate: 50-100 mOsm (hipotonă)
• Vâscozitate: 
 SALIVA: ROLURI

1. Rolul digestiv – amilaza salivară realizează digestia

amidonului până la maltoză.
2. Rolul protectiv prin:
1. lubrefierea structurilor moi şi dure din cavitatea bucală
2. formarea filmului de mucină de la suprafaţa alimentelor
şi a structurilor buco-dentare
3. Rol antibacterian,
antibacterian intervenind în menţinerea igienei buco-
dentare, prin lizozim, tiocianat, imunoglobuline.
4. Rol de stimulare a receptorilor gustativi în urma solubilizării
constituenţilor alimentari, inducând senzaţia de gust şi
reflexele secretorii salivare, gastrice, pancreatice.
 SALIVA: ROLURI
5. Rol în menţinerea echilibrului hidroelectrolitic şi
acido-bazic.
6. Rol excretor pentru:
1. metaboliţi (uree, amoniac),
2. substanţe toxice (Pb, Hg, alcool, cocaină, nicotină),
3. hormoni,
4. virusuri (poliomielitei, parotiditei epidemice, rabiei),
5. medicamente.
 SALIVA: COMPOZIŢIE
• Amilaza salivară: hidrolizează amidonul preparat  dextrine  maltoză
• Mucinele salivare: roluri: în formarea bolului alimentar,
asigură masticaţia, deglutiţia şi vorbirea,
participă la sistemele tampon.
• Natriul şi clorul: SALIVA < plasmă.
• Potasiul şi bicarbonatul: SALIVA > plasmă.
• Calciul: forme săruri anorganice
compuşi organici, fixat de macromolecule.
• Fluorul: rol în formarea fluorapatitei care asigură rezistenţa smalţului.

• Alţi constituenţi:
– oImunoglobulinele asigură apărarea antibacteriană. IgA secretor este
sintetizată în glandele salivare.
– oLizozimul distruge mucopolizaharidele din peretele bacteriilor;
– oTiocianatul are un rol antibacterian, inhibând dezvoltarea bacteriilor,
virusurilor şi micoplasmelor.
 Compusi anorganici si organici
• cele mai importante componente
anorganice-Ca, fosfat
• bicarbonat, Na, K, Cl, I, F,
• cele mai importante componente organice-
proteinele
• identificate prin electroforeză cel puţin 150
• Saliva totală -  2,2 g/L (10-500µg/mL)
 Componentele salivare majore
• Histatine : 2-4 kDa
• Staterina : 4-6 kDa
• Lizozimul : 14 kDa
• Cistatine : 14 kDa
 To be continued …
• Amilaza : 56-60 kDa
• Peroxidaze : 75-78 kDa
• Lactoferina : 75-78 kDa
• Mucina 2 (MG2) : 130 kDa
• IgAs : 280 kDa
• Mucina 1 (MG 1) : >1000 kDa
 Saliva mai conţine
• Factori de crestere: factorul de creştere
neuronal (NGF), epitelial (EGF), insulin-like
(IGF)- justifică activitatea paracrină şi endocrină
a glandelor salivare
• în saliva parotidiană – parotina -activitate
hormonală-implicată în calcifiere şi menţinerea
homeostaziei calcemice
• chemokine şi citokine -implicate în procese
acute, inflamatorii şi imunoreglatoare
• Chemokinele şi receptorii lor - cheia înţelegerii
infecţiilor cu HIV
 Citokinele salivare
• grup de GP cu rol imunoreglator
• secretate şi de keratinocitele mucoasei
orale → mucoasa are, pe lângă alte funcţii
şi o foarte importantă funcţie imunitară
• implicate în inflamaţie, apărarea antivirală
şi antitumorală
 Alte proteine salivare
• proteina care îndepărtează mirosul
-odorant – binding protein- leagă acidul
3-metil-2-hexenoic, componentul major al
mirosului transpiraţiei
• aceeaşi proteină - implicată în respiraţia
patologică, cu miros neplăcut (ca o sursă
de acizi volatili) şi în comunicarea chimică
(sărutul !!!!, salivatia sugarilor la vederea
parintilor )
 Sialina
• oligopeptidă
• stimulează metabolismul bacteriilor prin
creşterea producerii de acid lactic din glucoză
• creşterea pH-ului prin sinteza de compuşi bazici
• responsabil - un rest de Arg (din cei 4 AA ai
peptidei)
• denumită şi factor de creştere a pH-ului
• rezultatul amplificării metabolismului -
îndepărtarea rapidă a glucidelor
• important sistem tampon alternant sistemului
bicarbonat
 DEFENSINELE

