Curs CAPITALUL UMAN ÎN AFACERI

FAA, AA, III

Capitalul uman: definire,

componente, rol.
Teorii ale capitalului uman

C3
Definiție - Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică (OECD)

Capitalul uman reprezintă: cunoştinţele,

abilităţile, competenţele şi atributele încorporate
în indivizi, care facilitează crearea de bunăstare
personală, socială şi economică.
Geneza teoriei capitalului uman – Sir William Petty (1690)

 
 munca a fost „părintele bogăţiei”, iar valoarea sa ar
trebui să fie inclusă în estimarea avuţiei naţionale –
semnificativă pentru a demonstra puterea unei
naţiuni
 estimarea stocului de capital uman ajuta și la:
măsurarea valorii vieților distruse în război, a
pierderilor financiare ca urmare a deceselor, a
pierderilor asociate cu migrația etc.
Geneza teoriei capitalului uman - Adam Smith (1776)

 educația este o formă de capital căruia îi sunt atribuite

 
costuri şi care are însușirea de a produce venituri.
 o persoană cu o pregătire superioară ar trebui să câștige mai
mult decât un lucrător obișnuit deoarece timpul acordat
învățării unor operațiuni grele trebuie recompensat pentru că,
în caz contrar, oamenii nu ar mai fi dispuși să învețe.
 investiția pe care individul respectiv o făcut-o în pregătirea sa
va fi recuperată de-a lungul vieții sale active, atribuind, astfel o
valoare economică instruirii sale.
Geneza teoriei capitalului uman - Alfred Marshall (1907)

 fiinţa umană reprezintă ”cel mai valoros tip de capital”.

 
 factorul uman ”vinde” munca lui, dar, totodată, rămâne proprietar
asupra sa, iar cei care au investit în creșterea şi educarea sa, îşi vor
recupera o parte din bani, din serviciile viitoare ale lucrătorului.
 un rol important în creșterea şi formarea noilor lucrători o reprezintă
familia acestora - investiţia în capital depinde direct de resursele
părinţilor, de decizia acestora de a se sacrifica pentru viitorul
copiilor lor şi de puterea lor de intuiţie asupra viitorului acestora.
 diferenţele sociale, de clasă, reprezintă un alt factor decisiv pentru
dezvoltarea viitorilor lucrători
Geneza teoriei capitalului uman - Irving Fisher (1930)

 definea capitalul uman ca stoc de resurse care

 
conduce la nașterea unor venituri viitoare
 deschide astfel drumul spre a considera formarea
oamenilor, alături de construcția unor mașini, drept
investiţii
Teoria modernă a capitalului uman
 Dezvoltată de reprezentanții Universității din Chicago - au tratat
  cheltuielile educaţionale şi cu sănătatea drept investiţii, în scopul
creşterii productivităţii muncii şi, implicit, a creşterii economice
 Jacob Mincer, Gary Becker: studiul relaţiilor dintre capitalul uman şi
veniturile din muncă, mai exct pe studiul variaţiilor veniturilor
veniturile indivizilor cresc substanţial, în funcţie de gradul de
educaţie al acestora
 Theodore Shultz: alegerea investirii în capitalul uman depinde de
”plusul de bunăstare pe care oamenii îl pot obţine de pe seama
lui.” Atunci când beneficiile depăşesc costurile, stocul de capital al
populaţiei crește
Teoria modernă a capitalului uman: Gary Becker

 a încercat să explice apariţia inegalităţilor salariilor

 
 în spatele acestor inegalităţi se află opţiunea fiecărui
individ între prezent şi viitor, între continuarea procesului
de şcolarizare sau alegerea obţinerii veniturilor imediate.
 „costul de oportunitate” – al timpului pe care o
persoană îl alocă pentru educație privându-se de timpul
liber şi de remunerația ce ar fi putut fi primită dacă în
această perioadă de timp ar fi muncit.
Teoria modernă a capitalului uman - rezultate

 cercetătorii Şcolii de la Chicago: un an suplimentar de

 
școală creşte nivelul salariului în medie cu 10%
(cercetare realizată în SUA, date statistice pentru
perioada1939 – 1958)
 studiile întreprinse pentru Europa: un an adițional de
școlarizare conduce la creșterea nivelul salariului în
medie cu 8%
 Caracteristici capitalul uman
 nu poate deveni proprietatea unui alt individ - este intruchipat in
oameni, nu se poate separa o persoană de cunoștințele, calificările,
sănătatea sau valorile ei
 se creează cu aceleași fonduri de investiții ca şi capitalul fizic, dar
investițiile in capitalul uman necesită un orizont de timp mult mai mare
înainte de a deveni productive
 dacă alte categorii de resurse, pe măsură ce se consumă, determină
diminuarea profiturilor, în cazul capitalului uman, valoarea activităţii
oamenilor creşte pe măsură ce aceştia capătă experienţă, iar
avantajele acestora se pot prelungi peste generaţii, atunci când
câștigurile lor suplimentare sunt investite in studiile copiilor lor.
 Capitalul uman componente

