NOȚIUNI GENERALE DE PARAZITOLOGIE

• Parazitologia (gr. parasitos: para = alături; sitos =

mâncare; gr. logos = știință):
- ramură a biologiei și a medicinii;
- se ocupă cu studiul organismelor parazite (morfologie,
ciclul de viață, relații cu gazda, etc.) precum și a
măsurilor de prevenire a infectării și combatere a
acestora.

• Parazitologia medicală: ramură a medicinii care

are ca obiect studiul paraziților care trăiesc pe seama
organismului uman ca și al bolilor pe care le produc.
 NOȚIUNI GENERALE DE PARAZITOLOGIE

• Parazit: organism animal sau vegetal care se

hrănește pe seama altui organism animal sau vegetal
căruia nu îi aduce niciun folos ci adesea îi provoacă
adeseori daune (boli / moartea).

• Zooparazit (parazit animal): parazit care trăiește

pe/într-un organism animal.

• Fitoparazit (parazit vegetal): parazit care trăiește

pe/într-un organism vegetal.
 NOȚIUNI GENERALE DE PARAZITOLOGIE

• Paraziți temporari: parazitează gazda perioade

scurte de timp, de obicei pentru a se hrăni.

• Paraziți permanenți: parazitează organismul gazdă

toată viața lor.

• Paraziți monoxeni: își desfășoară ciclul evolutiv

într-o singură gazdă.

• Paraziți heteroxeni: își desfășoară ciclul evolutiv în

mai multe gazde succesive.
 NOȚIUNI GENERALE DE PARAZITOLOGIE

• Gazda definitivă: organismul în care parazitul își poate

atinge stadiul final de dezvoltare.

• Gazda intermediară: organismul în care parazitul

cantonează doar o perioadă de timp, într-o etapă a dezvoltării
sale.

• Omul poate fi pentru organismele care îl parazitează:

- gazdă definitivă: ex. ascarid, oxiur, tricocefal;
- gazdă intermediară: ex. hidatide, cisticerci, plasmodii;
- gazdă accidentală: trichinele.
 NOȚIUNI GENERALE DE PARAZITOLOGIE
• Ectoparaziți:
- trăiesc pe organismul gazdă (pe/în tegumentul gazdei);
- infestație;
- ex.: artropodele parazite.

• Endoparaziți:
- trăiesc în organismul gazdă (în cavități, organe, țesuturi);
- infecție;
- pot fi:
- endoparaziți cavitari: ex.: Giardia lamblia,
Trichomonas vaginalis;
- endoparaziți tisulari: ex.: hidatidele, cisticercii;
- endoparaziți intracelulari: ex.: leishmaniile,
plasmodiile.
 NOȚIUNI GENERALE DE PARAZITOLOGIE

• Paraziți facultativi:
- pot trăi și pe cont propriu în natură dar se pot adapta
în anumite situații și la anumite organisme gazdă;
- ex. amibe libere potențial patogene (Naegleria,
Acanthamoeba).

• Paraziți obligatorii:
- supraviețuirea lor este condiționată de modul de viață
parazitar;
- ex. amibe parazite patogene (Entamoeba histolytica).
 NOȚIUNI GENERALE DE PARAZITOLOGIE

• Saprofitism (sapros - putred, phyton - plantă):

-mod de viaţă al unor organisme numite saprotrofe în
care dezvoltarea se face pe seama materiilor organice
în descompunere.

- organismele saprotrofe se împart în:

- saprofite: fiinţe vegetale;
- saprozoice: fiinţe animale (ex. Musca Domestica).
 NOȚIUNI GENERALE DE PARAZITOLOGIE

• Simbioza (gr. syn = împreună; bios = viaţă;

osis- condiţie):
- ansamblul relațiilor stabilite între 2 organisme
care s-au adaptat să trăiască împreună;
- asocierea este intimă, de lungă durată și poate
fi avantajoasă sau dăunătoare partenerilor.
- relațiile dintre parazit și gazdă pot fi:
- neantagonice (comensalism, mutualism);
- antagonice (parazitism).
 NOȚIUNI GENERALE DE PARAZITOLOGIE
• Relații de mutualism: cooperare avantajoasă pentru
ambii parteneri.

• Relații de comensalism: un partener are un

beneficiu din asociere fără a-i provoca daune celuilalt.

