PRINCIPALII INDICATORI

FUNCTIONALI UTILIZAȚI IN
APRECIEREA DEFICIENȚELOR
VIZUALE

GIRBEA LUIZA-ȘTEFANA
PIPP-anul I, grupa 3
 Cuvinte cheie:
Acuitatea vizuală
Câmpul vizual
Sensibilitatea luminoasă
Sensibilitatea de contrast
Sensibilitatea cromatică
Eficiența vizuală
 Acuitatea vizuală
Desemnează distanța la care ochiul poate percepe distinct
obiectele .
Se calculează după formula:V=d/D, D=distanța citirii r
Rândului de către ochiul emetrop si d=distanța examinării
(5m)
Persoanele care au o acuitate vizuală de 1/10, adică pot
vedea la 6-7 metri ceea ce o persoana normală poate vedea la
70m, sunt considerate persoane cu deficiențe
vizuale(ambliopi), dar nu nevăzătoare , iar cele care au o
acuitate vizuala sub 1/10 sunt considerate cu cecitate
(absența vederii).
 DETERMINAREA ACUITĂȚII VIZUALE
Se face cu ajutorul unui optotip standardizat pentru
fiecare ochi in parte, începând cu cel cu vederea mai slabă.
Ochiul neexaminat este acoperit cu un opercul
semitransparent.
Subiectul este așezat in poziție centrală in fața optotipului
la distanță de 5 metri și i se indică să citească semnele
grafice din fiecare rând incepând cu cele de dimensiuni
mai mari.
Valoarea acuității se consideră cea corespunzătoare
ultimului rând in care subiectul distinge corect majoritatea
semnelor (maxim 20 % greșeli).
Optotipul de distanță se pozitionează
la o distanță mai mare de 5metri
Acuitatea vizuală se masoară cu
ajutorul optotipului pentru distanță și
pentru aproape.
Optotip
 CÂMPUL VIZUAL
Reprezintă spațiul pe care il poate percepe ochiul
atunci cand privește fix un obiect.

 Limitele câmpului vizual:

60° înspre nas
50° în sus
70° în jos
90° înspre tâmplă
În anumite stări patologice apar scăderi ale câmpului
vizual clasificate in:
În anumite stări patologice apar scaderi ale câmpului
vizual clasificate in:
 afecțiuni ușoare(scăderi cu 10-20 °)
 afecțiuni medii(scăderi cu 20-30 °)
 afecțiuni accentuate(scăderi cu 30-40 °)
 afecțiuni grave(scăderi de peste 40 °), situație în care
apare si vederea tulburată
 DETERMINAREA CÂMPULUI VIZUAL

 se realizează prin intermediul unui test capabil să

evalueze atât vederea centrală cât si cea periferică
Testul pentru determinarea câmpului vizual
reprezintă o examinare subiectivă.
Testul pentru determinarea câmpului vizual constituie
de fapt un fel de hartă a câmpului vizual pentru fiecare
glob ocular in parte.
Pentru ca acesta să ofere informațiile relevante
pacienții trebuie să ințeleagă instrucțiunile testării, să
devina cooperanți și să realizeze testarea in totalitate
 Pierderea câmpului vizual 


Pierderea câmpului vizual poate apărea din cauza unei boli sau
dereglări a ochiului, nervului optic sau creierului.


Există patru tipuri de defecte ale câmpului vizual
- pierderea câmpului vizual deasupra sau dedesubtul
orizontalei, asociat cu diverse deviaţii ale ochiului
-hemianopsia bitemporală, pierderea câmpului vizual la margini;
- scotom central, pierderea câmpului vizual central
- hemianopsia omonimă, pierderea câmpului vizual la una din
margini, la ambii ochi
 Sensibilitatea luminoasă
Este capacitatea de a diferenția diferite intensitați ale
luminii ;
 Reprezintă forma elementară a funcției vizuale;
Capacitatea ochiului de a sesiza lumina si de a se
adapta la variațiile luminoase din mediul inconjurător
În raport cu acest indice se determină:
-sensibilitatea luminoasă absolută (proprietatea
retinei de a percepe minimul vizibil de lumină)
-sensibilitatea luminoasă diferențială(perceperea
unei diferențe de lumini intre două surse separabile)
 •
Sensibilitatea luminoasă

