Curs CAPITALUL UMAN ÎN AFACERI

FAA, AA, III

Relația dintre globalizare și capital uman.

Rolul capitalului uman în procesul integrării
economice europene

C4
 Particularităţi privind evoluţia globalizării.
integrarea economică- răspuns la globalizare
Tendinţe
• evoluţie rapidă a procesului globalizării odată cu globalizarea
pieţelor financiare, în ultimele cinci-șase decenii, concomitent
cu dezvoltarea tehnologică şi informațională

• apariţia proceselor de integrare economică ce au ca scop

dezvoltarea unor sisteme economice superioare în anumite
regiuni ale lumii (organizații economice internaționale: UE, NAFTA
(North American Free Trade Agrement), O.E.C.D. (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), Forumul de
Cooperare Economică pentru Asia şi Pacific (APEC), Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) etc.
Principalii indicatori ai globalizării 
 creșterea PIB-ului datorat accelerării proceselor de
producţie, comunicaţii, transport și consum
 creşterea fluxurilor de investiții străine directe (ISD)
la nivelul tuturor ţărilor lumii (dezvoltate, în dezvoltare şi
în tranziţie )
 globalizarea și internaţionalizarea pieţelor conduc la
fluxuri mari de capital uman sub forma deplasărilor
teritoriale între piețele economice mondiale
Principalii indicatori ai globalizării 

Evoluţia ISD global ca procent din PIB Evoluţia ponderii migraţiei internaţionale în populaţia
mondială (%)
Relația ISD – capital uman (sursa Fig. 1:WORLD INVESTMENT REPORT 2018,
https://worldinvestmentreport.unctad.org/world-investment-report-2018/chapter-1-global-prospects-and-trends/
Principalii indicatori ai globalizării  - investiții străine directe ISD

 evoluţie fluctuantă a investițiilor străine directe (ISD), atât în rândul

economiilor dezvoltate, cât şi al celor în curs de dezvoltare
 în prima parte a secolului XX – creșterea a ISD (dezvoltarea căilor ferate şi
exploatarea resurselor naturale) – 2/3 ISD realizate în țări în curs de
dezvoltare
 scădere semnificativă în jurul celui de-al doilea război mondial
 creştere spectaculoasă în ultimele cinci decenii - cele mai multe investiţii de
tip ISD sunt realizate în ţările dezvoltate și doar un sfert în ţărilor în curs de
dezvoltare, excepţie fiind China şi alte şapte regiuni (Hong Kong - China,
Mexic, Brazilia, Singapore, Federaţia Rusă, Chile și India) care au reuşit,
începând cu anul 1980, să atragă cele mai multe tranzacţii de ISD
Relația ISD – capital uman
 la începutul secolului al XX-lea, ISD vizau, în special, exploatarea resurselor
naturale și construirea de căi ferate care utilizau forță de muncă necalificată
 începând cu anul 1960 se căută forță de muncă cu pregătire medie,
specializată. Se dezvoltă industria de textile și îmbrăcăminte (Asia de Est) şi
industria de automobile (America Latină şi Asia)
 are loc o dezvoltare a ramurii de Cercetare – dezvoltare şi a industriei de
IT&C în Singapore, Malaezia, China şi India ce utilizează resurse umane
talentate şi cu un nivel al costului competitiv pentru investitori
 după 2000, crește atractivitatea ţărilor cu economii în curs de dezvoltare, cu
potenţial ridicat de creştere în viitor conducând la avantaje în sfera dezvoltării
capitalului uman
Efecte pozitive ISD:
 creşterea economică prin:
 crearea de locuri de muncă,
 creșterea nivelului salarial pentru a atrage cei mai buni muncitori, pentru a-i motiva si pentru a reduce
fluctuația de personal - contribuind și la sporirea contribuțiilor la bugetul de stat (impozite și taxe pe
salariu)
 capacităţi de producţie și prin creşterea contribuţiilor la bugetul de stat (plata taxelor).
 impulsionarea investitorilor locali pentru a investi în scopul creşterii eficienţei activităţii lor, dar şi
pentru a deveni furnizori pentru noii parteneri străini;
 asigurarea transferului de tehnologie și impulsionarea inovării la nivelul industriei -firmele locale
pot câștiga daca ajung sa copieze firmele străine, dacă preiau tehnologia și know-how-ul de la acestea.
 dezvoltarea durabilă prin:
 creştere nivelului calităţii vieţii consumatorilor datorită concurenţei existente la nivel local,
 scăderea preţurilor bunurilor şi serviciilor (în cazul în care nu e monopol).
Efecte negative ISD:

 restructurări care încurajează şomajul, ceea ce afectează şi bugetul de stat care

trebuie să crească numărul indemnizaţiilor de şomaj;
 creșterea șomajului ca urmare a scăderii ISD în anumite perioade și în anumite
tipuri de economii;
 încetarea activității unor firme locale/naționale din cauza incapacității lor de a
ține pasul cu tehnologiile noi, cu reducerea prețului și creșterea nivelului salarial
cauzate de competiția ISD;
 creșterea nivelului de poluare – ”investesc cu precadere în acele industrii care
în țările de origine au un impact ecologic negativ ridicat” (sursa: Beata K. Smarzynska,
Shang-Jin Wei, "Pollution Havens and Foreign Direct Investment: Dirty Secrets or Popular Myth?",
(SSN Working Paper, Sept. 2001, P. 11).
Relația migrație internațională – capital uman
 concurenţă crescută între statele puternic industrializate - SUA, Australia, Canada şi
Europa (Anglia, Franţa) - pentru atragerea de lucrători înalt calificaţi
 SUA - principalul beneficiar şi ţara gazdă pentru persoanele specializate - proces
controlat prin politici armonizate în funcție de necesitățile economice
 Canada a reuşit să atragă un număr mare de persoane specializate (aproximativ 60
000/an), provenite în special din Hong Kong, India şi Europa
 Australia, după anii 80 - criterii specifice pentru atragerea persoanelor care deţineau
competenţe menite să contribuie la bunăstarea şi dezvoltarea ţării
 statele foste comuniste din Europa de Est și Rusia au reprezentat o sursă importantă
de emigranţi calificaţi la nivel mondial
 emigrarea din țările în curs de dezvoltare în țările dezvoltate a crescut de la 10
milioane la 55 milioane între 1960 și 2000
Influența globalizării asupra capitalului uman
 
 creşterea nivelului de trai investiţii private, deschiderea către pieţe
globale a bunurilor, serviciilor şi a forţei de muncă
 deschiderea pieţei globale a muncii oportunităţi de angajare
superioare şi reducerea şomajului în anumite regiuni sau state
 creştere a numărului de persoane înscrise în procesul educaţional
 creşterea presiunii pieţelor, sporirea competitivităţii cunoştinţe,
abilităţi şi deprinderi superioare creşterea nivelului investiţiei în
capitalul uman.
Avantaje
 creşterea nivelului de trai în economiile emergente prin
intermediul investiţiilor private, deschiderea către pieţe globale
atât a bunurilor şi a serviciilor, cât şi a pieţei globale a muncii.
 nevoia unui grad de cunoştinţe, abilităţi şi deprinderi superioare, a
unui nivel înalt de eficienţă a condus la creşterea nivelului
investiţiei în capitalul uman, atât la nivel individual, organizațional
și statal
 creşterea gradului de alfabetizare şi a numărului de persoane
înscrise în procesul educaţional şi creşterea duratei medii de viaţă
Dezavantaje
 deschiderea pieţelor de capital creează dezavantaje în regiunile sau
în ţările care nu prezintă interes economic, iar persoanele cu
posibilităţi financiare reduse nu reuşesc să susţină un grad de
instruire comparabil cu cei care provin din zone mai dezvoltate
 creşterea inegalităţilor dintre ţările bogate şi cele sărace/cele care nu
prezintă atractivitate pentru investitori adâncesc diferenţele dintre
venituri prin mutarea centrului de putere la nivelul unor naţiuni,
regiuni sau corporaţii
 fenomenul migraţionist reprezintă o vulnerabilitate a economiilor
globale
Relația migrație internațională – capital uman

Fig. Rata migrației internațion ale în țări cu venituri ridicate (Sursa:IZA World of Labor )
https://wol.iza.org/articles/brain-drain-from-developing-countries/long
Relația Globalizare – migrație – capital uman
 există state care, per ansamblu, câştigă şi care sunt cele de
destinaţie, cele care importă capital uman. Acestea obţin avantaje
prin creşterea productivităţii muncii, transfer de know –how, scăderea
costurilor cu salarizarea etc.
 sunt ţări care exportă capital uman, suportând, totodată, efectele
inerente ale acestui fenomen. De exemplu, în România şi în alte
state care au, în special, statut de ţară de origine a celor care
migrează, costul acestor tip de export este în creştere, iar potenţiale
avantaje economice şi sociale compensează doar parţial acest cost.
Relația Globalizare – migrație – capital uman
 Remitențe - impactul economic al acestora depinde în cea mai mare măsură de cum sunt
utilizate: pentru investiții, consum, educație, sănătate, etc.
Tendințe în migrație – brain drain
 tendinţă de creștere a numărului de lucrători înalt calificaţi (medici, ingineri,
cercetători, specialişti în IT)
 investiţia în capitalul uman este mult mai mare decât în cazul lucrătorilor care
plecau exclusiv pentru a obţine un loc de muncă necalificat, iar nivelul
studiilor lor era redus
 pierderile constau în nerecuperarea investiţiei din formare, din contribuţiile
aferente salarizării şi din alte taxe pe care acel stat le-ar putea colecta
 pe termen lung, poate conduce la modificări ale structurii demografice a
populației şi la încetinirea considerabilă a avansului tehnic și tehnologic al
economiei statului respectiv cu efecte asupra dezvoltării economice a țării
Uniunea Europeană – formă avansată de integrarea economică
internaţională
 