• Relații de parazitism:
- în sens larg, unul dintre parteneri este dependent de
celălalt;
- în sens medical, unul dintre parteneri trăieşte şi se
hrăneşte pe seama celuilalt aducându-i daune.
-
 NOȚIUNI GENERALE DE PARAZITOLOGIE

• Parazitism permanent: stare a unor ființe al căror

mod de viață parazitar durează toată viața.

• Parazitism temporar: stare parazitară de scurtă

durată a unei ființe, necesară de obicei pentru a se
hrăni în gazda sa.

•Parazitism periodic (parazitism de fază): stare

parazitară de scurtă durată a unei ființe care adoptă
viața parazitară în anumite stadii de dezvoltare.
 NOȚIUNI GENERALE DE PARAZITOLOGIE

• Parazitism adevărat: stare a unei ființe care, pentru

a supraviețui, este obligată să-și ducă în mod constant
viața pe/într-o gazdă care îi poate asigura nutrienții
necesari.

• Parazitism accidental (ocazional, sporadic): stare a

unei ființe care duce de obicei o viață independentă de
o anumită gazdă, determinată de nevoia de a adopta,
în anumite condiții, o viață parazitară.
 CĂI DE PĂTRUNDERE ALE PARAZIȚILOR
ÎN ORGANISMUL GAZDĂ
• prin aer, apă, alimente contaminate (ex.
ascarid, oxiur, tricocefal);
• prin traversare activă a tegumentului (ex.
larve de Ancylostoma, Strongyloides);
• prin consumul gazdei intermediare (ex.
Taenia solium, Taenia saginata, Diphylobotrium
latum);
• prin autoinfecție prin intermediul
propriilor mâini (ex. oxiuri).
 CĂI DE PĂTRUNDERE ALE PARAZIȚILOR
ÎN ORGANISMUL GAZDĂ
• prin intermediul unor vectori:
- prin contaminare: vectorul depune pe
tegument formele infectante (salivă, dejecte)
care pătrund apoi în organismul gazdă;
- prin inoculare: vectorul, prin ințepare,
introduce în plagă formele infectante.
• calea verticală: infecţia transplacentară,
congenitală, de la mamă la făt (ex. Toxoplasma
gondi).
 CĂI DE ELIMINARE A PARAZIȚILOR DIN
ORGANISM
- desprindere - pentru ectoparaziţi (căpuşe, insecte
hematofage): părăsesc corpul gazdei la scurt timp
după ce s-au hrănit;

- materii fecale - pentru paraziţii care trăiesc la

nivelul tubului digestiv (ouă, chisturi);

- urină - ouă de Schistosoma haematobium care cad

în cavitatea vezicii prin perforarea pereţilor venelor
vezicii urinare;
 CĂI DE ELIMINARE A PARAZIȚILOR DIN
ORGANISM
- secreţiile uretrale sau vaginale - pentru
Trichomonas vaginalis;

- salivă - ca atare sau picăturile lui Phlugge - pentru

Trichomonas bucalis;

