Epidemiologia

cariei simple dentare

(a bolii carioase)

Universitatea “Dunărea de Jos” Galaţi

Facultatea de Medicină şi Farmacie
Departamentul Medicină Dentară
Disciplina Odontoterapie 1
(Cariologie și Terapia Leziunilor Carioase)
2020 / 2021
 Epidemiologia - definiţie

• “Studiul distribuţiei şi cel al factorilor

sau evenimentelor ce determină starea
de sănătate la nivelul unei populaţii
specifice şi aplicarea acestui studiu în
controlul problemelor de sănătate”
(Last - 1995)
 Epidemiologia -scopuri
• Studiul epidemiologic al cariei dentare
(al bolii carioase) ajută la:
– Elucidarea etiopatogeniei

– Perfecţionarea metodelor de diagnostic

– Testarea eficienţei metodelor de

prevenire şi tratament
 Metodele de anchetă epidemiologică
în boala carioasă
Observaţionale
Aduc
Aduc dovezi
dovezi ce
ce vor
vor Studii
deveni
deveni ipoteze
ipoteze de
de lucru
lucru Experimentale
pentru
pentru studiile
studiile
experimentale.
experimentale.

Descriptive: Analitice: Studii de

•Descriu boala după •Studiul de cohortă intervenţie:
criteriul temporal, (longitudinal) încearcă să
geografic şi al schimbe o
•Studiul caz/control variabilă la
caracterelor personale
•Studiul transversal nivelul unui
•Folosesc: incidenţa, grup de studiu
prevalenţa, spitalizări
Metoda epidemiologică descriptivă
• Descrierea cariei dentare se face folosind

tehnici, precum:
- diferenţele de frecvenţă
- concordanţa dintre prezenţa/frecvenţa bolii şi
prezenţa/intensitatea unui/unor factori care ar
fi acţionat /îmbolnăvit
- variaţia concomitentă (prezenţa/absenţa
unor factori presupuşi )
- analogia (deoarece acelaşi factor a fost
 Metoda epidemiologică analitică
Analizează relaţia dintre starea de sănătate şi alte
variabile
• Cele mai importante studii analitice sunt:
• studiul de cohortă (de incidenţă, longitudinal, de urmărire)
- este prospectiv, analitic, observaţional
- se bazează pe urmărirea pe o perioadă de timp a unor
indivizi dintre care unii au, au avut sau vor avea expunerea
la factorii de risc care ne interesează
- are drept scop să determine legătura dintre expunere şi
rezultat, cu apariția unor cazuri noi de îmbolnăvire
- sunt anchete ce durează mult timp şi necesită multe resurse
umane
- rezultatele sunt valoroase pentru programele de sănătate
 Metoda epidemiologică analitică
a
• Studiul caz/control :
– Este studiu retrospectiv, analitic, observaţional
– se bazează de obicei pe date secundare în care
proporţia de indivizi bolnavi şi cei cu potenţiali
factori de risc este comparată cu proporţia unor
indivizi-control (fără boală) expuşi la aceiaşi factori
de risc.
– Lotul martor trebuie să fie constituit dintr-o
colectivitate pe grupe de vârstă, sex, în dimensiuni
cel puţin egale şi structuri comparabile cu cele ale
lotului de studiu.
 Metoda epidemiologică analitică
• Studiul transversal (de prevalenţă):
– măsurarea expunerii şi efectul se fac în acelaşi
moment
– Acesta permite :
• diagnosticul situaţiei /morbidităţii odontale şi a
factorilor de risc existenţi la fiecare colectivitate
examinată, cu numărul total al cazurilor de boală
• diagnosticul stării de educaţie, cu distribuţii
individuale şi pe colectivităţi
• măsurarea/calcularea nevoilor de tratament
preventiv, curativ şi de restaurare pe repere/persoane
şi a costurilor specifice şi generale ale acestora.
 Studii experimentale
• Sunt studii de intervenţie ce încearcă
schimbarea unei variabile la nivelul unui
grup sau al mai multora
• cel mai relevant tip de studiu experimental
este studiul clinic experimental randomizat
care constă în testarea unui tip de tratament
pe un grup de pacienţi aleşi la întâmplare şi
selectaţi în 2 grupe (alegerea loturilor se face
prin metoda perechilor):
– grup supus tratamentului
– grup de control (martor)
 Măsurarea frecvenţei de
apariţie a cariei / bolii carioase
• Metode de studiu transversal şi longitudinal
• Se referă la:

– Prevalenţă

– Incidenţă
 Prevalenţa
• Metodă de studiu transversal (studiu efectuat la
un moment dat)
• Reprezintă: - proporţia de indivizi ai unei
populaţii afectată de boală la un moment dat,
sau - numărul cazurilor existente la un
moment dat dintr-o populaţie bine definită.
• Se calculează astfel:
- Se împarte numărul persoanelor afectate la
numărul total de persoane din grupul respectiv
 Incidenţa
• Metodă de studiu longitudinal (studiu efectuat
pe o anumită perioadă de timp)

• Reprezintă măsurarea ratei de progresie a bolii

• Pentru realizarea sa sunt necesare
2 măsurători:
– Una la începutul studiului
– Alta la sfârşit
• Incidenţa = creşterea sau scăderea numărului
de cazuri noi de îmbolnăvire ce apar într-o
populaţie, într-o anumită perioadă de timp
 Incidenţa:
În cadrul ei sunt semnificative:
• Rata incidenţei:
Cazuri noi
– RI=
Timp – persoană

• Proporţia incidenţei cumulative:

Noi cazuri de îmbolnăvire în intervalul dat
– CIP=
Persoanele supuse riscului la începutul intervalului
 Cum se măsoară caria dentară?
• Înaintea înregistrării prevalenţei şi incidenţei
cariei este necesară o măsurare cantitativă a
bolii carioase
• Important: respectarea aceloraşi criterii
standard de măsurare şi diagnostic la fiecare
individ studiat din cadrul grupului
• Criteriile OMS folosesc înregistrarea
simptomelor cariei într-un stadiu avansat de
progresie
• decizia se face după principiul dihotomizării:
da / nu, prezent / absent
 Gradele (de evoluţie) pentru
înregistrarea leziunilor carioase (OMS):
Există 4 grade (de evoluţie) pentru înregistrare:
• 1. carie în smalţ

• 2. carie în dentină situată superficial

• 3. carie în dentină situată profund,
fără prezența unei pulpopatii
• 4. idem 3, dar cu prezenţa unei pulpopatii
Alte scoruri, în funcţie de localizare în
straturile smalţului sau dentinei:
E1-ext., E2-int.; D1-ext., D2-mediu, D3-int.
Indici de apreciere a cariei dentare
(prevalenţa)
 Indicele DMF
Exprimă aritmetic experienţa la carie acumulată
de un individ şi se realizează prin stabilirea :
• Numărului dinţilor (suprafeţelor) cu leziuni
carioase netratate (D: Decay)

• Numărului dinţilor (suprafeţelor) lipsă (M:

Missing)

• Numărului dinţilor (suprafeţelor) obturate (F:

Filled)
 Indicele DMF
• Are 2 variante:
– DMF-S – se referă la suprafeţele dentare;

– DMF-T – se referă la numărul de dinţi.

• Pentru dentiţia temporară indicele

similar este def-t sau def-s, unde “e”
reprezintă numărul dinţilor temporari
extraşi
 Neajunsurile acestor indici:
• Suprafeţele clasificate ca fiind indemne de carie includ
o proporţie necunoscută de diagnostice fals negative;

• Înainte ca un dinte să fie înregistrat absent, trebuie să

existe certitudinea că acesta a fost pierdut în urma
evoluţiei leziunii carioase (!DMF-S!)

• În cazul componentei “F” – atunci când o suprafaţă

este afectată de carie este posibil ca obturaţia să fie
extinsă în etapa chirurgicală şi pe alte suprafeţe
pentru realizarea extensiilor necesare restaurării, fără
ca acestea să prezinte procese carioase.
 Teste diagnostice
Ideal:
• Un test diagnostic POZITIV indică prezenţa
bolii sau a condiţiei de apariţie a bolii
• Un test diagnostic NEGATIV indică absenţa
bolii sau a condiţiei de apariţie a bolii
• Iniţial, în boala carioasă, deciziile privind
diagnosticul au fost adesea incerte, datorită
informaţiilor incomplete sau lipsite de
acurateţe
 Metode uzuale de
cariodetecţie / diagnostic
• Vizuală (inspecţie)
• Vizual-tactilă (inspecţie + palpare cu sonda)
• Transiluminare (//cu fibre optice = FOTI !//)
• Radiografie (//“bite-wing”//)
• Markeri (detectori) coloranţi (pt. dentină)
• Fluorescenţă LASER (indusă / cantitativă)
• Cariometrie electrică (conductanţă / impedanţă)
Evaluarea riscului cariogen
 Evaluarea riscului cariogen
Riscul:
• Din punct de vedere medical, reprezintă
probabilitatea ca un individ să dezvolte o
anumită boală sau să prezinte o
modificare a stării de sănătate într-o
perioadă de timp precizată
• Riscul = probabilitate condiționată
 Riscul de carie:

• Reprezintă probabilitatea apariţiei

unui număr specific de noi leziuni
carioase și / sau a progresiei celor
preexistente, într-o perioadă de timp
bine definită
 Riscul de carie:
Evaluarea riscului de carie:
• Are scopul de a identifica suficient de precoce
indivizii cu această probabilitate crescută, pentru a
putea interveni efectiv în întreruperea procesului
bolii carioase

Motivele evaluării:
• Direcţionarea măsurilor cariopreventive mai ales
către indivizii cu risc crescut şi creşterea rezistenţei
dinţilor acestora la carie
• Identificarea indivizilor cu risc scăzut, pentru a evita
intervențiile invazive și restaurările dentare inutile
Factorii și indicatorii de risc
ai bolii carioase
 Factorii de risc ai bolii carioase
• Sunt variabilele pentru care a fost stabilită o
relație cauzală cu apariția bolii, confirmată
prin studii longitudinale și de laborator

Indicatorii de risc ai bolii carioase

• Sunt variabilele care au fost asociate cu boala,
sau cu o condiție a sa, în cadrul unor studii
transversale sau de tip caz-control, dar pentru
care nu a fost stabilită o relație cauzală cu
apariția bolii
 Factorii obișnuiți de risc carios
(întâlniți frecvent):
• Preexistența de leziuni carioase (în special active)
• Număr mare de microorganisme cariogene în
mediul cavității orale
• Ineficiența igienei orale individuale
• Consum crescut de zaharoză
• Morfologie dentară nefavorabilă
• Expunere redusă la fluor în mediul cavității orale
• Condiții socio-economice și obiceiuri familiale
defavorabile
• Factori medicali generali agravanți
• Comportament medical necorespunzător al
individului
 Factorii care pot fi folosiți în
evaluarea riscului de carie

Parametrii bilanțului carios / riscul de carie

 Parametri clinici
 Elemente de analiză din anamneză
 Parametri clinici Risc de carie scăzut
Absenţa leziunilor evolutive
Leziuni carioase cavitare
cavitare
Pete albe-cretoase (de
Absente
demineralizare)
Prezenţa plăcii microbiene Indice de placă scăzut
Smalţ de calitate, şanţuri
Anatomia dentară neaccentuate, contacte
interdentare armonioase
Indicele DMF-S / DMF-T Scăzut
Debit şi capacitate tampon
Teste salivare
normală
Procent scăzut de Sm și
Teste bacteriene
lactobacili
Risc de carie crescut
Mai mult de o leziune
cavitară nouă detectată la
6 luni
Prezente pe suprafeţele
netede și pe versanţii
cuspidieni
Indice de placă ridicat
Smalţ hipoplazic,
anatomie neregulată,
incongruenţe dentare
Ridicat
Hiposialie, xerostomie
medicamentoasă,
iatrogenă, sau sistemică
Persistența unui procent
crescut de Sm şi lactobacili
Elemente de analiză
Risc de carie scăzut Risc de carie crescut
din anamneză
Probleme de instabilitate civilă,
Nivel socio-economic şi Stabilitate civilă, familială, profesională,
familială, profesională,
cultural stare economică bună
economică, eventual emigrație

Sănătate dentară Părinţi, fraţi, soț / soție, cu mai puţine
familială probleme dentare
Alimentație raţională, echilibrată. După
Jurnal alimentar consum de HC, igienizare oro-dentară sau
gumă de mestecat cu xilitol
Periaj cotidian, cu paste de dinți cu fluor,
Igienă orală
schimbarea periuţei la cel mult 3 luni
Probleme dentare multiple în
mediul familial
Repaus dintre mese absent sau
neregulat, frecvența crescută a
consumului de HC, de băuturi
îndulcite / acidulate între mese
Periaj neregulat / absent,
utilizarea aceleiaşi periuţe mai
mult de 6 luni

Fără maladii sistemice, fără consum Afecţiuni generale prezente și

Stare generală
regulat / cotidian de medicamente medicaţie cotidiană

Antecedente oro- Prezenţa la medic doar în situaţii

Control periodic regulat la medic
dentare limită (urgenţe stomatologice)

Suplimentare sistemică în copilărie și Deficit în aportul sistemic / local

Bilanţul fluorului
aport regulat de fluoruri pe cale locală de fluor

Comportament Cooperant, disponibil, activ, interes Necooperant, reticent, fobie faţă

medical al pacientului spontan pentru metode de prevenție de tratamentele stomatologice
 Metode de evaluare a
riscului cariogen