• Peptide cu valenţe antimicrobiene şi

citotoxice
• Valori crescute în salivă au fost detectate
la pacienţii cu cancere orale
 Saliva-mediu ideal
• pentru evaluarea markerior turnoverului
tesutului osos
• impact deosebit in implantele dentare
• diagnosticarea si monitorizarea
osteoporozei si parodontopatiilor
• fosfataza alcalina, osteocalcina,
osteopontina, etc.
 Afectiuni virale
• Saliva- o alternativa utila pentru
diagnosticul hepatitelor virale(A, B, C)
• sensibilitate si specificitate
remarcabile
 HIV
• Teste salivare pentru diagnosticul HIV-Orasure®
(SUA)
• recoltarea si analiza salivei –modalitate simpla,
sigura, rapida, bine tolerata si precisa de
diagnosticare a infectiei cu HIV
• concordanţă excelentă între concentraţia
sanguină si cea salivara
• saliva pacienţilor infestaţi cu HIV - cantităţi
semnificativ mai mari de colagenaze şi inhibitori
ai acestora, comparativ cu pacienţii care nu sunt
seropozitivi-HIV
 Monitorizarea medicamentelor
• Avantajele salivei
• - corelare perfecta intre nivelul salivar si cel
sanguin→index al nivelului sanguin(etanol)
• - apar rapid in saliva→detectare rapida
• - monitorizare rapida a nivelului unor
medicamente sau depistarea consumului
acestora
• - monitorizarea expunerii la tutun (tiocianat ,
cotinina, enzime) sau toxine, consumul de
droguri
 Toxine
• Determinarea concentraţiei salivare a PG a
evidenţiat la fumători o incidenţă crescută a
afecţiunilor orale corelată cu o concentraţie
salivară scăzută a acestor compuşi
• Saliva - mediu optim de monitorizare a unor
substanţe chimice toxice pentru organismul
uman (pesticide, tetraclorură de carbon, nitraţI,
etc.) reprezantând în acelaşi timp şi o modalitate
de evaluare a concentraţiei tisulare a acestor
compuşi
SECRETIE /
REABSORBTIE
 SECREŢIA SALIVARĂ PRIMARĂ

Saliva primară
- este izotonă (290-310
mOsm/l)
- are o compoziţie
similară cu un
ultrafiltrat plasmatic,
- are concentraţia K+
mai mare decât în
plasmă.
 REABSORBŢIA / SECREŢIA DUCTALĂ

•ionii de Na+ sunt reabsorbiţi activ

Na+ Na+
•ionii de K+ sunt secretati activ.

Na+ intra în celula ductală prin:

- antiportul Na+/H+
- canale de Na+.
Na+ din celulă iese prin:
pompa Na+/K+ de pe membrana
bazo-laterală, 
[Na+] în celulă şi
 [ K+] intracelular.

K+ iese în lumen prin antiportul

K+/H+ de pe membrana luminală.
 REABSORBŢIA / SECREŢIA DUCTALĂ

Cl- din duct revine în celulă prin:

- canale de clor,
- antiport Cl-/HCO3-.
Na+ Na+
HCO3- reabs./secr.
[HCO3-] depinde de
- EAB
- [Na+] salivar.

Apa
Ductul - puţin permeabil
pentru apă 
hipoosmolaritatea salivei finale.
 Mecanismul elaborarii salivei

