Curs CAPITALUL UMAN ÎN AFACERI

FAA, AA, III

Aspecte privind investiția în capitalul uman

C5
INVESTIȚIA ÎN CAPITALUL UMAN. Particularități:

 existenţa unui decalaj mai mare între perioada de investire şi perioada de

recuperare a investiţiei;
 caracterul necorporal al capitalului uman, deoarece acesta nu este deţinut de
către firma angajatoare;
 îmbunătăţeşte capacitatea deţinătorilor de a se adapta la schimbare şi de a
răspunde noilor oportunităţi.
 rentabilitatea investiţiei apare după ce persoana devine activă pe piaţa forţei
de muncă şi începe să câştige un salariu şi de obicei, creşte proporţional cu
vechimea în muncă;
 veniturile salariale ale unui lucrător includ atât recompensa pentru munca
depusă, cât şi o recompensă pentru investiţia în educaţie.
Cine investește în capitalul uman?

Capitalul uman al unui individ reprezintă investiţia făcută de

mai multe entităţi implicate în proces, de-a lungul vieţii:
 Individ/familie,
 Organizaţie,
 Stat
Investiția individuală/a familiei. Factori de influență:

1) nivelul resurselor financiare ale membrilor gospodăriei:

 constrângeri derivate din nivelul veniturilor disponibile şi din numărul total de
copii
 corelaţia inversă între numărul de copii şi nivelul mediu al investiţiei în
educaţie pe copil
 familiile cu mai puţini copii tind să investească mai mult în dezvoltarea
capitalului uman al copiilor lor
2) abilităţile înnăscute ale copiilor pot determina eficacitatea acestor investiții
3) variația veniturilor în funcție de nivelul de educație
Investiția organizației. Factori de influență:

Investiţiile în C.U. implică cheltuieli pentru școlarizarea iniţială, cheltuieli

legate de cursuri de formare profesională şi cheltuieli indirecte rezultate
din nivelul mai scăzut al productivităţii în perioada şcolarizării.
 Investițiile pot fi influențate de:
 situația financiară a companiei,
 politicile organizaționale cu privire la formarea profesională a
angajaților, de bugetul alocat și de necesitatea investiției,
 conținutul programelor de formare (generaliste sau specializate),
 de timpul in care are loc investiția.
Investiția realizată de către stat. Factori de influență:

 momentul investiției,
 nivelul general de dezvoltare economică,
 nivelul beneficiilor aşteptate,
 costurile implicate.
Momentul investiției:
 din punct de vedere economic se consideră mai oportună
investiţia făcută mai devreme decât cea târzie;
 o investiţie târzie în educație va avea o valoare
actualizată netă mai mică şi un randament mai scăzut,
deoarece rămân mai puţini ani pentru a recupera
veniturile pierdute în timpul şcolarizării;
 de aceea, la nivelul învăţământului terţiar tinerii cu vârsta
între 18 şi 22 de ani deţin cea mai mare pondere.
Nivelul general de dezvoltare economică:
 
 influenţează dimensiunea investiţiei în capitalul uman atât prin rate
mai mici de investire, la nivelul cererii de studii, cât şi prin gradul de
depreciere al acesteia.
 În perioadele de recesiune venitul este redus, iar absolvenţii
identifică mult mai greu un loc de muncă.
 în România, în 2010, numărul de solicitanți de studii universitare a
scăzut din cauza crizei economice. Practic, din 2007 până în 2015,
numărul de studenţi plătitori de taxe de studiu a scăzut constant cu
10% în fiecare an.
Nivelul beneficiilor aşteptate
 diferenţele mari între salariile corespunzătoare
absolvenţilor diferitelor nivele de educaţie au o influenţă
majoră asupra deciziei în domeniul investiţiei în capitalul
uman
 cu cât diferenţa de venituri între absolvenţii de învăţământ
secundar şi cei de învăţământ superior va fi mai mare, cu
atât numărul celor care vor opta pentru a-şi continua
investiţia în educaţie va creşte
Costurile asociate investiţiei
 

 Cu cât un sistem de educație este finanțat majoritar din

bugetul public, cu atât va fi mai greu de susținut un nivel
optim al finanțări
 În Europa, educația este finanțată preponderent din
bugetul public
 în faţa creșterii constrângerii bugetare se pune nu numai
problema alocării optime a resurselor, ci şi a modului
optimal de finanţare a serviciilor de învăţământ
 Costul educației Europa versus Statele Unite ale Americii

În SUA majoritatea instituţiilor de învăţământ sunt private (circa

80%):
 obţin venituri din taxele de studiu şi din donaţii;
• nivelul taxelor permite instituţiilor un nivel eficient de
funcţionare;
• pentru înv. liceal taxele se situează între 5000-7000 de
dolari/an, iar pentru învăţământul superior au o valoare de
aproximativ şase ori mai mare (20000-32000 dolari/an).
Costul educației Europa versus Statele Unite ale Americii
 
