“CRIZA MONDIALĂ A EDUCAŢIEI”

Mai recent, decalajele funcţionale dintre educaţie şi celelalte sectoare sociale s-au
amplificat îndeosebi ca urmare a apariţiei unor noi fenomene economice:
 mondializarea şi competitivitatea economicului;
 dereglarea structurală a pieţei muncii şi marginalizarea tinerilor

Aplicație
 Cum explicați fenomenul de marginalizare a tinerilor pe piața muncii?
 Educaţia contemporană se află în criză pentru că nu poate pune la dispoziţia pieţei
muncii, în ritmurile cerute şi la un nivel calitativ adecvat, oameni cu un nivel de
pregătire de acest tip, pe măsura nevoilor actuale.
 Care sunt faptele ce pot fi observate în şcolile din comunitatea dvs. şi care confirmă –
după părerea dvs. – “criza şcolii”?

5. SISTEMUL DE EDUCAŢIE ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ A SOCIETĂŢII

 Termenul de dezvoltare durabilă a început să fie promovat în perioada anilor 70 de

către mişcarea ecologistă.
 În prezent, termenul de dezvoltare durabilă are o multitudine de utilizări și
semnificaţii.
 Cea mai utilizată definiţie este că dezvoltarea durabilă trebuie “să satisfacă nevoile
prezentului, fără să compromită posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface
propriile nevoi”. (raportul Comisiei Brutland din 1987)
 În esenţă, dezvoltarea durabilă înseamnă “asigurarea unei calităţi superioare a
vieţii, atât în prezent, cât şi pentru generaţiile viitoare” (Strategia pentru
dezvoltare durabilă a guvernului Marii Britanii, iulie 1999).

Dezvoltarea durabilă are patru obiective:

 realizarea unui progres social care să ţină seama de nevoile fiecăruia;
 protecţia eficace a mediului;
 utilizarea prudentă a resurselor naturale;
 creşterea economică de durată, cu un înalt nivel de stabilitatea în timp.
Aplicație
 Cum poate contribui învăţământul la dezvoltarea durabilă a societăţii? Stabiliți
corolare educaționale pentru fiecare dintre cele 4 obiective specifice.
 Care dintre obiectivele enumerate anterior se regăsesc în strategiile de reformă din
România?

În realizarea acestor obiective, aşa-numitul capital uman – în esenţă, cunoştinţele şi

deprinderile pe care oamenii le acumulează de-a lungul vieții, în principal prin educaţie – este
considerat în ultima decadă de către teoreticienii creşterii economice, drept cel mai important
factor al dezvoltării durabile.
Teoriile investiţiei în “capitalul uman” au introdus o distincţie între: (a) investiţia
socială în capitalul uman şi (b) investiţia individuală în educaţie.
a) Investiţia socială în capitalul uman a fost analizată din perspectiva raporturilor
dintre costuri şi beneficii.

Beneficii sociale ale investiţiei în educaţie pot fi :

 economisirea unor cheltuieli ale statului
 alocaţii de sprijin, indemnizaţii de şomaj, programe de protecţie socială
şi chiar a cheltuielilor de prevenire a faptelor antisociale;
 creşterea beneficiilor
 descoperiri, brevete de invenţie şi inovaţii;
 creşterea pe termen lung a productivităţii muncii prin creşterea calificării forţei de
muncă;
 creşterea bunăstării sociale generale
 efectele unei educaţii de calitate asupra îmbunătăţirii sănătăţii celor
capabili să cunoască modalităţile de prevenire a bolilor,
 modalităţile de creştere sănătoasă a copiilor şi de petrecere profitabilă
pentru sănătate a timpului liber.
b) Investiţia individuală în educaţie se referă la eforturile şi cheltuielile pentru educaţie
făcute de o persoanaă în perspectiva obţinerii unui titlu şcolar ori academic, a realizării unor
câştiguri în planul performanţelor individuale ori al unor posibile venituri suplimentare în
viitor.
 Decizia individului de a-şi continua studiile şi de a-şi spori astfel investiţia în propria
educaţie poate fi influenţată de mai multi factori:
 Starea generală a economiei;
 Diferenţele în mărimea veniturilor;
 Credibilitatea titlurilor şcolare;
 Vârsta.
Caracterul inadecvat al modului în care învaţă omenirea la ora actuală constă în aceea
că ea continuă să adopte un tip de învăţare depăşit, denumit de specialiști “învăţare de
menţinere”.
 Învăţarea de menţinere constă în pregătirea pentru a face faţă unor situaţii cunoscute şi
recurente.
 O asemenea pregătire este utilă omului, dar nu şi suficientă. Este nevoie şi de
“învăţare inovatoare”.

Aplicaţii
1. Care dintre factorii sociali v-au influenţat în cea mai mare măsură decizia de a
investi în propria dvs. educaţie?
2. În ce măsură apreciaţi că alocarea unor mai mari resurse pentru învăţământ poate
conduce la creşterea productivităţii muncii? Argumentaţi.