Na+

Cl-

K+ HCO3-
 Na+
Na+

Cl-

K+ HCO3-
 Na+

Cl-

HCO3-
K+ HCO3-
 Na+

Cl-

HCO3- K+
K+ HCO3-
 Na+

Cl-

H2O
K+ HCO3-
 Na+
Na+ Cl-

Cl-

HCO3- K+ H O
2

K+ HCO3-
concentraţia Na+ şi Cl- este egală, de aproximativ 15
mEq/l, ceea ce reprezintă 1/7 - 1/10 din concentraţia
plasmatică;
concentraţia K+ este de aproximativ 30 mEq/l adică de 6
ori mai mare decât în plasmă;
concentraţia HCO3- este de 50-70 mEq/l deci de 2-3 ori
mai mare ca în plasmă.
 Controlul secretiei salivare
 Secretia salivara este continua; intensificare secretiei
prin mecanisme nervoase (reflex neconditionat si
conditionat) si umorale
 Mecanismul reflex neconditionat: declansat de
actiunea stimulatoare a alimentelor asupra receptorilor
gustativi
 Receptorii: mugurii gustativi, receptorii pentru durere
si temperatura
 Calea aferenta: nervul coarda timpanului (2/3 ant.
limbii), corpul neuronal in ggl geniculat → n. intermediar
Wrisberg → centrul salivator sup. din punte
 
 Centrii nervosi:
- Centrul salivar superior – punte
- Centrul salivar inferior – bulb
 Mecanism reflex conditionat:
           
  Receptori vizuali, tactili, olfactivi,
mecanisme psihice;
secretia salivara putand fi intensificata
inainte de patrunderea alimentelor in
gura.
 REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
NERVOS (reflexe condiţionate şi necondiţionate)

Reglarea se face prin mecanism nervos:

nervos
 Inervaţia parasimpatică
- gl. SM +SL : nucleu salivator superior din punte  nerv VII
- gl P: nucleu salivator inferior din bulb  nerv IX
- gl.salivare mici: nucleu salivator inferior din bulb  nerv IX
 Inervaţia simpatică
- origine: coarne lat.măduvă T1-T4  gg. cervical sup. gl. salivare

Rol:
stimularea parasimpaticului  secreţie salivară  apoasă
stimularea simpaticului  secreţie salivară  vîscoasă,
bogată în mucină + lizozim
Reglarea secreţiei salivare
REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
parasimpaticul şi simpaticul
 REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
REFLEXE
Stimularea secreţiei se face prin mecanisme reflexe:
1. NECONDIŢIONATE

Stimul Cale Centru Cale Efector

aferentă eferentă
contactul cu mucoasa n.VII, Nucleu VII SM + SL 
gustativă a limbii IX saliv.sup saliva de gustaţie

contactul cu mucoasa n.V Nucleu IX P  saliva

bucală şi dinţii saliv.inf. de masticaţie
contactul cu mucoasa n.X Nucleu IX P  saliva din
laringe, faringe, esofag saliv.inf. deglutiţie

2. CONDIŢIONATE
vederea + mirosul + evocarea alimentelor  secreţie salivară 
+
INFLUENŢE INTERCENTRALE cu centrii respiraţiei, deglutiţiei şi vomei
 Alte mecanisme
- Central: exceptional; se produce in asfixie;
centrii salivari sunt excitati de sangele
incarcat cu CO2
- Intercentral: greata insotita cu hipersalivatie,
emotii insotite de uscaciunea gurii
Reglarea umorala:
- Aldosteronul: reabsorbtia Na+ si eliminarea
de K+ la nivelul ductelor salivare
- ADH: diminua pierderile de apa prin saliva
 REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
mecanisme la nivel celular

Secreţia primară
- AMPc amilaza: adrenalina (β), VIP
- Ca  H2O: adrenalina (α), Ach, sP
Modificările ductale
- Ach  reabsorbţia Na şi Cl
- Ach  secreţia de HCO3-
- Adr (β)  reabs Na (secundar şi H2O)
- aldosteronul  reabs Na (secundar şi H2O)
 Mecanismul secretor al amilazei salivare
 La polul apical, celulele seroase acinare
contin granule de zimogen (ptialina)
Este sintetizata la nivelul ribozomilor RE
Veziculele cu enzima se deplaseaza catre
aparatul Golgi → incapsulata
 Vacuolele sunt dispuse la polul bazal al
celulei
 Cand secretia este stimulata, granulele de
zimogen fuzioneaza cu membrana celulelor
acinare, continutul este eliberat in lumenul
acinar prin excitoza
 SECRETIA GASTRICĂ

• Cardia
• Fundus
• Corp
• Marea curbură
• Mica curbură
• Pilor
Funcţiile stomacului
• Depozit temporar de alimente
• Etapele iniţiale ale digestiei
- HCl denaturează proteinele alimentare
- activare pepsinogen
- pepsina clivează proteinele în peptide

