EVALUAREA STĂRII DE SĂNĂTATE

ORALĂ IN COMUNITATI
• Monitorizarea tendinţelor referitoare la prevalenţa
şi distribuţia acestor afecţiuni este esenţială pentru
stabilirea unei strategii naţionale de îmbunătăţire
a serviciilor stomatologice.

• Studiile epidemiologice care sunt destinate

culegerii datelor cu privire la morbiditatea prin
afecţiuni orale sunt de tip descriptiv- studii
transversale, numite si de prevalenţă.
 OBIECTIVE:
1.realizarea unui tablou complex asupra sănătăţii
orale a populaţiei dintr-o anumită colectivitate;
2.urmărirea, în timp, a evoluţiei şi morbidităţii
afecţiunilor orale;
3.realizarea unei baze de date cu privire la
principalele afectiuni orale;
4.aprecierea eficacităţii serviciilor actuale de
stomatologie;
5.estimarea calitativă şi cantitativă a resurselor
necesare programului de sănătate orală.
• Tipuri de studii:
• studiu pilot: cuprinde o singură grupă de
vârstă
• studiu naţional: cuprinde toate grupele de
vârstă

• România: studii de morbiditate orală: 1983,

1977, 1997
• Prevalenţa cariei dentare: 1997: 68,8% (pentru
persoanele adulte)
• Prevalenţa edentaţiei parţiale: 1997: 77%
(pentru persoanele adulte)
 CARACTERISTICI
• 1. Se realizeaza pe grupe de virsta: grupe de vârstă
monitorizate ani, 6 ani, 12 ani, 35-44, 65-74 ani;

• 2. Se realizeaza pe eșantioane reprezentative (un

eșantion reprezentativ este un segment din populația
respectivă care prezintă aceleași caracteristici ca și
populația din care provine, cu privire la următoarele
aspecte demografice: repartitia pe sexe, vîrsta, mediu
social)

• 3. Utilizeaza formulare standard pentru evaluarea

statusului oral necesare pentru uniformizarea datelor:
Formular OMS (2013)
• Reprezentativitatea eşantionului nu poate fi asigurată decât prin
tragere la sorţi a persoanelor, cu condiţia ca orice persoană din
populaţia iniţială, să aibă o probabilitate egală cu oricare alta de a fi
aleasă.

• Aceasta presupune să dispunem de o listă completă şi actuală a

acelora care fac parte din populaţie, unde fiecare individ să nu
figureze decât o singură dată, sub un singur număr sau cod de
identificare.

• Aceste liste “perfecte” sunt rare în practică, în momentul în care ne

interesăm de o populaţie generală.
• Bazele de date obişnuite (anuare telefonice, date de recensământ,
lista de asigurări sociale etc.) nu fac decât să se apropie de realitate.

• Lista salariaţilor unei întreprinderi reprezintă un exemplu atunci

când se studiază o boală profesională.
• Numarul populației care face parte dintr-un
eșantion reprezentativ se stabileste dupa
formule statistice in functie de nr populatiei si de
prevalenta afectiunii respective (calculate intr-
un studiu anterior)

• De exemplu: populatia adultă din județul Iasi

este de:  507.775 (recensămînt 2011)
• Prevalenta cariei dentare: 77%
• Eșantion reprezentativ: 1300-1500 persoane
Etapele unui studiu populational
1.Realizarea protocolului clinic;
2.Obtinerea acordului autorităţilor
3.Stabilirea locului de examinare: cabinet dentar, scoala, primarie,
biserica;
• Locul de examinare trebuie ales înaintea începerii anchetei,
analizându-se elementele componente, obligatorii pentru
desfăşurarea examinărilor. Ideal ar fi să existe un cabinet
stomatologic; în lipsă, se poate alege o încăpere care să dispună de
anumite componente esenţiale:
• sursă de apă curentă, curent electric şi căldură;
• mobilier adecvat: o masă sau un platou necesar aşezării
instrumentelor, un scaun pentru medic, un scaun pentru pacient;
• în cazul folosirii luminii naturale, subiectul va fi aşezat astfel încât să
se poată obţine o iluminare maximă directă cu ajutorul razelor
solare.
4.Obtinerea unor informaţii suplimentare: nivelul
socio-economic, concentratia fluorului din apă,
starea de sănătate generală, stilul de viata: fumat,
consum de alcool;
5. Stabilirea bugetului si a echipei de lucru
 echipa pentru examinare: 1,2 medici stomatologi
 asistentă medicală (aprovizionarea cu instrumente
sterile, asigurarea participării tuturor subiecţilor,
verificarea completării corecte şi complete a fişelor
 personal auxiliar (înregistrarea fişelor conform
codurilor OMS);
 elaborarea unui calendar pe zile sau săptămâni;
6.Realizarea unor interventii suplimentare:
rezolvarea urgenţelor;
 7.Pregatirea si formarea examinatorilor:

• În cazul unui singur anchetator, este indicată,

pentru înlăturarea erorilor, examinarea în două
reprize la interval de 24 ore, a unui grup de
subiecţi şi compararea rezultatelor obţinute în cele
două etape.

• Apariţia de erori impune revizuirea criteriilor de

interpretare a anchetei şi, încă, reexaminarea
eşantionului până la atingerea unui grad de
uniformitate acceptabil, adică să se ajungă la o
concordanţă de 85-90% între majoritatea
examinărilor.
• În cazul în care se lucrează în echipă, este obligatorie
formarea şi pregătirea adecvată a membrilor echipei.

• Afecţiunile orale necesită un examen clinic

amănunţit, întrucât este cunoscut faptul că leziunile
incipiente pot fi nedecelabile la un control superficial.

• Pe de altă parte, se pot suprapune o serie de factori

psihici sau psihologici, cum ar fi, oboseala,
variaţiile gradului de acuitate vizuală şi ale
sensibilităţii tactile, scăderea interesului manifestat
pentru realizarea anchetei, care, împreună, corelaţi şi
cu o slabă pregătire profesională, pot compromite
observaţiile clinice.
• Atunci când ancheta are mai mulţi membri, se
introduce un plus de eroare privind coerenţa
observaţiilor făcute de fiecare membru în parte.

• Eliminarea acestui factor se poate face printr-o

examinare individuală a eşantionului respectiv,
ca, apoi, să se compare rezultatele obţinute.

• Apariţia discordanţelor necesită reevaluarea

metodelor folosite, studierea diferenţelor de
diagnostic, elaborarea unor indicatori comuni.
•Pentru a controla seriozitatea şi calitatea examenelor efectuate, este
indicat să se reexamineze un procentaj de 10% din subiecţii
eşantionului respectiv, ţinând seama şi de compararea rezultatelor
obţinute la acelaşi individ în cele două examinări.
•În cazul unei anchete de amploare, aceste examinări (numite şi
„examinări de control” ), se pot efectua în trei etape: la început, la
mijloc şi la sfârşitul anchetei.

8.Realizarea unui studiu pilot (pe un nr redus de subiecti)

9.Desfasurarea propriu-zisa a studiului

10.Colectarea datelor, calcularea indicatorilor de prevalenta a

afectiunilor orale, indicatorii CAO, CPI, etc

11. Publicarea rezultatelor.