Adaptarea este modificarea sensibilităţii

analizatorului în funcţie de intensitatea
stimulării luminoase
Sensibilitatea creşte în condiţiile stimulilor
slabi şi scade în stimulilor puternici.
Se determină cu adaptometrul sau fotometrul
O tulburare specifică este hemeralopia - defici­
tul de adaptare senzorială la întuneric
 Sensibilitatea de contrast

Sensibilitatea de contrast este capacitatea de a distinge

deose­birile de intensitate luminoasă dintre excitaţiile
concomitente
O întâlnim la elevii slab-văzători sub aspectul
dificultăţii de a distinge obiectul de fond şi de a urmări
contururile imaginilor.
 Sensibilitatea cromatică
Reprezintă capacitatea ochiului de a percepe culorile
si de a realiza o vedere colorata
Tulburarile sensibilității cromatice se numesc
discromatopsii(totale sau parțiale)si reprezintă
dificultăți de diferite grade in recunoașterea culorilor .
Majoritatea dintre ele sunt congenitale sau definitive
În raport cu anumite culori sunt denumite:
-deuteranomalia(discromatopsia pentru verde)
-daltonismul(discromatopsia pentru rosu)
-tritanopia(discromatopsia pentru albastru)
Tulburările vederii cromatice se răsfrâng asupra
elevilor ambliopi. În unele cazuri nu este vorba însă
de o incapacitate organică ci de faptul că elevul nu a
desfăşurat o activitate perceptuală adaptată
posibilităţilor lui, care să ducă la elaborarea
diferenţierilor cromatice, în aceste cazuri situaţia este
remediabilă prin procesul de învăţământ şi activitatea
de educaţie vizuală.
Există mai multe metode pentru investigarea simţului
cromatic: atlasul lui Polarck. Diferite jocuri de sortare
după culoare servesc profesorilor pentru diagnosticarea
şi educarea simţului cromatic.
 Eficiența vizuală
Desemnează capacitatea de prelucrare, integrare și
activare a stimulilor vizuali la nivel central in raport
cu anumiți factori intelectuali, motivaționali.
Aceasta depinde de toți indicii funcționali ai vederii
Creșterea eficienței vizuale poate fi evidențiată ,
printre altele, prin:
-creșterea distanței de recunoaștere a unor obiecte
sau imagini ;
-consolidarea vederii de aproape(la distanța optimă
de citire)
 -optimizarea indicilor funcționali ai vederii;
-diminuarea dificultaților de localizare in plan și
in spațiu;
-creșterea ritmului si corectitudinii percepției;
 Concluzie
În concluzie, putem spune că între acești
indicatori există raporturi de interdependență care
favorizează calitatea vederii binoculare,
evidențiată in special prin:
-perceperea corectă a distanțelor
-capacitatea de separare dintre două semnale
luminoase
-capacitatea de fixare a privirii asupra unui
punct fix
Funcția analizatorului vizual este raspunzătoare de
trei componente:
a) percepția luminii prin :
-vederea scotoptică (adaptarea la intuneric)
-vederea fotoptică(vederea in condiții de
luminozitate si perceperea culorilor
-vederea mezoptică (rezultanța primelor doua)
b)percepția formei(contururi, mărimi, detalii ale
obiectelor)
c)perceptia culorilor
 BIBLIOGRAFIE
Gherguț A.(2013) Sinteze de psihopedagogie specială.
Ghid pentru concursuri si examene de obținere a
gradelor didactice, Editura Polirom, Iasi

https://cyd.ro/indicii-functionali-si-eficienta-vederii/

DEFICIENŢA VIZUALĂ – DEFINIRE ŞI CLASIFICARE

Deficienţa vizuala – definire şi clasificare _ Elges

Laura - Academia.edu.html