Curs 3

ȘCOLI DE GÂNDIRE ECONOMICĂ

SURSELE ȘCOLILIOR DE GÂNDIRE
ECONOMICĂ

1. IDEI ECONOMICE ÎN CHINA ANTICĂ și EVUL MEDIU

2. GÂNDIREA ECONOMICĂ ARABĂ

1. IDEI ECONOMICE DIN CHINA

Gândirea economică din China își are sursele de formare în:

Tradiția și experiența oamenilor în asigurarea celor necesare traiului
curent;
Operele marilor filosofi;
Particularitățile guvernării (Marele zid chinezesc (214-204 î. Hr.);
Marile descoperiri științifice, profunzimea cunoașterii științifice din
China antică și medievală : hârtia (100 d. Hr.), busola, praful de pușcă
etc.;
In acest univers necunoscut, chinezii făcuseră deja pași mari pe calea
cunoașterii și a tehnologiei, de mai bine de 5.000 de ani.
GEC a apărut în secolul al VIII-VII î. Hr. pe fondul căutării celor
mai bune forme de organizare și cooperare socială;
GEC desemnează generic într-un program de cercetare care
cuprindea o concepție religioasă, socială, economică și politică;
GEC a fost rezultatul eforturilor intelectuale și educaționale ale
marilor filosofi;
GEC s-a format urmând, în special, scopul programului de cercetare
al lui Confucius (V-VI î. Hr.);
Metoda de cercetare: observația directă și introspecția;

Metoda de expunere: descrierea

1. IDEI ECONOMICE ÎN CHINA ANTICĂ

CONFUCIUS SAU KONG FU ZI

550 Î.HR.-470 Î.HR.

Confucius a fost filosoful care a influențat gândirea asiatică ireversibil. Acest înțelept a
descris armonia naturii cu ajutorul simbolului Yin și Yang. Aceste doua nume reprezintă
cele doua nonculori din care este formată: negrul și galbenul (China antica era singura țară
în care galbenul nu era considerat o culoare "malefică") aflate în combinație;
Confucius a organizat o școală la care s-au adunat 3000 de elevi;
Discursurile, reflecțiile, aforismele culese de discipolii săi au fost grupate în 20 de
secțiuni ale lucrării ”Cugetări” (Lunyu); aceasta este singura dintre cele 5 opere clasice ale
confucianismului la care Confucius a colaborat personal;
Concepția confucianistă este mai mult o doctrină etico-politică decât un sistem filozofic
propriu-zis, interesul practic primează față de preocupările teoretice. Natura ar fi pătrunsă
de o esență divino-cerească – din care s-ar desprinde natura umană și ea, în ultimă analiză,
tot ”cerească”.
 LUNYU

Umanitate
(ren)

Pietate Luny Dreptate

u
(xiao) (yi)

Cavaleris
m (li)
Problema de la care a plecat Confucius a fost modalitatea de guvernare
care să asigure ordinea în stat și societate.
În concepția lui Confucius buna înțelegere între oameni și ordinea în societate
se obțin numai prin desăvîrșirea interioară a individului și prin supunerea lui
structurilor statale și culturale existente.
Realizarea acestui ideal al desăvârșirii se face prin perfecta cunoaștere a
trecutului istoric, prin respectarea riturilor, obiceiurilor și tradițiilor ancestrale,
prin subordonarea față de suveran și față de instituțiile statului.
Virtuțile admirate de Confucius rămân pietatea filială, respectul față de frate,
loialitatea, înțelepciunea, iubirea și curajul - calități proprii modelului de viață al
aristocrației. Virtutea cardinală rămâne în ren (omenia-principiul iubirii umane).
El a lăsat fără răspuns întrebarea dacă omul este bun sau nu din cauza naturii.
Din învățătura sa s-au desprins diferite linii de gândire și școli, fie filozofice, fie
religioase, dar și confucianismul, care a devenit ideologia oficială a monarhiei
chineze în timpul celor două dinastii Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.) răspândindu-se
în antichitate și în Evul Mediu în Coreea, Peninsula Indochina, Japonia.
Confucius a avut succes după moartea sa, confucianismul a devenit religia
oficială.
PRIMUL CUVÂNT DIN OPERA LUNYU ESTE
„ÎNVAȚĂ“:

ÎNVAȚĂ ȘI DIN TIMP ÎN TIMP REPETĂ,

NU-I AȘA CĂ-ȚI PRODUCE BUCURIE?

