Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FIZIOCRATĂ
CURSUL 7
ȘCOALA FIZIOCRATĂ a apărut în FRANȚA
secolului al XVIII-lea ca o reacție la
mercantilism și absolutism:
Practicarea principiilor mercantiliste timp
de trei secole a produs rezultate care au
provocat o puternică reacţie ideologică.
Pe plan economic, se înregistra atât
declinul activităţii agricole, sacrificată în
favoarea industriei, cât şi abuzul de
reglementări care împiedicau comerţul şi
industria.
Pe plan intelectual, se afirmau, în acelaşi
timp, tendinţe liberale şi concepţii
deterministe. Enciclopediştii exaltau ideea
libertăţii, încrederea în puterea raţiunii, în
bunătatea oamenilor şi în instinctul uman.
Filosofii dreptului natural voiau să explice
viaţa societăţii prin principiile generale
care decurgeau numai din natura umană şi
care erau valabile în orice timp şi în orice
ţară.
Îndreptată împotriva exceselor mercantilismului,
fiziocraţia avea totuşi ceva comun cu acesta:
„preocuparea pentru un scop practic, utilitar, fiscal
şi naţional” (Alexis de Tocqueville);
Scrierile lor au cunoscut o intensitate deosebită o
perioadă de douăzeci de ani, mai precis între 1758 şi
1778, iar fiziocraţii „au constituit cea dintâi ‚şcoală’
de economişti, în sensul cel mai complet al acestui
cuvânt. Şi, e un fapt aproape unic şi mişcător, de a
vedea acest mic grup de oameni intrând în istorie
sub această denumire colectivă şi anonimă,
pierzându-şi aproape numele şi personalităţile lor,
atât de uniţi erau într-o perfectă comunitate de
doctrină” (Charles Gide şi Charles Rist);
Discipoli și adepți: „adepţii ei sunt foarte
numeroşi, şi, fiindcă oamenilor le plac
paradoxele şi vor să pară că înţeleg ceea ce
depăşeşte priceperea oamenilor obişnuiţi,
paradoxul ce-l susţine acest sistem cu privire la
caracterul neproductiv al muncii din industrie,
nu cu puţin poate a contribuit la sporirea
numărului admiratorilor lui. Aceştia alcătuiesc
de ani de zile un grup destul de important,
desemnat în lumea oamenilor de cultură din
Franţa, sub denumirea de economişti” (Adam
Smith).
FIZIOCRAȚIA