În Europa, peste 80% din instituţii sunt finanţate de la bugetul public (Franţa,
Austria şi Olanda),iar numărul instituţiilor private este foarte mic. Europa se
caracterizează prin:
• nivel al taxelor de studii foarte redus (comparativ cu SUA), ce variază de la un stat la
altul, în funcţie de mărimea subvenţiei alocate de stat
• În Danemarca, Finlanda și Suedia nu există taxe de școlarizare
• În Franţa, o mare parte din costurile de şcolarizare ale fiecărui student (10 000 –14 000
euro/ an) sunt finanțate de stat, iar taxele de școlarizare sunt de aprox. 181 euro /an
(st. licenţă) şi aprox. 250 euro/an (st. de master)
• Marea Britanie înregistrează un nivel al taxelor mai crescut (7.500 –9.000 GBP/an -
studii de licenţă şi 4.000 – 12.000 GBP/an pentru programele de master)
Finanțarea educației România
  - Potrivit Eurostat, în România se constată şi un nivel foarte redus al cheltuielilor private pentru
educaţie comparativ cu media Uniunii Europene - totalul contribuţiilor private, în anul 2010, era
de 0,12% din PIB comparativ cu 0,82% cât reprezenta media europeană
- Cheltuielile publice se situează în jurul a 3% din PIB. Evoluția cheltuieilor publice ca
%alocat din PIB în figura de mai jos (sursa: edupedu.ro):
Finanțarea educației României versus UE și Spațiul
Economic European
 cel mai ridicat nivel al indicatorului se înregistrează în ţările
nordice: Islanda (8,0% - membră a zonei Economice
Europene), Danemarca (7,9%), Suedia (6,8%) şi în Cipru
(6,7%)
 nivelul cel mai scăzut se înregistrază în ţările din Europa
de Est: Slovacia (3,9%), Bulgaria (3,5%) şi România
(3,0%),
Finanțarea învățământului preuniversitar
 baza de calcul pentru învăţământul preuniversitar pentru finanţarea unităţilor şcolare o constituie costul
standard pe elev/preşcolar
 finanțarea se face din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale
 standardul de cost/elev din învăţământul gimnazial, mediul urban, care are coeficientul 1, a fost de 2.492 lei
(în 2014), iar în 2017 costul standard a fost de 3740 lei, ajungând la 6111 lei în 2020.
 costul standard per elev acoperă cheltuielile pentru salarii, sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale în
bani, stabilite prin lege
 cheltuielile cu pregătirea profesională, cu evaluarea periodică a elevilor şi alte cheltuielile prevăzute la
articolul bugetar "bunuri şi servicii", a fost în 2017 de 330 lei, de 355 lei în 2018 și 387 în 2020.
 cheltuielile cu pregătirea profesională, cu evaluarea periodică a elevilor, precum și cheltuielile prevăzute la
articolul bugetar „Bunuri și servicii” diferă în funcție de zona de temperatură în care este școala, de numrul
elevilor/copiilor pe care îi are înscriși și de tipul de școală/grădiniță.
Finanțarea învățământului preuniversitar (https://www.edupedu.ro)
Costul familiei – Cercetarea fundației Friedrich Ebert Stiftung
http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/14759.pdf

 În unele cazuri, bugetele familiilor defavorizate nu reuşesc să susţină educaţia copiilor în şcoală de aprox. 6500 lei/an -
părăsire temporară a şcolii sau abandon timpuriu
 Bază calcul învățământ superior
 formulă de calcul ce include: numărul de studenţi echivalenţi unitari şi valorile indicatorilor de
calitate relativi
 se calculează specific pentru fiecare universitate, pe baza informațiilor primite de la instituția
de învățământ superior
 din totalul finanțării de bază aprox. 72% se repartizează în funcție de numărul de studenți
echivalenți unitari, iar aprox. 26.5% se distribuie în funcție de indicatorii de calitate
 indicatorii de calitate cuprind elemente care au legătură directă cu procesul de pregătire al
studenților (personal didactic, baza materială) și elemente care au legătură indirectă cu
procesul de pregătire (cercetarea științifică şi managementul universitar)
 începând cu 2011, universităților de stat li se alocă un fond distinct de aprox. 1.5% pentru
dezvoltarea instituțională (FDI) din bugetul alocat de Ministerul Educației Naționale pe baza
unor criterii competitive.
 Evoluția fondurilor bugetare pentru finanțarea instituțională a
universităților de stat (2013 – 2019):
Fondul pentru dezvoltare instituțională (FDI) se obținue prin câștigarea competiției pe proiecte organizate de
CNFIS
Finanțarea educației superioare în România
   învăţământul universitar - finanţare de bază, pentru studenţii înmatriculaţi în funcţie de
cifrele de şcolarizare alocate de minister fiecărei universităţi, în funcţie de rezultatele
obţinute de acestea la evaluarea instituţională
 în calcularea numărului de studenţi echivalenţi unitari ai universităţii se ţine seama de
ponderarea numărului fizic de studenţi ai acesteia cu coeficienţi de echivalare şi de
cost
 pentru locurile nesubvenţionate, universităţile percep taxe de şcolarizare stabilite după
principiul autonomiei universitare şi variază în funcţie de universitate şi prog. de studiu
 taxele cele mai ridicate sunt în cadrul învăţământului medical (între 4800 – 9000
lei/an), pentru celelalte domenii de studiu nivelul se situează între 2200 – 4500 lei/an
poziționează educaţia universitară din România la un nivel mediu al costului suportat
de student comparativ cu celelalte state europene
Finanțarea din bugetul public – învățământ superior
 
