CURSUL 1 –

INTRODUCERE ÎN
DEONTOLOGIA
COMUNICĂRII
1.1. Domeniul de studiu al Deontologiei
comunicării
1. 2. Elementele abordărilor deontologice
1. 3. Codurile de conduită. Capitalul moral
1. 4. Valori, principii şi norme morale
1.1. Domeniul de studiu al
Deontologiei comunicării

 Nimic nu garantează nimănui că relaţiile dintre

oameni în procesul cooperării sociale sunt
lipsite de orice fel de abuz. Oamenii au nevoie la
fel de mare şi de pâine, dar şi de respectul
celorlalţi. Tocmai pentru a asigura o stare
normală între oameni cu profesii, educaţie şi
afecte diferite este nevoie atât de un minimum
de reguli morale ale convieţuirii în comunitate,
cât şi de un minimum de reguli de conduită în
exercitarea îndatoririlor aferente unei profesii.
 Reguli de
Reguli de conduită
conduită =
=
Valori morale
Valori morale

Regulile de
Regulile de urmat
urmat
Norme de
Norme de convieţuire
convieţuire »
»
pentru aa face
pentru face
Opinia publică
Opinia publică
binele şi a evita răul
binele şi a evita răul
MORALĂ

Etică
Etică Comportare lăudabilă
Comportare lăudabilă
MORALITATE?

1. Atitudine, 2. Reguli pentru buna

conduită a comportare şi
cuiva judecată evitarea celor rele.
Toate sistemele de
în conformitate
morală impun
cu preceptele restricţii în privinţa
morale. acţiunilor
determinate de
interese egoiste.
 ETICĂ

Studiu al felului
în care trăim, a Studiul moralei.
ceea ce este bine Ansamblul ideilor Uneori, Etica mai
şi rău, a ceea ce despre morală este numită
este corect şi filosofie morală.
incorect şi a
principiilor moralităţii.
 DEONTOLOGIE

Deontologie - studiul DEONTOLOGIE

bunei conduite şi al
exercitării corecte a
îndatoririlor pe care le
DEONTOS
incumbă o profesie, LOGOS

o ocupaţie, o meserie, o
îndeletnicire.
 În concluzie, Deontologia:

 Cercetează regulile şi îndatoririle aferente unei

profesii sau ocupaţii în legătură cu practicarea
autorizată şi corectă a acesteia.
 Descrie un ansamblu de reguli de conduită
specifice, de atitudini şi comportamente sub
constrângerile legislaţiei în vigoare, dar fără a se
suprapune acesteia, în scopul binelui individual şi al
servirii interesului public, în virtutea eticii
profesionale. De cele mai multe ori deontologia şi
etica profesională sunt acceptate ca echivalente
 Se particularizează prin folosirea limbajului
specific, dominat de conceptele etice: bine-rău,
moral-imoral, corect-incorect, cinstit-necinstit, loial-
neloial, exact-inexact, drept-nedrept, etc..
 Cine sunt deontologii?
 Preocupările deontologice au apărut în legătură
cu practicarea profesiilor considerate
liberale: medicina, magistratura, profesoratul,
etc., dar s-au extins şi la alte domenii a căror
specializare strictă cerea atitudini şi
comportamente corecte în raport cu beneficiarii:
religie, bănci, finanţe, funcţii publice, politică,
asigurări, comunicare, jurnalism, cercetare
ştiinţifică, evaluare, etc.
 Deontologia se regăseşte în categoriile
profesionale recunoscute ca specializări stricte
(uneori vocaţionale) şi autorizate, inelastice sau
cu elasticitate scăzută la recalificare şi
reconversie profesională.
 Deontologia se aplică oricărei situaţii sau
acţiuni rezultate din practicarea unei profesii
unde comunicarea dintre indivizi produce efecte
contrare regulilor de conduită asumate liber.
Cine sunt deontologii?
 În consecinţă, cel care intră într-un domeniu ştie
că va compara întotdeauna libera alegere a unei
profesii cu asumarea liberă a constrângerilor
acelei profesii, după cum ştie că autorizarea
practicării într-un domeniu îi conferă drepturi şi
obligaţii, dar şi respectarea unor standarde
morale.
 Deontologia nu se poate aplica oricărei ocupaţii,
deşi multe dintre ele au reguli de conduită, dar care
ţin mai mult de contractul de muncă, decât de
prestigiul sau onoarea profesiei.
 În general, nerespectarea deontologiei profesionale
atrage îndoiala sau chiar oprobiul public asupra
unor ocupaţii care sunt absolut necesare individului
şi comunităţii.