(Macedon) INTRODUCERE Alexandru cel Mare s-a nascut in anul 356i.H. . Alexandru apartinea unei familii regale renumite. Tatal sau este Filip al II- lea, reusise sa transforme Macedonia dintr-un stat mediocru intr-o mare putere politica. Mama lui Alexandru, este Olimpia, (o femeie foarte frumoasa dar lipsita de scrupule) dorea cu orice pret alegerea lui Alexandru, ca rege al Macedoniei. Dupa infrangerea de la Cheronea, armatele aliate Greco-Macedoniene, vor ataca imperiul persan condus de Darius al III- lea Codomanul. Pentru a cuceri acest imperiu Alexandru, a avut nevoie de trei mari batalii: Granicos - 334 i.H., Issos - 333 i.H. si Gaugamela - 331 i.H. Paradoxal , desi Alexandru ( zis si numitul) Macedon nu avea o armata mai mare de 40 de mii de soldati, el a invins o armata persana care desi era de 10 ori mai mare era foarte slab organizata. Distrugand imperiul persan Alexandru Macedon nu era multumit, vroia mai mult, astfel v-a invinge pe printul indian Porus. Intors din India, Alexandru planuia o campanie impotriva Arabiei urmand ca apoi sa cucereasca Europa intreaga. Se povestește că micul prinț a reușit să îmblânzească un armăsar cu coama neagră, de proveniență grecească, vândut regelui de către un comerciant, pe care nu l-au putut călări nici cei mai puternici generali din armata lui Filip și nici regele însuși. Alexandru a exclamat: „Ce cal pierd (ei, suita lui Filip). Și numai pentru că ei nu știu să se poarte cu un cal”. Alexandru i-a cerut voie tatălui său să tragă de frâiele calului și descoperise frica calului față de umbra sa. L-a întors cu fața spre soare și l-a putut încăleca. De atunci, acest armăsar a devenit calul lui Alexandru, pe care l-a numit Bucefal („cap de bou”). PERSONALITATEA Conform lui Plutarh, Alexandru a avut un temperament violent
și impulsiv, care, fără îndoială, a contribuit la unele dintre
deciziile sale. Deși Alexandru a fost încăpățânat și nu a răspuns la toate comenzile primite de la tatăl său, el a fost deschis la dezbateri. El a avut și o latură mai calmă, perceptivă, logică și calculată. A avut o mare dorință de cunoaștere, o dragoste pentru filozofie, și a fost un cititor pasionat. Acest lucru a fost, fără îndoială, datorită tutelei lui Aristotel. Alexandru a fost inteligent și avea un ritm alert de învățare. Datorită inteligenței sale, și-ar fi dezvoltat capacitatea de-a comanda. BATALIA DE LA GRANICUS
Armata persană condusă de
Memnon din Rhodos (un general grec exilat care s-a alăturat Persiei și care comanda o armată de mercenari greci), încearcă să oprească trupele macedonene pe malul râului Granicos, în mai 334 î.Hr. Deși au fost obligați să traverseze râul și să escaladeze un mal abrupt, macedonenii i-au pus pe fugă pe perși, după o luptă crâncenă dintre cele două cavalerii, în cursul căreia Alexandru a fost de câteva ori în pericol de moarte. LUPTA DE LA ISSOS Odată ajuns în Tars, Alexandru îl cucerește, după care cade grav bolnav; unii spun că din cauza oboselii, alții că pricina ar fi fost baia în apa rece ca gheața a râului Cidnus. Situația este cu atât mai gravă cu cât regele Spartei încercă o revoltă, aliindu-se cu perșii. Cu toate acestea, Alexandru se mobilizează și, ajutat de locul propice al bătăliei, dar și de abilitatea sa de a-și ordona și conduce trupele în luptă, reușește să pună pe fugă imensa armată de 600.000 de oameni pe care perșii o strânseseră pe câmpia de la Issos. Darius fuge, lăsându-și în mâinile învingătorului mama, soția, fiicele și o pradă de război imensă și se retrage dincolo de Eufrat. BĂTĂLIA DE LA GAUGAMELA Alexandru si-a asezat tabăra pe malul râului Bulemus și a înaintat împreună cu oamenii săi, transportând doar echipamentele și proviziile pentru câteva zile. Macedonenii au ajuns la Gaugamela în după amiaza zilei de 30 septembrie. Alexandru a dorit inițial să îi atace pe perși imediat după ce au ajuns, dar generali s-au opus. De asemenea, generalii lui Alexandru au propus un atac de noapte, pentru a diminua avantajul numărului. Alexandru nu a acceptat, motivând că aceasta ar fi o victorie furată. Chiar în noaptea dinaintea bătăliei avusese loc o eclipsă lunară, considerată de greci un semn de rău augur. Alexandru a spus că pentru perși va fi de rău augur, căci "luna persană va fi umbrită de soarele macedonean" (simbolul Macedoniei fiind soarele). Mulțumesc pentru atenție!