DEONTOLOGIA

DEONTOLOGIA
FUNCŢIONARULUI
FUNCŢIONARULUI
PUBLIC
PUBLIC
1. Lecţia de istorie
2. Problema funcţionarului public în România
3. Birocraţia
4. Cleptocraţia şi Tehnostructura
5. Corupţia
 1. Lecţia de istorie
• Legile pentru reformele din 1829 (uzine,
mine, igienă, crearea polţiei centrale,
etc) drept elementele principale ale
centralizării (până atunci Anglia fiind
cunoscută ca o ţară cu instituţii locale)
şi ale creării premiselor pentru
dezvoltarea unei birocraţii centrale.
• în Anglia înfiinţarea Civil Service a
reprezentat o condiţie esenţială a
progreselor ţării în secolul al XIX-lea
• Dacă în prima jumătate a secolului al
XX-lea recomandările erau
precumpănitoare, pentru că whigii
considerau clientela ca unul din
atributele puterii, în cea de-a doua
jumătate s-a trecut la recrutarea după
un examen imparţial, ceea ce însemna
abolirea „mandarinatului”.
• Civil Service s-a dovedit că era format
din funcţionari credincioşi oricărui guvern
englez, departe de orice implicare
politică, dar asigurând continuitatea
tradiţiilor.
• În Franţa abuzul de recomandări politice
este un exemplu de greşeli primejdioase;
• În America sistemul „prăzilor” tulbura după
fiecare alegere administraţia ţării; The
spolis system, aplicat din 1829, prevedea
numirea adepţilor de către partidul aflat la
putere în toate posturile administrative,
după serviciile aduse partidului (capacitatea
personală şi calificarea contând
nesemnificativ). Din 1883, s-au adoptat legi
care reglementau selecţionarea
funcţionarilor deja calificaţi, verificaţi prin
examene şi inamovibili politic.
 ÎN CONCLUZIE:
• Democraţiile se pot confrunta cu
dificultăţi atunci când recrutează
funcţionarii publici: dacă posturile
sunt puse la dispoziţia oamenilor
politici pentru a-şi recompensa
adepţii, atunci nici un guvern nu
poate păstra asupra funcţionarilor o
autoritate durabilă
 2. Problema funcţionarului
public în România
• Reformele promovate până acum în România
nu au răspuns decât parţial exigenţelor
comunitare în materie de administraţie
publică şi de statut al funcţionarului public
• În direcţia armonizării structurilor publice
cu cele comunitare s-a adoptat Legea
funcţionarului public, dar s-a adoptat şi
Statutul funcţionarului public.
• S-a înfiinţat INA şi s-au creat facultăţi cu
profil de administraţie publică
 Reforma
în administraţia
publică

Negativ: întârzierea reformei

Pozitiv: legea funcţionarului public,
administrative, politizarea
Statutul funcţionarului public,
administraţiei publice, proliferarea
profesionalizarea învăţământului
corupţiei
 3. Birocraţia

• Concepţia despre birocraţie, formulată de J.

Buchanan şi G. Tullock în legătură cu teoria despre
piaţa politică sau teoria public choice (îndreptată
spre criticarea omniprezenţei statului în economie), a
dat un nou impuls cercetărilor legate de aplicarea
principiilor economice la domenii considerate în afara
jocului economic, cum este cel al administraţiei.
• Această teorie utilizează microeconomia tradiţională
pentru analiza procesului deciziilor indivizilor şi
colective, pentru aprecierea eficienţei comparate a
pieţei şi a statului, pentru a sesiza motivaţiile
birocraţilor şi pentru a interpreta o noţiune ambiguă
cum este bunăstarea socială
 Teoria public choice, fundamentul teoretic al
birocraţiei, are ca scop descoperirea legăturii dintre
comportamentul indivizilor care acţionează pe piaţa
economică şi comportamentul lor când acţionează pe
piaţa politică.
Acest obiectiv este susţinut de o serie de ipoteze:

• indivizii care acţionează pe cele două pieţe

sunt aceiaşi;
• deciziile politice nu sunt supervizate de
fiinţe atotştiutoare;
• indivizii se comportă pe piaţă, în relaţiile
politice guvernamentale, în relaţiile de
grup non-guvernamentale, precum şi în alte
situaţii în mod asemănător.
• Individul care participă la alegeri colective este
presupus că ştie că alegerile sale au incidenţă
asupra altor indivizi nu aplică metoda clasică
(după care alegerea este analizată ca o alegere
sub constrângeri, reflectând raţionalitatea
decidentului care ţine cont de interesul său şi de
costurile sau prejudiciile susceptibile de a le
suferi) (J. Buchanan).
• Funcţionarul, omul politic sau birocratul, nu sunt
agenţi economici deasupra altora, ci indivizi care
au propriile repere şi care caută să-şi maximizeze
utilitatea în termeni de putere, de câştiguri
monetare, de număr de birouri din subordine
• Această raţionalitate fundamentală explică de ce
fiecare consumator de bunuri colective pasează
costul utilizării lor asupra altora (problema
pasagerului clandestin), precum şi faptul că
comportamentul birocratic produce efecte negative
sau indirecte pentru colectivitate (indivizii sunt
perfecţi, iar instituţiile sunt rele?).
• Tentaţia de a adopta un comportament de pasager
clandestin (free rider), tentaţia cuiva de a se
bucura de un bun gratuit ale căror costuri
financiare sunt plătite de alţii pune în evidenţă
problemele pe care le ridică relevarea preferinţelor
în absenţa unui sistem de preţuri, care asigură
excluziunea non-plătitorului.
 Analiza economică a birocraţiei
reprezintă o altă tematică de interes
abordată de G. Tullock şi A. Downs.
• Birocraţia este plasată în situaţia unui
producător care trebuie să-şi maximizeze
producţia în constrângerile date de
mijloacele sale limitate.
 Teoria este aşezată pe câteva
ipoteze:

• Birocraţii (şi toţi ceilalţi agenţi sociali) caută să-şi atingă

obiectivele printr-un comportament raţional, adică ei
acţionează în modul cel mai eficient posibil, în limita
posibilităţilor şi ţinând cont de costul informaţiei. Birocraţii
nu caută nimic altceva decât să maximizeze utilitatea.
Aceasta înseamnă că ori de câte ori costul necesar pentru a
atinge un scop dat creşte, în termeni de timp, efort, bani,
birocraţii caută să atingă cel mai mic obiectiv şi invers, dacă
scad costurile, ei caută să atingă obiectivul cel mai mare.
• Birocraţii dispun de un ansamblu complex de scopuri care
include putere, venit, prestigiu, securitate, comoditate,
loialitate (pentru o idee, pentru o instituţie, pentru o ţară),
mândrie pentru lucrul bine făcut şi dorinţa de a servi
interesul public.
• Funcţiile sociale în fiecare organizaţie sunt puternic
influenţate de structura şi comportamentul intern, după cum
comportamentul intern influenţează structura.
 Ipotezele teoriei
despre birocraţie:

Funcţiile sociale în
Birocratul are scopuri
organizaţii sunt
individuale şi un scop
Birocratul are un influenţate de structura
social (servirea
comportament raţional comportamentului
interesulu public)
uman (şi reciproc)
 A. Downs defineşte un ansamblu de
concepte pentru studiul
comportamentului economic, social şi
politic al birocratului:
• Comoditatea reflectă ideea după care rutina şi obişnuinţa
sunt surse de confort pentru orice om. În acest sens,
schimbările sunt acceptate numai dacă aduc avantaje mai
mari decât efortul care ar trebui depus pentru a depăşi
comportamentele anterioare. Comoditatea semnifică faptul
că o societate tinde să opună rezistenţă la schimbările de
comportament care implică o supracreştere a eforturilor
personale şi pe care le acceptă să-i bulverseze practicile
stabilite dacă aceasta-i permite să-şi diminueze eforturile
pentru a-şi îndeplini sarcinile;
• Interesul public nu are o accepţie obiectivă, ci numai puncte
de vedere individuale, iar aceste opinii nu au nici o raţiune de
a converge spontan. Ca urmare, interesul personal domină în
evaluarea interesului public. Interesul personal este definit
drept ceea ce crede fiecare că trebuie să facă birocratul
pentru a-şi îmbogaţii funcţia socială.
Birocratul are tendinţa de a-şi maximiza preferinţele; dar
dacă birocraţia evaluează corect cererea pentru un
serviciu, guvernul are unele dificultăţi în determinarea
costului lui (Tullock)
• Pentru guvern, birocraţia este singura sursă de informaţii,
ea poate să declare nu numai că nu se pot face economii, ci
să şi crească costurile (mai ales acolo unde economiile sunt
impuse). Birocraţii rezistă la diminuarea registrului propriu
graţie informaţiilor ample pe care le au asupra serviciilor
lor. Tendinţa birocraţiei este clară: creşterea bugetelor lor
fără vreo legătură reală cu funcţia socială fixată birourilor.
• Teoria despre birocraţie are în centrul ei ideea găsirii unei
soluţii pentru derapajul excesiv al finanţelor publice. În
acest sens, Tullock propune unele soluţii demne de interes,
pentru creşterea competitivităţii serviciilor guvernamentale,
între care, eliminarea oricărui contract de exclusivitate şi
introducerea competiţiei în interiorul oricărui serviciu, ceea
ce înseamnă diminuarea considerabilă a posibilităţii
proliferării corupţiei.