A. Capital educațional
B. Capital biologic
Capital educațional:
abilităţile dobândite în urma participării la sistemele educaţionale formale,
cunoştinţe atestate prin diplome,
orice alte cunoştinţe şi abilităţi dobândite în cursul vieţii, prin eforturi
proprii, sau prin contacte cu experţi în diverse domenii, finalizate cu
câştiguri de cunoaştere, în urma asimilării informaţiilor primite prin
interacţiunea cu aceştia
 Capitalul uman componente
A. Capital educațional
B. Capital biologic

Capital biologic:
zestrea genetică
 abilităţi fizice ale indivizilor, sintetizate, cel mai adesea, prin starea de
sănătate (capacitățile fizice, funcția cognitivă și de sănătate mintală)
influențat de politicile de ocrotirea a sănătății şi de asistență medicală a
resurselor umane;
 indivizii cei mai educaţi optează pentru servicii medicale de calitate
sporită pentru menţinerea sănătăţii în parametri optimi
 Capitalul uman componente
A. Capital educațional
Acumularea capitalului uman se bazează pe:
educația formală - sistemul educațional, de la școala primară până la
universitate, alături de programe  de  specializare  și  instituții  de  pregătire
profesională
educația nonformală -  totalitatea acțiunilor organizate în mod sistematic,
dar in afara sistemului formal al educatiei. Accentul este pus pe învăţarea
prin acţiune, învăţarea de la egali, activitatea de voluntariat
educația informală – educație incidentală, cuprinde totalitatea
influențelor neintenționate prin care fiecare persoana dobândește
cunoștinte, abilități și aptitudini din experiențele sale zilnice.
A. Capital educațional
Studiul ”L’Indice du Capital Humain Européen Briefing du Lisbon Council Volume 2, No. 1”
– include cinci tipuri de educație prin intermediul cărora are loc o acumulare de capital
uman:
educație parentală informală: cunoștințe generale și diferite modalități de adaptare
socio-culturală,
educația formală: cunoștințele generale împărtășite copiilor, în principal, în învățământul
primar și secundar,
educație universitară/superioară: competențele specifice dobândite de studenți în
universități și în instituțiile de formare profesională;
educația adulților formală și informală: competențele dobândite de adulți în afara
mediului lor de lucru de zi cu zi, care sunt legate direct sau indirect de profesia lor;
formarea continuă, în timpul derulării unor activități informale: competențele dobândite
întâmplător în cadrul activității profesionale.
A. Capital educațional - avantaje

1. Individuale:
- directe – conduce la creșterea bunăstării proprii, dar și a moștenitorilor săi,
indirecte - schimbul și diseminarea de cunoștințe determină o creștere a
productivității (caracteristic în mediile de lucru cu oameni cu educație
superioară)
2. La nivel de societate:
- scăderea criminalității, îmbunătățirea condițiilor de sănătate, creșterea
stabilitătii politice, dezvoltarea economică.
B. Capital biologic
Poate fi afectat de:
Vârsta - produce modificări metabolice, schimbări sub raportul receptivității sau
rezistenței organismului, conducând la apariția fenomenelor de uzură.
Sexul - anumite boli au o distribuție sau o frecvență diferențiată în funcție de gen.
Diferențele pot fi explicate prin rolul şi statutul social diferit al femeilor şi bărbaților, prin
expunerea diferită la factorii de risc şi prin caracteristicile biologice diferite.
Categoria socială - nivelul de educație condiționează aplicarea unor măsuri preventive
pentru a evita instalarea anumitor boli, nivelul veniturilor facilitează adoptarea unui
anumit mod de viață și permite atingerea unui anumit grad de confort sau bunăstare
materială cu efect pozitiv asupra stării de sănătate.
Ocupația – prezintă anumite elemente de risc determinate de caracteristicile mediului
fizic şi social în care se desfăşoară, prin natura lor, anumite activități (toxicitate, stres).
Evaluarea stării de sănătate ajută la alocarea mai eficientă a resurselor sanitare, în
direcționarea anumitor politici sociale sau a programelor de educație sanitară.
B. Capital biologic
Dinamica stării de sănătate (sursa: Liliana Dumitrache, 2015)
Rolul capitalului uman

 investiţiile suplimentare în capitalul uman – prin educaţie, training şi tratament

medical – generează creşterea productivităţii
 Relația dintre capitalul uman și sărăcie

Theodore Schultz - The Economics of Being Poor (1993)