Alimentele prelucrate (chimul gastric)

trec fracţionat în intestin
Bazele celulare ale funcţiei endocrine şi
exocrine ale stomacului

GLANDE GASTRICE
Fundus + corp
•Celule producătoare de mucus
•Celule parietale: HCl
•Celule zimogene: pepsinogen
•Celule endocrine

GLANDE PILORICE
Mucus
Celule G: gastrina
 Bazele celulare ale funcţiei endocrine şi
exocrine ale stomacului

Mucoasa gastrică – glande gastrice

1. Celule producătoare de mucus
(zona gâtului glandelor)
2. Celule parietale (oxintice)  HCl, Factorul
intrinsec (Castle)
(glande fundice)
3. Celule zimogene (principale)  pepsină şi
renina gastrică
4. Celule endocrine (ex. în zona antrală: celule G  gastrină )
Structura glanda gastrică

Tipuri de
celule
GLANDA GASTRICA
Celule epiteliale

Celule
mucoase mucus

Celule HCl
parietale FI

Celule pepsinogen
zimogene
 SUCUL GASTRIC
• Volum: 1-1,5l/zi
  la stimularea alimentară
  la repaus alimentar şi somn
• Aspect: incolor, limpede, uşor opalescent
• pH: acid 1,5 - 2,5
• Compoziţie: apă 99%
substanţe solide 1%
Secreţie primară acidă + Secreţie primară alcalină
(celule parietale) (celule ne-parietale)
 SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE, ROL
• Pepsinogen/pepsină
– enzimă proteolitică
• Lipaza gastrică, labferment
– la sugar
• Protecţia
• HCl mucoasei:
mucoasei
- denaturează proteine Mucus
- activează pepsinogenul Bicarbonat
- antimicrobian
• Mucus • Digestie
– barieră de protecţie HCl
• Factor intrinsec Pepsinogen
– absorbţia vitB12
 SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE, ROL

1. Pepsina
• Precursor inactiv = pepsinogen
• Enzima proteolitică - activă doar la pH < 3.5
• Stimulată de Ach

HCl
pepsinogen pepsină
 SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE, ROL

2. HCl – produs de celulele parietale

 Mecanismul elaborării acidului clorhidric
Secreţia de HCl este asigurată de celulele parietale
(oxintice) de la nivelul glandelor gastrice (de la
nivelul fundusului şi corpului gastric).
Acesta se formează în interiorul unor canalicule
intracelulare, fiind apoi eliberat la exterior.
Celula parietală stimulată secretă o soluţie acidă
care conţine 160 mmoli/l HCl cu un pH de 0,8.
La acest pH concentraţia de H+ este de aproximativ
trei milioane de ori mai mare decât în sângele
arterial.
Pentru a concentra ionii de H+ se consumă o
cantitate apreciabilă de energie rezultată din
hirdroliza ATP (1500 cal/1 litru de HCl).
 Secvenţe ale elaborării acidului clorhidric :
•H2O din celula parietală (provenind din
metabolism) se combină cu CO2 sub acţiunea
anhidrazei carbonice  HCO3-, care trece
pasiv în plasmă, în schimbul ionilor de clor,
Cl- care va fi transportat pasiv în lumenul
canalicular
•H+ se formează din disocierea H2O (in OH+ şi
H+) si este transportat activ in lumen la
schimb cu ionul de K+ (pompa H+/K+).
•In lumenul are loc formarea HCl
CAPILAR CELULA PARIETALA LUMEN GASTRIC
Pol bazal Pol apical

Metabolism Oxidarea
glucozei
CO2
+
H2O H2O H2O
Anhidraza
carbonica
H2CO3 Pompa
OH- + H+ H+ H+/K+ H+
HCO3- HCO3- + H+
HCl
H2 O K+
Cl- Cl- Cl-
KCl
K+ K+ K+
Na+ pompa
Na +

Na+/K+
 Rolul acudului clorhidric
• Asigură aciditatea sucului gastric
• Asigură activarea enzimelor digestive – trecerea
pepsinogenului în pepsină.
• Crează mediul optim de activitate a pepsinei.
• Intervine în reglarea motilității tractului gastro-
duodenal şi evacuarea chimului în duoden.
• Denaturează proteinele,facilitând astfel scindarea
şi absorbţia lor ulterioară.
• Acţiune bactericidă.
• transformă Fe3+ din alimente în Fe2+ absorbabil
•  eliberarea de secretină din mucoasa duodenală
• HCl activează secretina astfel stimulînd secreţia
pancreatică
 SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE, ROL