A ÎNVĂȚA ȘI A NU GÂNDI ESTE FĂRĂ

FOLOS. A GÂNDI ȘI A NU ÎNVĂȚA ESTE
PERICULOS.

NATURA NE ASEAMĂNĂ. EDUCAȚIA NE

DEOSEBEȘTE.

TĂCEREA ESTE PRIETENUL ADEVĂRAT

CARE NU TE TRĂDEAZĂ NICIODATĂ.
 LAO ZI

Lao Tse, Laotze sau Lao Tzu, (numele se traduce prin Bătrânul
Maestru) este un filozof chinez, a cărui naștere este cel mai probabil
databilă în jurul veacului VI înainte de Hristos. Este figura fondatoare
a taoismului și autorul cărții de bază a acestuia, Tao Te Ching- Cartea
Căii și a Virtuții
Lao Zi a lăsat în urma lui imaginea unui personaj extraordinar.
Conceput miraculos la trecerea unei comete sau când mama sa a
mâncat o prună magică (li, nume de familie care îi este în general
atribuit), se naște cu păr alb și barbă, de unde și numele de bătrân
(lao)și cu urechi cu lobii foarte lungi - semn de înțelepciune. Arhivar
la curtea Zhou este contemporan cu Confucius care îl recunoaște ca
maestru și ființă extraordinară; și-a părăsit țara la vârsta de cel puțin
160 de ani, sătul de disensiunile politice. Pleacă spre vest călare pe
un bivol; ajuns la frontieră, scrie Cartea Căii și a Virtuții la cererea
unui paznic Yin Xi apoi își continuă călătoria. Nimeni nu știe ce a
devenit, dar unii cred că nu a murit sau se reîncarnează, reapărând
sub diverse forme pentru a transmite Dao. Consensul cercetătorilor
este că Lao Zi nu a existat ca persoană istorică reală
 IDEI ECONOMICE ÎN CHINA ANTICĂ ȘI
M E D I E VA L Ă

1. Opera ”Controversa dintre Mencius (Meng-Tze

care însemna Meng Cel Înțelept) și Xu Hang”:
descrie o ierarhie socială formată din guvernanți,
țărani, meșteșugari și comercianți, dependentă de
participarea oamenilor la activitățile productive;
schimburile dintre grupurile ierarhiei sociale
corespund schimbului surplusului ale cărui prețuri sunt
determinate prin raportarea la nivel social: bunurile
din clasa superioară sunt mai scumpe decât celelalte;
2. În perioada Regatelor războinice și în cea mohistă
(logienilor), (sec III-II î.Hr.) s-a profilat deosebirea
dintre profitul obișnuit (comun) și câștigul egoist;
pledoaria pentru împărțirea egală a bunurilor și
condamnarea risipei;
3. Idei mai structurate sunt datate din 654 î.Hr. în ”Guanzi“
opera enciclopedică atribuită lui Guan Zhong, primul ministru
care a fondat prosperitatea împărăției Qin:
primele formulări ale teoriei despre piață sunt similare cu
cântărirea, cu măsurarea;
reflecția asupra monedei: moneda era considerată mai mult
o marfă decât un standard;
recomandarea potrivit căreia statul trebuia să asigure
producția și comercializarea produselor esențiale sare și fier
necesare indivizilor.
4. În anul 81 î.Hr. dinastiei Han confucianiștii, sub pretextul
ideilor imorale conținute, au denunțat heterodoxia pe care se
fonda”Guanzi“. În pofida repudierii, ”Guanzi“ a continuat să
influențeze ideile economice promovate de politicieni:
reglementarea pieței;
gestionarea problemelor monetare;
În ambele cazuri, utilizarea agresivă a teoriei este înlocuită
cu menținerea echilibrului.
Primul exemplu este reglementarea comerțului cu cereale
în poduri: Cereale dobândite în temeiul impozitului sunt
depozitate în poduri (mansarde) și sunt, dacă este necesar,
puse pe piață pentru a combate creșterea prețurilor. [un fel
de fond de rezervă sau fond tampon];
Al doilea exemplu, autoritățile reglementau situația
monetară și puneau în circulație sume de bani mai mult sau
mai puțin importante. Aplicarea în practică a teoriei Guanzi
necesită o cunoaștere precisă a economiei. În acest scop,
autoritățile monitorizau fluctuațiile prețurilor materiilor prime
și ratele de schimb monetar (în special în timpul dinastiei
Ming), schimbul dintre sapeke (moneda de bronz oficială) și
metale prețioase (argint și aur), care aveau statutul de
mărfuri.
2. CHINA ECONOMICĂ ÎN EVUL MEDIU
Finanțele Chinei păstrau trăsături arhaice care se
îmbinau cu elemente aparent moderne [alături de
moneda aur, argint și cupru și de bancnote circulau
diverse obiecte cu putere de bani: din semnul pentru
bogăție păstra semnificația de scoică (pei); pentru
monedă semnul era carapace de broască țestoasă;
pu pe sau bani de mătase existau din vechime,
care erau de fapt impozite sau taxe; perlele, pietrele
prețioase și cositorul erau folosite ca monede;]
2. CHINA ECONOMICĂ ÎN
EVUL MEDIU
Dominația proprietății funciare, iar mătasea, orezul, livezile
erau baza existenței;
Autoguvernarea (concesionarea administrației economice)
și mari construcții [forturi, ziduri, canale de navigație, canale
de irigații;
Instituirea birocrației patrimoniale bazată pe transferul
permanent dintr-o provincie în alta;
Mandarinii – funcționarii și candidații la funcții [erau plătiți
în natură și o mică parte din plată era salariul, nu erau plătiți
în același timp, ci eșalonat; funcționarul guvernului central
garanta plata anumitor taxe, dar acoperea la rândul lui toate
costurile admnistrației sale din taxele percepute (impozite și
dări) păstrându-și surplusul]
 2. CHINA ECONOMICĂ ÎN EVUL
MEDIU