- străpungerea tegumentului – pentru cei cu

localizare subcutanată, musculară, alte organe
Impas parazitar - paraziţi ce nu dispun de posibilităţi
normale de eliminare din organism (larva migrans
viscerală, trichineloza).
 ACȚIUNI ALE PARAZIȚILOR ASUPRA
GAZDEI
Pătrunderea parazitului în organismul gazdă determină:
• mobilizarea mecanismelor de apărare ale gazdei;
• declanșarea acțiunilor prin care parazitul se sustrage
mecansimelor de apărare ale gazdei:
- mimare antigenică: paraziții se îmbracă cu
anumite componente ale gazdei nemaifiind recunoscuți
ca non self;
- variație antigenică: îți modifică glicoproteinele de
suprafață;
- blocarea anticorpilor neutralizanți: Ag parazitare
se combină cu anticorpi fără capacitate de neutralizare;
- localizare intracelulară;
- imunosupresie: reduc răspunsul imun.
 ACȚIUNI ALE PARAZIȚILOR ASUPRA
GAZDEI
• Acțiunea spoliatoare:
s
- este o caracteristică generală a paraziţilor;
- directă: parazitul consumă din alimentele
gazdei sau din ţesuturile acesteia;
- indirectă: parazitul provoacă tulburări de
nutriţie.
• Acțiunea toxică și alergică: determinată de
produsele de dezasimilare sau toxinele (neurotoxine,
hemolizine) elaborate de parazit și eliminate în
organism.
 ACȚIUNI ALE PARAZIȚILOR ASUPRA
GAZDEI
• Acțiune traumatică: traumatisme care pot afecta
integritatea organelor parazitate favorizând intrarea în
circulaţia generală a toxinelor, bacteriilor, paraziţilor și
apariția de metastaze la distanță (ex. amibiaza).
• Acțiunea inflamatoare: este datorată de fapt
reacției organismului gazdă.
• Acțiunea mecanică: blocare și stază (ex.
ascarizii) / compresiune (ex. chistul hidatic).
• Acțiunea iritativă la nivel tisular: formare de
focare de scleroză fibroasă și granuloame inflamatorii.
• Acțiunea imunodepresivă: reducerea răspunsului
imun (ex. malarie, schistosomiază).
 REACȚII ALE GAZDEI LA PREZENȚA
PARAZIȚILOR
• Reacţii generale:
- tulburări neurologice prin acţiune directă asupra
SNC sau indirectă prin intermediul toxinelor;
- anemie produsă prin mecanisme diferite (în malarie,
leishmanioză viscerală, anchilostomiază,
botriocefaloză);
- anemie hemolitică;
- anemie prin sechestrare splenică;
- anemie posthemoragică.
• splenomegalia: prezentă în malarie, leishmanioza
viscerală şi în schistosomiază
 REACȚII ALE GAZDEI LA PREZENȚA
PARAZIȚILOR
• Reacţii celulare:
- apar prin acțiunea toxinelor;
- sunt influențate de starea organismului gazdă
și de localizarea parazitului și pot fi:
- metaplazie;
- hiperplazie;
- neoplazie.

• Reacţii umorale: paraziții/toxinele 

formarea anticorpilor.
 REACȚII ALE GAZDEI LA PREZENȚA
PARAZIȚILOR
• Hipereozinofilia în parazitoze:
- poate fi locală (granuloame) sau sanguină;
- rar în protozooze, pregnant în helmintiaze;
- influențată de natura/localizarea parazitului, de factori
de gazdă și de abordarea terapeutică a parazitozei;
- agresiunea helmintică determină, după o perioadă de
latență, apariția leucocitozei cu PMN, apoi cu eozinofile
al căror nr. crește progresiv până la o valoare maximă
în funcție de specie, apoi curba devine declivă, iniţial cu
o pantă abruptă, apoi lentă (curba lui Lavier - în clopot
asimetric).
 ACȚIUNI ALE PARAZIȚILOR ASUPRA
GAZDEI
• Hipereozinofilia în parazitoze:
parazitoze
- Curba desenată de leucocitoză este superpozabilă
celei a eozinofilei, care rămâne constant peste valorile
normale atât timp cât persistă parazitul.
- Cel mai ades hipereozinofilia este realizabilă în
prezenţa unui număr-prag de paraziţi.
- Cu cât parazitul este mai specific omului cu atât
eozinofilia sanguină este mai scurtă.
- Cu cât ciclul larvar necesită o migrare tisulară
pluriviscerală, cu atât eozinofilia este mai persistentă şi
atinge valori mai ridicate.
 ACȚIUNI ALE PARAZIȚILOR ASUPRA
GAZDEI
• Hipereozinofilia în parazitoze:
parazitoze
- supradăugarea unei agresiuni pe un organism
parazitat va antrena o reducere a eozinofiliei (episod
infecţios, terapia cu cortizon, ACTH)
- medicaţia antiparazitară va determina în timp o
normalizare a numărului de eozinofile în concordanţă
cu eliminarea paraziţilor;
- în primele ore/zile după adm. antihelminticelor este
frecvent observată creşterea tranzitorie a eozinofiliei şi
se însoţeşte de regulă de semne clinice de mare valoare
diagnostică.
- reinfecţiile şi suprainfecţiile vor induce curbe identice
celei iniţiale dar cu vârf sub cel maximal iniţial şi cu
evoluţie descendentă mai rapidă.
 IMUNITATEA ÎN PARAZITOZE
• Agresiunea parazitului asupra gazdei determină
mobilizarea unor mecanisme de apărare complexe care
vor determina:
- eliminarea parazitului din organism;
- stabilirea unui echilibru între gazdă şi parazit;
- modificări ale homeostaziei organismului cu
alterarea funcţiilor vitale.
• Efectul depinde de starea sistemului imun al
gazdei.
• Imunodepresia poate favoriza extinderea
invaziei parazitare, punând în pericol viaţa bolnavului
• În parazitoze funcţionează aceleaşi procese imune
fundamentale ca şi în infecţiile bacteriene sau virale,
dar la nivele mult mai scăzute.
 IMUNITATEA ÎN PARAZITOZE
• Imunitatea înnăscută (rezistența naturală) este
legată de specificitatea de gazdă a parazitului (ex.
Taenia solium se dezvoltă doar la om).