3. Mucusul gastric
• Mucus vizibil (care apare la pH alcalin)
 Secretat de celulele epiteliale superficiale
• Mucus solubil (care apare la pH acid)
 Secretat de celule mucoase auxiliare de la gâtul glandei,
celule ale glandelor pilorice şi cardiale

Compoziţie: proteine plasmatice

MPZ
factor intrinsec

Rol: protecţia mucoasei gastrice (“barieră de mucus”)

 SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE, ROL

4. Factorul intrinsec
 Secretat de celulele
parietale în paralel cu
secreţia de HCl
Rol:
absorbţia vitaminei B12
 REGLAREA SECREŢIEI GASTRICE
Reglarea secreţiei gastrice  neuro-umorală:

1)REGLAREA NERVOASĂ
Inervaţia parasimpatică: nervul vag (X)  gg.intramurali  stomac
Stimularea parasimpaticului  - HCl +pepsina
(mediator ch. Ach) -  gastrina
-  histamina
Inervaţia simpatică: coarne lat.măduvă T5-T10  gg.plex celiac  stomac
Stimularea simpaticului  secreţie gastrică  cu mucus
(mediator NA)

2)REGLAREA UMORALĂ  prin hormoni gastro-intestinali

• Gastrină  efect stimulator
• Gastronă  efect inhibitor
• VIP (polipeptidul vasoactiv intestinal)  efect inhibitor
• GIP (polipeptidul gastro-inhibitor)  efect inhibitor
Gastrina
• eliberată de celulele G din glandele antropilorice
• acţionează pe un receptor specific (CCKb) de pe
membrana celulei parietale  stimulează producţia de
HCl
• stimulată de: distensia mecanică (prin GRP)
chimic: alimente bogate în AA
• inhibată de aciditate (ph < 2)

Histamina
• eliberată de celulele enterocromafine din mucoasa gastrică
• acţionează pe receptori H2 de pe membrana celulelor
parietale  stimulează secreţia HCl
• acţionează sinergic cu gastrina şi acetilcolina.
• stimulată de: gastrina
acetilcolina (Ach)
 Fazele secreţiei gastrice
Faza cefalică (20 - 30% răspuns)
mecanism nervos
Faza gastrică (60 – 80% răspuns)
Nervos: colinergic
Endocrin: Gastrina
Paracrin: Histamina
Faza intestinală (5 - 10% răspuns)
Nervos: colinergic
Endocrin: Gastrina,CCK,Secretina
 Faza cefalică
- începe după introducerea alimentelor în cavitatea bucală
SG : 50-150 ml/20 minute prin mecanisme:
1. reflex necondiţionat gastro-secretor

Stimul Cale Centru Cale Efector

aferentă eferentă
contactul cu nervii Nucleul n. X Mucoasa
receptorii gustativi VII,IX,X dorsal al vagului gastrică 
de pe limbă din bulb SG

2. reflex condiţionat gastro-secretor - cu participarea scoarţei

cerebrale
vederea, mirosul, evocarea alimentelor  SG
FAZA
CEFALICĂ
Prin nervul vag (parasimpatic)
Vederea, mirosul, gândul, gustul alimentelor

Ach HCl
gastrina = HCl
histamina

HCl
Ach acţionează pe
celula parietală pe histamina
receptor M3
gastrina
 Faza gastrică
- începe după pătrunderea alimentelor în stomac
SG : 200-350 ml/5 ore prin mecanisme:
1. Distensia gastrică  reflexe lungi (vago-vagale)  gastrina
reflexe scurte (intramurale) HCl
2. Peptide şi AA din alimente  excită direct muc.gastrică  gastrina
HCl
Mediatorii chimici ai secreţiei acide:
- Acetilcolina = mediator chimic al nervului vag
- Histamina - eliberată din mastocite după stimulare vagală
- Gastrina - eliberată din celulele G (z. antro-pilorică stomac + duoden)
după stimulare vagală
- efecte: gastrice: - sectreţia de HCl
- secreţia de pepsină şi factor Castle
- sectreţia de gastrină  inhibată de pH<2, calcitonină
 stimulată de alcool, cafea, peptone
 FAZA GASTRICĂ