Politica economică era orientată spre unitatea unui stat

religios-utilitar al bunăstării publice;
CHINA nu a cunoscut fenomenele capitalismului
european, nu a cunoscut nici procesul de formare a
capitalului (capitalul provenea din cel acumulat de
mandarini, deci unul cămătăresc), nici metode de
organizare a întreprinderilor;
Setea de câștig era cenzurată de educația religioasă care
impunea suprimarea oricărei forme de lăcomie care ar fi
putut afecta gândirea rațională.
 2. GÂNDIREA ECONOMICĂ ARABĂ
 GE desemnează mișcarea științifico-religioasă de emancipare a
lumii arabe prin crearea unei coeziunii puternice bazate pe credință, al
unui echilibru între interesele private și cele publice prin modelarea
comportamentului oamenilor după prescripțiile din Coran și Sunna;
 GE a apărut în secolele VII-XV pe fondul propagării Islamului și ale
transformărilor induse de solidaritatea lumii arabe în jurul credinței
musulmane;
Analiștii susțin că teoria inițială islamică și practica au format ulterior
un sistem economic coerent, cu un proiect pentru o noua ordine a
societății, în care toate părțile să fie tratate în mod echitabil;
GE își are sursele de formare în:
Istoria zbuciumată a lumii arabe (Magreb și Nordul Africii) de căutare
a identității culturale, economice și politice, inclusiv a ultimelor
rezistențe ale dominației musulmano-arabe din Peninsula Iberică;
Islamism, respectiv în Coran și în Sunna;
Scrierile învățaților privind standardele de comportament economic
provenite din Coran și din Sunna, pe baza unui cod moral (Sharia) și a
interzicerii dobânzii (Ribâ), promovând zakatul.
 1. IDEILE ECONOMICE
 Islamism, respectiv în Coran și în Sunna;
Scrierile învățaților privind standardele de comportament
economic provenite din Coran și din Sunna, pe baza unui cod moral
(Sharia) și a interzicerii dobânzii (Ribâ), promovând zakatul.
Gândirea economică arabă (GEA) desemnează conceptele și
regulile islamice-recomandări, pilde, exemple și cuvinte ale lui
Mohamed, compilate și sistematizate de comentatori în conformitate
cu metoda inductivă și cu subtilități logice, precum și alte surse al-
urf (cutuma), al-aql (motivul) și al-ijmâ΄ (consensul juriștilor);
(legea islamică-fiqh-a dezvoltat categorii de legi care corespund cu
legile clasice ale contractului și delictului);
 GEA a fost rezultatul eforturilor intelectuale și educaționale ale
cercetătorilor din primele secole ale Islamului până în secolul al XV-
lea: Abu Yusuf (745-798), Ishaq bin Ali al - Rahwi (854-931), al-
Farabi (873-950), Ibn Sina (Avicenna) (980-1037), al- Ghazali
(1058-1111) , al - Mawardi (1075-1158), Nasir al - Deen al - Tusi
(1201 -1274), Ibn Taimiyah (1263-1328), Ibn Khaldun (1332-
1406).
 P R I N C I PA L E L E C O N C E P T E I S L A M I C E