 Deprecierea stocului de sănătate al unui individ conduce la diminuarea
forţei de muncă pe care actorul social în cauză o poate utiliza pentru a-şi
satisface necesităţile.
 Sărăcia poate determina degradarea stocului de capital uman,
obstrucţionând cheltuielile de întreţinere şi dezvoltare ale acestuia - lipsa
de resurse economice este asociată cu imposibilitatea cumpărării de
servicii de sănătate şi educaţionale.
 Decalajul dintre salariile celor mai educaţi salariaţi şi cele ale angajaţilor
mai puţin şcoliţi (şi din ce în ce mai prost plătiţi) este în creştere, generând
niveluri din ce în ce mai ridicate ale inegalităţii, cu efecte negative în ceea
ce priveşte cronicizarea sărăciei
Reducerea riscului sărăciei:
 îmbunătăţirea abilităţilor şi a celor mai puţin calificaţi,
 eficientizarea sistemelor de învăţământ,
 investiţii în formarea continuă a indivizilor,
 îngrijirea medicală, alimentaţia şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru
pot fi văzute ca investiţii în îmbunătăţirea stării de sănătate.
 capitalul educaţional ridicat presupune o valoare mai ridicată a forţei de
muncă, datorată productivităţii sporite, implicând o plată mai ridicată în
cazul vinderii acesteia;
 un nivel de instrucţie mai ridicat presupune şi o mai mare flexibilitate în
adaptarea la condiţiile specifice de pe piaţa muncii, contribuind la evitarea
riscului şomajului.
Indicatori ai capitalului uman în ţările europene
Speranța la viață UE (sursa:Health at a Glance 2018, publicat de Organizația pentru Cooperare
și Dezvoltare Economică -OECD- și Comisia European)
Speranța la viață UE (sursa:Health at a Glance 2018, publicat de Organizația pentru Cooperare
și Dezvoltare Economică -OECD- și Comisia European)

• În cele 28 de state UE, speranța de viață este de 81 de ani, chiar mai mare în Spania și
Italia (83 de ani). În două treimi din țările UE speranța de viață depășește 80 de
ani, dar nu și în România (75,3 ani), Bulgaria, Letonia și Lituania (74,9 ani).
• Femeile trăiesc cu cinci ani și jumătate mai mult decât bărbații, diferența fiind și mai
mare în cazul României și Bulgariei, ajungând la zece ani în țări ca Lituania și Letonia.
• Cauzele diferențelor între sexe în ceea ce privește speranța de viață sunt fumatul și
consumul excesiv de alcool întâlnite mai mult în rândul bărbaților, precum și o dietă
nesănătoasă adoptată mai mult de bărbați decât de femei.
• Principalele cauze de mortalitate în UE sunt bolile cardiovasculare (1,9 milioane de
decese în 2015), cancerele (peste 1,3 milioane de decese în 2015), afecțiunile
respiratorii (440.000 de decese în 2015) și cauze externe.
• Principalele cauze ale ratelor crescute de mortalitate sunt bolile cardiovasculare în
România și Bulgaria și neoplaziile în Ungaria.
Inegalități cu privire la speranța la viață UE (sursa:Health at a Glance 2018, publicat de
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică -OECD- și Comisia European)
Inegalități cu privire la speranța la viață UE (sursa:Health at a Glance 2018, publicat de
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică -OECD- și Comisia European)

• Inegalitățile sunt cauzate de nivelul socioeconomic, reflectat de nivelul de educație.

• Inegalitățile sunt mai mari în rândul bărbaților decât al femeilor, ajungând la cel mai
mare nivel în Europa Centrală.
• Bărbații cu vârste de 30 de ani și cu un nivel de studii subliceal trăiesc în medie cu opt
ani mai puțin decât bărbații cu facultate, dar diferența crește la zece ani în țări ca
Letonia, Cehia, Ungaria, Polonia și Slovacia.
• Diferența între speranța de viață a bărbaților educați și a celor cu o educație scăzută
este mult mai pronunțată la categoria de vârstă 25–64 de ani. Cauzele constau în
incidența mai mare a bolilor cardiovasculare și cancerului, dar și o rată mai mare a
deceselor accidentale și suicidului. Bărbații mai puțin educați fumează mai mult și
consumă alcool în cantități excesive.
• Diferențele sunt mai mici în rândul femeilor, cele cu un nivel scăzut de educație având
o speranță de viață mai mică cu patru ani decât cele cu studii universitare.
Rata mortalității infantile UE la speranța la viață UE (sursa:Health at a Glance 2018, publicat de
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică -OECD- și Comisia European)

• Se înregistrează rate scăzute în UE, cu cel mult 4 decese la 1.000 de nașteri.

• Ratele mortalității infantile au scăzut de la 10 decese la 1.000 de nașteri în 1990, la 3,6 decese la 1.000
de nașteri în 2016, cea mai mare rapiditate a scăderii înregistrându-se în România, Bulgaria și
Polonia.
• Cu toate acestea,  România, Bulgaria, Malta au rate mai mari, peste 5 decese la 1.000 de nașteri.