Distensia, alimente = reflexe

vagovagale şi locale
= HCl, pepsinogen
Distensia, alimente, stim. vagală
= eliberare gastrină
Elib. gastrină = HCl (receptor CCKB)
 Faza intestinală
- începe la pătrunderea chimului gastric în duoden
(la 2-3 ore după masă; durată = 8-10 ore)
SG : 200-300 ml/5 ore;
se realizează prin mecanism umoral:
• Contactul mucoasei intestinale cu: - produşi de digestie
- SG acid
- alcool

eliberare gastrină   secr. de HCl+pepsină

• Contactul mucoasei duodenale cu: lipide, chim gastric hiperton


eliberare enterogastronă
secretină   secreţia gastrică
CCK
GIP
FAZA INTESTINALĂ

Acid in duoden
elib. gastrină
evacuare

gastrina
Secretina &
Cholecistokinina (CCK)

Circulatie
SECREŢIA PANCREATICĂ

Endocrină - insulină şi glucagon

Exocrină - enzime şi bicarbonat

 SUCUL PANCREATIC: COMPOZIŢIE

Proprietăţi:
Proprietăţi cantitate = 1,5 l/zi
pH = 8 - 8,4
Compoziţie:
98,5  apă
1,5  rezidiu uscat: - substanţe anorganice:
HCO3- 
- substanţe organice:
enzime pentru: G, L, P
 SUCUL PANCREATIC: COMPOZIŢIE
• Ioni: Na, K,  HCO3- , Cl-
• Enzime
• Enzimele proteolitice
• Tripsina
• Chimotripsina
• Carboxipeptidaza
• Elastaza
• Dnaza
• Rnaza
!!! INACTIVE: enterokinaza
• Enzimele lipolitice tripsinogen chimotripsinogen procarboxipeptidaza

• Lipaza pancreatică
• Colesterolesterhidrolaza tripsina chimotripsina carboxipeptidaza
• Fosfolipaza A2
• Enzime glicolitice
• Amilaza pancreatică
 SUCUL PANCREATIC: mecanism de
elaborare
2 componente:
Componenta enzimatică  produsă de acini = secreţie ecbolică
- este stimulată de PS, gastrină, CCK
Componenta hidro-electrolitică  produsă de celulele ductale = secr.hidrolatică
- este stimulată de secretină

Mecanismul de secreţie a componentei enzimatice

- Stadiu ribozomal: se sintetizează proenzima
- Stadiu de trecere în RER
- Stadiu de trecere în REN  vacuole cu granulaţii de zimogen
- Migrare vacuole cu zimogen la pol apical celule acinare  eliminare în lumen
Mecanismul de secreţie a componentei hidroelectrolitice
- în porţiunea de început a ductului  lichid izoton, bogat în HCO3-
- în porţiunea finală a ductului : HCO3- se reabsoarbe pasiv la schimb cu Cl- 
 în sucul pancreatic :  HCO3- şi  Cl- (dacă debitul secretor este mic)
 Enzimele pancreatice

Celule acinare

Proteaze Lipaze Amilaze



Inactive
 Active
Activate în
intestin
 REGLAREA SECREŢIEI PANCREATICE
1) Reglarea nervoasă
•Inervaţia parasimpatică : nervul vag (X) ;
stimularea vagală   SP (direct şi prin secreţiei de gastrină)
•Inervaţia simpatică: nervii splahnici;
stimularea simpatică   SP
2) Reglarea umorală
Hormon Loc de sinteză Stimul Efect
Secretină mucoasa duoden contactul cu HCl hidrolatic
+jejun superior
CCK mucoasa duoden contactul cu ecbolic
+jejun superior lipide, peptone
Gastrină cel G din zona antro- SP
pilorică + duoden

VIP muc. duoden SP

Somatostatină pancreas SP
Glucagon pancreas SP
 REGLAREA SECREŢIEI PANCREATICE

• Faza cefalică - (10-15%)

activarea eferenţelor vagale  eliberarea
enzimelor
• Faza gastrică
fără importanţă la om
• Faza intestinală - majoritatea secreţiei
CCK – efect ecbolic (enzimele)
secretina – efect hidrolatic ( HCO3-)
Colecistokinina
stomac
duoden
CCK
Celule I