Zakat: impozitarea anumitor bunuri (de pildă, culturile) pentru a

redistribui banii în scopuri definite explicit (ajutorarea săracilor);
Gharar: interzicerea hazardului, dar pentru elementele de
incertitudine trebuie să existe un contract care să exonereze
participantul de riscuri (sistemele de asigurare și împrumutul de
bani);
Ribâ: echivalentul dobânzii. Ribâ corespunde nu numai dobânzii
bancare, ci tuturor formelor de dobândă;
Unii analiști au apreciat că sărăcia economică a prevalat în Islam
până în secolul al XIII-lea sau secolul al XIV-lea. În cadrul acestui
sistem, planurile lui Dumnezeu s-ar fi asigurat că fluxul de bani și
bunuri s-a purificat prin redistribuirea banilor de la cei care au avut
prea mult către cei care nu au avut suficient, grație incitării la zakat
și condamnării Ribâ pentru creditare. Mohamed i-ar fi ajutat pe
comercianții săraci lăsându-le doar corturile în piața din Medina, nu
locuințe permanente dar scutindu-i de taxe și chirii. (Cfm. M.
Bonner)
Treptat, încă de la primii musulmani economia s-a fondat pe
Coran (cum ar fi interzicerea Ribâ) și pe Sunna, adică pe
Revoluția agricolă arabă (sec. VIII -XIII-lea) a produs nu numai schimbări
tehnice (sisteme de culturi, irigații, canale etc.), ci și transformări sociale
prin schimbarea regimului proprietății asupra terenurilor (orice persoană,
indiferent de sex, etnie sau religie, avea dreptul de a vinde, cumpăra,
moșteni și ipoteca un teren, în baza unui contract). Pornind de la cuvintele
(hadith) lui Mohamed, juriștii au decis că nu se puteau cumpăra sau vinde:
”apa, pășunile și focul”, prețul acestora ar fi fost haram (ilegal);
În timpul califatelor (califat înseamnă teritoriu recunoscând autoritatea
unui Calif, adică al unui succesor al Profetului Islamului în exercitarea
puterii politice, dar și sistemul politic în sine și perioada în care acesta se
exercită), între secolele al VIII-lea și al XII-lea, s-au dezvoltat unele forme
primitive ale economiei de piață și ale capitalismul comercial: extinderea
circulației monedei comune (dinarul) și integrarea zonelor monetare
independente anterior, tehnici și forme de organizare a afacerilor angajate -
contracte, cambii, comerțul internațional pe distanțe lungi, forme primitive
de asociere (mufawada), asocieri parțiale (madaraba) și forme primitive de
creditare - datorii, profit,
pierderi, capital (Al- mal), acumulare de capital (Naja al – mal),
capital circulant, cheltuielile de capital, venituri, cecuri, bilete la
ordin, trusturi (Waqf), conturi de economii, conturi curente,
gajuri, sisteme de credite, rate de schimb, bancheri, schimbul
de bani, depozite bancare, contabilitatea în partidă dublă și
urmărirea penală;
Conceptele de bunăstare și de pensii au existat în legea
islamică, având drept sursă formele de Zakat;
Impozitele, inclusiv Zakat și Jizya (impozit plătit de tinerii
nemusulmani la vârsta satisfacerii stagiului militar, ca dovadă a
loialității față de suveranul vremii), erau colectate de
trezoreria (Bayt al - Mal) guvernului islamic și erau utilizate în
scopul asigurării veniturilor pentru cei nevoiași (săraci, bătrâni,
orfani, văduve și persoanele cu handicap);
Guvernul era responsabil pentru asigurarea rezervelor
alimentare în toate provinciile pentru situații de dezastru sau
foamete (Califatul a fost considerat unul dintre primele state
ale bunăstării).
Sharia [în limba arabă, în context religios înseamnă ”calea
CODUL MORAL - SHARIA