 Piaţă comună, comunitate economică comună, uniune politică
 Strategia Europa 2020 are ca scop creșterea economică prin crearea
unui spaţiu comunitar caracterizat de un grad înalt de ocupare a forţei de
muncă, de productivitate şi de coeziune socială
 Dezvoltarea capitalului uman: Socrates - Comenius (învăţământ
preuniversitar), Tempus şi Socrates-Erasmus (învăţământ universitar),
Leonardo da Vinci (formare profesională), Grundtvig (educaţie a adulţilor
–LLP), Erasmus + (educaţie, formare, tineret şi sport)
Strategia EUROPA 2020 – priorități:
 
 creşterea inteligentă fundamentată pe cunoaştere şi pe
utilizarea eficientă a cunoştinţelor factorului uman;
 creşterea sustenabilă bazată pe politici şi acţiuni menite să
promoveze o economie mai eficientă în ceea ce priveşte
folosirea resurselor, mai verde şi mai competitivă;
 creşterea incluzivă care vizează dezvoltarea unei economii
caracterizate de un grad ridicat de ocupare a forţei de muncă,
care să asigure coeziune socială şi teritorială.
Strategia EUROPA 2020 – obiective:
 75% din populaţia în vârstă de 20-64 de ani să aibă un loc de muncă – se estimează
  atingerea unui procent apropiat (72%),
 3% din produsul intern brut al Uniunii Europene să fie investit în cercetare şi dezvoltare -se
prognozează că în anul 2020 poate ajunge la 2,6% din PIB ;
 ţinte 20/20/20/ privind clima/energia – scăderea emisiilor de gaze, creșterea energiei
regenerabile și sporirea eficienței energetice - au ajuns la un nivel destul de apropiat de cel
preconizat;
 o rată a abandonului şcolar sub 10% şi cel puţin 40% din tineri să aibă o diplomă de studii la
nivel terţiar - se estimează ca această ţintă va fi îndeplinită până în 2020;
 reducerea cu cel puţin 20 de milioane a numărului de cetăţeni afectaţi de riscul sărăciei în
cadrul Uniunii - numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie a crescut în contextul crizei,
obiectivul nu va fi atins
Evaluarea atingerii celor cinci ţinte propuse (anul 2014)
 
Obiectiv: 75% din populaţia în vârstă de 20-64 de ani să aibă un loc de
muncă
 rata de ocupare, în anul 2012, era de 68,4%, în scădere faţă de 2008
când se plasa la valoarea de 70,3%.
 tendința ratei de ocupare a fost în evoluție după anul 2015 (înregistra
70,1%), ajungând în anul 2018 la 73,2%
 este necesară o suplimentare a forţei de muncă prin intrarea pe piaţa
muncii a tinerilor absolvenţi şi activarea pe piaţa muncii sau
reactivarea a adulţilor deveniţi inactivi, a celor în vârstă şi a
imigranţilor.
Evaluarea atingerii celor cinci ţinte propuse (anul 2014)
 
Obiectiv: 3% din produsul intern brut al Uniunii Europene să fie investit în cercetare şi
dezvoltare;
 în anul 2012 reprezentând numai 2,06%, iar în anul 2014 a fost de 2,04%, revenind în 2017
la 2,06%. Se prognozează că în anul 2020 poate ajunge la 2,6% din PIB .
Obiectiv: Ţintele 20/20/20 privind clima/energia
 au ajuns la un nivel destul de apropiat de cel preconizat, la nivelul UE, a scăzut nivelul
emisiilor de gaze cu efect de seră cu 18%.
 energia regenerabilă s-a dublat din anul 2000 (7,5%) până în 2012 (14,4%), iar în anul 2017
a ajuns la 17,5%.
 sporirea cu 20% a eficienţei energetice, indică o ameliorarea a consumului nesănătos odată
şi cu încetinirea activităţii economice în contextul crizei economice.
Evaluarea atingerii celor cinci ţinte propuse (anul 2014)
 