Peptide
Amino acizi, H+
lipide pancreas

Enzime
 Secretina

lipide H+

Celule S
HCO3-

Secretina
 SECREŢIA INTESTINALĂ
Intestinul subţire:
• vili la nivelul mucoasei
• cripte/glande Lieberkuhn între vili
• “margine în perie” a celulelor epiteliale
 SECREŢIA INTESTINALĂ: compoziţie

Proprietăţi:
cantitate: 3l/zi
pH = alcalin (8)
- în perioade interdigestive: comp. ionică şi osmolaritate ≈
plasma
- în perioade digestive: suc intestinal pur, conţine 1g proteine/l

Compoziţie:
Compoziţie - depinde de zonă:
• în duoden predomină glande BRUNNER  secretă mucus
• în restul intestinului subţire predomină glande
LIEBERKUHN  produc SI propriu-zis
 Glande Lieberkuhn Vil

Celule mucoase
(mucus)
Enterocite
Cel. endocrine
(margine în perie) (hormoni: reglarea
locală)

Celule Paneth
(granule secretorii)
 SECREŢIA INTESTINALĂ: compoziţie
ENZIME
 enterokinaza  activează tripsina şi chimotripsina
 enzime proteolitice
• erepsina = amestec de enzime proteolitice; degradează pp  AA
• nucleaze  degradare polinucleotide  mononucleotide
• nucleotidaze  degradare mononucleotide  nucleozid + acid fosforic
• nucleozidaze  degradează nucleozide  pentoza + baza azotată
 enzime pentru glucide
• amilaza intestinală  det.hidroliza amidonului  maltoză
• dizaharidaze: maltaza  hidroliza maltozei  2 mol. glucoză
zaharaza  hidroliza zaharozei  glucoză + fructoză
lactaza  hidroliza lactozei  glucoză + galactoză
lipide lipaza intestinală  hidroliza trigliceride (TG)
 enzime pentru lipide: 
AG + MG
 Secreţia de mucus
Protejează
duodenul de
Glande Brunner - mucoase aciditatea
chimului gastric

SNVPS + secreţia
SNVS - secreţia

Pancreas
 Secreţia intestinală
Intestin subţire
Mucus/bicarbonat – protecţia mucoasei
Componenta hidroelectrolitică
reglare:
mec. Nervoase locale
mec. Hormonale (secretină, CCK) – rol minor

Intestin gros
Secretă mucus.
Secreţia hidroelectrolitică: reacţie de răspuns la stimuli
iritanţi.
 Secreţia
intestinală NaCl
K+

K Na, K,
2Cl 2Cl
Na+
Cl- op Cl - Na+
P
Na+
cl K+ K+
Secretia cAMP
netă

Na+ Na+

Celule
secretorii
 Secreţia intestinală - enzime şi hormoni

Enzime digestive: de la nivelul marginii în perie

Enterokinaza: secretată de mucoasa duodenală

Hormoni – secretaţi de celulele endocrine din mucoasă

Stimul: activare chemoreceptori de către componentele
din alimente
Stimulează secreţia la alte nivele:
Gastrina - duoden  stomac
Cholecistokinina – intestin subţire  pancreas
Secretina – intestin subţire  pancreas
 REGLAREA SECRETIEI
INTESTINALE
• Reflexele locale = cele mai importante mecanisme de
reglare a secreţiei intestinului subţire (în special cele
iniţiate de stimului tactili sau iritanţi).

prezenţa chimului  declansarea secretiei intestinale

(volumul secretiei este d.p. cu volumul chimului)

Reglarea nervoasă
• - stimularea vagală creşte secreţia glandelor Brunner şi
probabil nu are efect asupra glandelor intestinale.
Reglarea umorală: intervin gastrina, CCK, secretina, VIP,
  secreţia intestinală
 Functiile ficatului:
• Rezervor saguin
• Secreţia bilei
• Neutralizarea substanţelor toxice de origine
endo- şi exogenă
• Depozitarea glicogenului
• Conversia galactozei, fructozei şi altor
monzaharide în glucoză
• Gluconeogeneza hepatică din aminoacizi
• Sinteza colesterolului, fosfolipidelor şi
lipoproteinelor
• Conversia hidrocarbonaţilor şi proteinelor în
grăsimi
• Sinteza pigmenţilor şi sărurilor biliare
• Sinteza proteinelor sângelui şi factorilor
sanguni de coagulare
• Dezaminarea aminoacizilor,
transformarea amoniacului în uree
• Depozitarea vitaminelor A, D, B12
• Stocarea fierului sub formă combinată cu
apoferitina hepatică
• Inactivarea hormonilor
• Excreţia pe cale biliară a unor hormoni,
droguri, substanţe toxice
 SECREŢIA BILIARĂ
-este produsă de hepatocit  bilă hepatică
-este eliminată în căile biliare  este depozitată şi concentrată în
vezica biliară  bilă veziculară
- este eliberată în duoden în perioadele digestive  bilă coledociană