de aplicare a legii (lui Dumnezeu)”] reprezintă normele

doctrinare, sociale, culturale, și relaționale proclamate de
“Revelație”;
Occidentalii folosesc Sharia în loc de legea islamică,
acoperind doar parțial adevăratul sens al cuvântului;
Sharia codifică aspectele publice și private ale vieții unui
musulman și interacțiunile sale sociale.
Musulmanii consideră acest set de standarde ca emanație a
lui Dumnezeu (Shar). Nivelul, intensitatea și întinderea
puterii legislative dată de Sharia variază istoric și geografic;
Sancțiunile aplicate în Islam sunt înrădăcinate în legile și
practicile din timpul lui Mahomed [lapidarea adulterinilor,
amputarea brațului hoțului, pedeapsele corporale islamice,
inclusiv auto-flagerarea sunt mijloace oficiale de legalizare a
ispășirii păcatelor individuale sau colective].
 I B N K H A L D U N
A B O U Z E I D A B D U R - R A H M A N B I N M O H A M A D B I N .
K H A L D U N A L - H A D R A M I
( 1 3 3 2 - 1 4 0 6 )
I S T O R I C , F I L O S O F , D I P L O M A T Ș I O M P O L I T I C A R A B O - M U S U L M A N

Ibn Khaldun (1332-1406 ) a fost cel mai cunoscut erudit musulman,

judecător (cadiu) și profesor care a studiat economia. Ibn Khaldun s-a
născut în Tunisia (provenea dintr-o familie nobilă din Sevilla - Andaluzia)
și a sfârșit în Egipt. S-a format la Universitatea din Zituna. Biografia lui
Ibn Khaldun seamănă pe alocuri cu un roman de aventuri [există o
autobiografie din timpul vieții sale, ea oferă o mulțime de informații despre
activitatea sa publică (perioada în care a predat la Universitatea din
Zituna și anii de închisoare și exil), dar din care lipsesc elementele
romantice]. Ibn Khaldun a fost un mare reformator al lumii arabe. Ibn
Khaldun s-a impus prin integritatea sa, prin cunoștințele sale, prin
vederile politice promovate și prin fervoarea religioasă.
Ibn Khaldun este considerat:
”precursor al economiei moderne” și ”precursor al sociologiei
moderne” pentru modul cum a analizat schimbărilor economice,
sociale și politice din Maghreb și din Spania.
istoric de primă mână căruia i se datorează operele: Muqaddima
(tradus = Prolegomene, de fapt, o introducere la istoria universală și
la sociologia modernă); Cartea exemplelor și Reflecții privind
istoria arabilor, perșilor și berberilor (volume din istoria lumii se
remarcă prin metoda modernă utilizată de Ibn Khaldun - importanța
surselor, a autenticității și verificării după criterii pur raționale);
 Muqaddima i-a adus recunoașterea universală
pentru că inventează o nouă știință a civilizației
umane (ilmu Al-Al-Umran Bashari);
Conceptul major este al-Muqaddima asabiya
(tot ceea ce creează solidaritate, coeziune și
legături puternice între indivizi și grupuri).
Asabiya se bazează pe doi factori – religia și
suportul tribal;
În concluzie, arabii nu și-ar fi putut clădi
propriul imperiu fără Islam. Islamul le-a dat o
mai mare solidaritate.
Ibn Khaldun:
a căutat soluții care identifice și să promoveze
ordinea economică conformă cu textele sacre și
cu tradițiile islamice;
a cercetat economia și teoria politică în
Introducere sau Muqaddima (Prolegomene)
din Istoria lumii (Kitab al - Ibar);
Statuia lui Ibn Khaldun
el analizează asabiyya (coeziunea socială), așa
din Piața Independenței
cum aceasta este cauza prosperității sau
din Tunis
decăderii civilizațiilor;
a intuit că multe forțe sociale sunt ciclice și nu
pot exista inversări bruște care să afecteze
profund organizarea societăților;
a intuit că multe forțe sociale sunt ciclice și nu pot exista inversări
bruște care să afecteze profund organizarea societăților
a dezvoltat o teorie despre beneficiile diviziunii muncii;
a cercetat influența diviziunii muncii asupra coeziunii sociale
căutând formula optimă asabiyya: o divizie mai complexă a forței
de muncă generează creștere economică proporțională;
a observat căile creșterii și dezvoltării care să stimuleze cererea și
oferta, dar și faptul că forțele cererii și ofertei determină prețul
mărfurilor;
a identificat forțele macroeconomice de creștere a populației, ale
dezvoltării capitalului uman și impactul dezvoltării tehnologice
asupra dezvoltării economice;
a susținut ideea după care creșterea populației era o funcție
directă de avere.
Astăzi, Ibn Khaldun este considerat ”părintele economiei islamice
moderne”; opera sa se bucură de o largă popularizare, iar
prestigiul său incontestabil este reamintit de posteritate în
denumirile școlilor economice.