Obiectiv: rată a abandonului şcolar sub 10% şi cel puţin 40% din tineri să
aibă o diplomă de studii la nivel terţiar
 rata abandonului şcolar timpuriu a scăzut cu 3 puncte procentuale din 2005
până în 2012 (de la 15,7% la 12,7%), iar unele state membre chiar au atins
obiectivul vizat de Strategie
 în anul 2017 și 2018, procentul a fost de 10,6%, se estimează ca această
ţintă va fi îndeplinită până în 2020.
 procentul de tineri absolvenţi de învăţământ superior a crescut considerabil,
situându-se în 2012 la 35,7%, în condiţiile în care în anul 2005 era de 27,9%.
 tendința de evoluție s-a menținut în ultimii 10 ani, antingând ținta în anul 2018
când s-a înregistrat 40,7%.
 .
Evaluarea atingerii celor cinci ţinte propuse (anul 2014)
 
Obiectiv: reducerea cu cel puţin 20 de milioane a numărului de cetăţeni afectaţi de
riscul de sărăcie în cadrul Uniunii
 nu au fost înregistrate progrese, numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie a
crescut în contextul crizei.
 se aprecia că în 2020 numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie să scadă cu cel
puţin 20 de milioane, însă şomajul şi problemele financiare au condus la o creştere a
numărului de cetăţeni expuşi situaţiilor defavorizante.
 în 2009 se înregistra un număr de 114 milioane de persoane, iar în 2012 numărul a
ajuns la 124 de milioane de persoane expuse riscului de sărăcie.
 situația s-a ameliorat după anul 2015 (117,8 milioane), iar în anul 2018 a înregistrat
cea mai mică valoare (111,9 milioane), ținta fiind calculată la 96,2 milioane.
Alinierea României la obiectivele Strategiei 2020
 
 intensificarea eforturilor cu privire la dezvoltarea capacităţii instituţionale şi creșterea
nivelulului investiţiilor în capitalul uman prin alocarea unui procent mai mare din PIB
educaţiei
 eficientizarea şi modernizarea educaţiei iniţiale şi continue pentru a pregăti competenţe
reale cerute pe piaţa muncii; creșterea capacitatății de adaptare a angajaţilor şi promovarea
accesului cetăţenilor la educaţie şi piaţa muncii
 creşterea ratei de ocupare în general şi pentru grupurilor vulnerabile, în special
 Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) a
reprezentat un instrument important pentru a îmbunătăţi competenţele resurselor umane în
România, în perioada 2007-2013
 Programul Operațional Capital Uman (PO CU) – în derulare - are ca scop reducerea
disparităţilor de dezvoltare economică şi socială dintre România şi Statele Membre ale UE prin
acțiuni de creștere a capitalului uman
 Programul Operațional Capital Uman (POCU) 2014-2020
 Cele 7 axe prioritare sunt:
― creșterea ocupării tinerilor NEETs (Not in Employment, Education or Training - nu
au loc de muncă, nu urmează o formă de învățământ sau formare
profesională) şomeri cu vârsta între 16 - 24 ani,
 îmbunătăţirea nivelului de competenţe, inclusiv prin evaluarea și certificarea
competențelor dobândite în sistem non-formal și informal
 participarea angajaților la programe de formare profesională, mai ales a
persoanelor vârstinice
 stimularea angajatorilor pentru organizarea de programe de învățare la locul de
muncă
 îmbunătățirea alfabetizării digitale a populației din comunități dezavantajate
 Programul Operațional Capital Uman (POCU) 2014-2020
 Cele 7 axe prioritare sunt:
 reducerea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune
socială din comunitățile marginalizate în care există populație aparținând
minorității rromă, dar și din comunitățile marginalizate
 reducerea numărului de persoane aparţinând grupurilor vulnerabile care au
depăşit situaţia de vulnerabilitate prin furnizarea unor servicii sociale/ medicale/
socio-profesionale/ formare profesională etc. adecvate nevoilor specifice în
vederea integrării socio-profesionale
 activități menite să readucă în sistemul de educație și formare tineri și adulți
care nu și-au finalizat educația 
 sprijinirea participării la învăţământul ante-preșcolar și preșcolar în special a
grupurilor cu risc ( minoritatea rromă și cei din mediul rural)