Proprietăţi Bilă hepatică Bilă veziculară

Culoare galbenă brună

Vîscozitate fluidă vîscoasă
pH alcalină neutru/alcalină
Conţinut mai concetrată

Secreţie continuă depozitată 40-50

750ml/zi ml
 Constantele şi compoziţia bilei
Cantitatea 800-1000 ml.
Bila hepatică: galben-aurie, pH 8,0 – 8,6
Bila veziculară: verde-brună, pH 7,0 – 7,6
Compoziţia bilei:
1. Apă 96%
2. Sărurile biliare – precursorul acestora este
colesterolul (metabolit lipidic), care în celulele
hepatice este convertit în acizii colic, dezoxicolic,
lito- şi chenodezoxicolic. Aceştea la rîndul lor se
combină cu glicina sau taurina şi formează sărurile
de Na+ şi K+ a acizilor glicocolic şi taurocolic
3. Pigmenţii biliari: bilirubina şi biliverdina
rezultă din hemoliza eritrocitelor în ţesutul
reticuloendotelial (asigură culoarea bilei)
4.Colesterolul - este în formă neesterificată,
provine din cel endo- şi exogen, în cantităţi
mari favorizează formarea calculelor biliare
5. Lecitina
6. Acizii graşi
7. Mucina
8. Substanţe neorganice:cloruri de Na+, K+, Cl-,
bicarbonaţi şi fosfaţi.
 SECREŢIA BILIARĂ
hepatocite Canaliculi biliari

Epiteliu cuboid Duct biliar

 Rolul şi funcţiile bilei
• Activarea lipazei pancreatice
• Emulsionarea trigliceridelor, efect tensioactiv indispensabil pentru
digestia lipidelor, prin care lipidele sunt transformate în picături fine care
pot fi supuse hidrolizei enzimatice
• Formarea micelelor, forma solubilă a produşilor hidrofobi, care permite
absorbţia lor
• Absorbţia lipidelor şi vitaminelor liposolubile.
• Metabolismul colesterolului: sinteza, secreţia şi absorbţia lui intestinală.
• Reglarea sintezei şi secreţiei biliare a fosfolipidelor.
• Stimularea peristalticii intestinale.
• Reglarea secreţiei biliare: sărurile biliare reprezintă principalul stimul
fiziologic pentru secreţia biliară (circuitul hepato-entero-hepatic al
sărurilor biliare condiţionează fracţiunea colalo-dependentă a secreţiei
biliare).

• Neutralizează chimul gastric acid trecut în duoden.

• Permite eliminarea unor produşi de degradare: pigmenţi biliari, excesul
de colesterol, unii metaboliţi ai hormonilor, unele medicamente, săruri
ale metalelor grele.
 Reglarea sintezei, secreţiei şi evacuării bilei
• Faza cefalică: la gustarea şi mirosirea alimentelor, la prezenţa lor în
cavitatea bucală şi faringe.
Predomină reglarea nervoasă (n. Vag) – creşte evacuarea bilei.

• Faza gastrică: la distensia stomacului

Reglarea nervoasă (n.Vag) creşte evacuarea bilei.
Reglarea umorală (gastrina) creşte evacuarea bilei.

• Faza intestinală: declanşată de scăderea pH-lui în duoden, de produşii

digestiei lipidelor şi absorbţia acizilor biliari în ileon.
Predomină reglarea umorală
colecistokinina creşte evacuarea bilei şi secreţia acizilor biliari.
secretina – creşte secreţia electroliţolor şi apei

• Interdigestiv: scade eliberarea bilei în duoden, creşte sinteza

de acizi biliari în hepatocite