• Rezistenţa naturală relativă: se ia în discuție când

parazitul ajunge într-o gazdă care nu este cea
obişnuită, dezvoltându-se mai slab, cu dimensiuni mai
reduse, o fecunditate scăzută, o existenţă mai scurtă.
 IMUNITATEA ÎN PARAZITOZE
• Imunitatea dobândită poate fi realizată natural sau
artificial.
a. Imunitatea dobândită natural poate fi:
- imunitate activă, postiinfecţioasă:
- imunitatea concomitentă: o specie parazitară ce este
prezentă în organism împiedică pătrunderea şi dezvoltarea de
noi paraziţi aparţinând aceleaşi specii;
- imunitatea reziduală: persistă și după dispariţia
parazitului, celulele imunocompetente elaborând Ac specifici;
imunitatea reziduală absolută este foarte rar întâlnită;
- imunitate pasivă, maternală (de la mamă la făt), are o
durată scurtă, de 3-6 luni.
 IMUNITATEA ÎN PARAZITOZE
b. Imunitatea artificială activă sau pasivă: are
aplicaţii modeste în parazitologie.

Hipersensibilitatea: ansamblul răspunsuri patologice

induse de antigenele parazitare prin modificarea
reactivitaţii organismului gazdă.

Anafilaxia: urgență medicală - manifestare bruscă,

violentă,dramatică, cu evoluţie gravă - şoc anafilactic
(ex. chist hidatic).

Alergia: reacţiile locale sau generale la nivelul unor

celule sau ţesuturi care se manifestă mai frecvent
prin erupţii cutanate.
 IMUNITATEA ÎN PARAZITOZE
Antigenele parazitare:
Antigene exogene (metabolice): secreţiile şi excreţiile
(toxine) eliberate în timpul dezvoltării, eclozării sau
migrării paraziţilor în ţesuturi,
Antigene endogene (somatice): fac parte din corpul
parazitului.
Antigenele sunt caracteristice speciei sau genului
coexistând ca un "mozaic antigenic", fapt care
scade specificitatea reacţiilor serologice, dacă
antigenele folosite nu sunt purificate suficient.
 IMUNITATEA ÎN PARAZITOZE
Anticorpii antiparazitari:
Anticorpi funcționali (protectori): iau parte
activ la procesul de apărare a gazdei (ex.
anticorpi antienzime);
Anticorpi nefuncționali: sunt doar markeri ce
permit detectarea infecției (precipitanţi,
aglutinanţi si fixatori de complement).
 SUPRAVEGHEREA ȘI COMBATEREA
BOLILOR PARAZITARE
• Profilaxia: ansamblul de activităţi care au
drept scop limitarea răspândirii paraziţilor la noi
gazde, folosind diverse măsuri de prevenire
care nu acţionează întotdeauna direct asupra
agenţilor cauzali.

• Terapia: are ca scop vindecarea bolnavului

fiind condiţionată de distrugerea formelor
parazitare care au determinat instalarea
fenomenelor morbide.
 SUPRAVEGHEREA ȘI COMBATEREA
BOLILOR PARAZITARE

• Eradicarea: reprezintă un complex de măsuri

cu aplicare limitată în timp, dirijate concentric
asupra tuturor verigilor lanţului epidemiologic,
prin care se realizează dispariţia completă şi
definitivă a tuturor cazurilor de îmbolnăvire
produse de un anumit agent patogen viu.