 alocaţia medie per student fizic nu a fost mai mare de 1.630 de euro/ an
 în anul 2013, pentru finanţarea învăţământului universitar au fost alocată o
sumă de 1.739.910.000 lei ce reprezenta circa 0,29% din PIB, conform
raportului CNFIS
An 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Alocaţia medie/Student fizic (lei) 6004 5930 5828 5090 5107 5461 5503

Cursul de schimb mediu anual 3,6827 4,2373 4,2099 4,2379 4,4560 4.419 4.4446
(Lei/EUR)

Alocaţia medie/Student 1630 1399 1384 1201 1146 1236 1238

fizic (EUR)
Formarea profesională continuă (FPC)
 este organizată prin alte forme decât cele specifice sistemului naţional de
învăţământ şi completează dezvoltarea competenţelor profesionale deja
dobândite, fie asigură dobândirea de noi competenţe
 FPC în România se realizează din: surse financiare proprii ale angajatorilor,
surse publice provenind din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi stimulării forţei
de muncă, donaţii, sponsorizări, surse private ale persoanelor interesate să
participe la programele de formare profesională, plătind taxa de participare
 companiile, societăţile naţionale, unităţile cooperatiste, regiile autonome şi alte
instituţii pot avea cheltuieli pentru formarea profesională a salariaţilor
 cheltuieli se deduc, după caz, din impozitul pe profit sau din impozitul pe venit.
Ponderea cheltuielilor directe şi indirecte cu FPC pe ansamblul
economiei

 media FPC ca pondere în total cost al forţei de muncă este de

1,2% din costul total al forţei de muncă
 valorile cele mai mari ale costului FPC ca pondere în total cost
al forţei de muncă se înregistrează în: industria extractivă
(2,3%), informaţii şi comunicaţii (1,9%) şi intermedieri financiare
şi asigurări (1,7%)
 valorile cele mai scăzute se înregistrază în întreprinderile din
domeniile construcţiilor şi activități și spectacole culturale,
tranzacții imobiliare
 Costurile agenţilor economici pentru organizarea de
cursuri/stagii FPC – 2015 (Sursa INS, raport)

 Valoare medie per participant este de 1705 lei

 FPC  pe  participant  în  activităţile de informaţii  şi  comunicaţii (3602 lei), producţia  şi  furnizarea  de 
energie  electricǎ  şi  termicǎ,  gaze,  apǎ caldă şi aer condiţionat  (3010 lei), respectiv în industria 
extractivă  (2917  lei). 
 Cea  mai  mică  valoare  a  costului  mediu  al  FPC  pe  participant s‐
au  regăsit hotelurile şi restaurantele (579 lei).  
 După mărimea întreprinderilor: IMM-uri (717lei), întreprinderile mari (596 lei)
 O  oră  de FPC a costat în medie  43,4 lei. 
 Variaţii  semnificative  s‐au  observat  între  diferite  activităţi  economice  de  la  119,0  lei/oră  în  industria 
extractivă  la  27,1  lei/oră  în  hoteluri  şi  restaurante. 
 În întreprinderile mici, costul mediu orar al FPC a  fost  cel mai  ridicat  (45,1  lei/oră),  ca  urmare  a 
numărului  redus  de  om‐ore  alocate  acestor cursuri. 
Structura costurilor formării profesionale continue

Cuprinde cheltuieli ce însumeză:

 taxele şi plăţile către unităţile furnizoare,
 cheltuieli realizate pentru participanţi (transport, cazare, diurnă),
 costul forţei de muncă al instructorilor interni,
 costurile echipamentelor şi materialelor didactice,
 costuri privind utilizarea spaţiului de pregătire,
 costuri cu alte persoane implicate în organizarea şi susţinerea de
formare profesională continuă