Categoriile de informaţii ce permit

organizarea procesului de
evaluare a riscului de carie:
Categoria I – informaţii rezultate din
examenul clinic:
• Istoricul dentar;
• Factorii iatrogeni;
• Obiceiurile pacientului privind igiena
buco-dentară și dieta alimentară;
• Starea ţesuturilor dentare și morfologia
post-eruptivă a dinților;
• Carioactivitatea curentă;
• Istoricul prezenţei şi utilizării fluorului
DATE OBŢINUTE DIN ANAMNEZA PACIENTULUI !!
Categoria I – informații rezultate din
examenul clinic:
• Statusul dentar:
– Leziuni carioase primare cavitare / necavitare
– Restaurări existente cu sau fără carii secundare
– Existenţa unor supraf. dentare susceptibile, neprotejate
• Istoricul personal al activităţii carioase
• Istoricul familial al activităţii carioase
• Factori medicali agravanţi
• Lipsa fluorizărilor locale / generale
• Obiceiuri alimentare vicioase
• Igiena orală habituală
• Deficienţe ale unor tratamente anterioare
• Condiţii socio-economice, obiceiuri familiale
 Categoria a II-a – informaţii
care urmăresc :
• Să explice motivele dezvoltării cariei care să
permită un plan de tratament al factorului
etiologic cel mai important
• Să determine efectul tratamentului cauzal şi să
indice necesitatea unor măsuri suplimentare
• Să asigure informaţii pe care medicul să le
poată folosi în prognosticul bolii
Cuprinde o serie de teste de laborator ca instrument
de identificare a indivizilor cu risc de carie
Categoria a II-a: teste de laborator

• Teste microbiene
• Rata fluxului salivar
• Capacitatea-tampon salivară
• Indicele de placă microbiană dentară
• Istoricul alimentaţiei în 24 de ore,
sau orarul pentru 3, 5 ori 7 zile
 Teste microbiene
• Măsurarea număr de unităţi formatoare de
colonii bacteriene (UCF) / ml de salivă pentru:
• Streptococ mutans: prin metodă de laborator sau directă
• Lactobacil: prin metodă de laborator sau directă
Metode de măsurare pentru Sm:
De laborator: din salivă, pe mediu de transport selectiv sau pe
o spatulă de lemn contaminată cu salivă
Directă: Sm are capacit. de a creşte pe suprafeţe dure
Specifică zonei - din spaţiile proximale: pe pene de lemn şi apoi
direct pe mediul specific
•Prezenţa Sm este un bun indicator pentru dentiţia primară. Mai
mult de 1 mil. UCF/ml de salivă arată că majoritatea dinţilor sunt
colonizaţi = risc crescut
 Teste salivare
 Rata fluxului salivar:
– Colectarea salivei de repaus timp de 10-15 min.într-un tub
gradat (mai puţin de 0,1ml/min este considerată valoare de
risc)
– Colectarea salivei stimulate, după mestecare de parafină topită
5 minute, se elimină spuma iniţială (mai puţin de 0,7 ml/min
este considerată valoare de risc)
 Capacitatea tampon a salivei:
– Metodă de laborator: 1 ml. Salivă + 3 ml.HCl. amestec supus
unui curent de aer 20 min.apoi se ia pH-ul final
– Metoda directă – o picătură de salivă stimulată pe o bandă ce
conţine acid şi un indicator de pH.Se apreciază pH-ul după
culoarea obţinută comparată cu o scală de valori.
 Categoria a III-a: teste adiţionale
• Sialometria avansată: secreţia ne- / stimulată
• Compoziţia salivei: factori antimicrobieni,
anti-aciditate, antisolubilizare;
• Analiza totală şi localizat-specifică a plăcii;
• Analiza totală şi localizat-specifică a fluidului
plăcii;
• Caracteristici dentare: solubilitate la acizi,
cantitatea de F, oligoelemente;
• Profilurile orale de clearance / retenţie.
Teste de laborator complexe, ce necesită aparatură
specială şi NU indică un factor etiologic specific !!
 Testele de evaluare a riscului la
carie NU constituie o alternativă a
examenului clinic; dimpotrivă,
rezultatele lor combinate cu cele
clinice, determină prognosticul şi
decizia de abordare terapeutică !
 Grupurile de risc cariogen

Încadrarea pacienților în grupuri de risc,

pe baza evaluării riscului de carie
(din punct de vedere clinic)
 Pacienţii cu risc crescut de carie
• 2 sau mai multe leziuni carioase primare, inclusiv pe
suprafețele netede
• un nr. mare de restaurări, cele mai multe cu carii secundare
• leziuni carioase complicate, care au necesitat / necesită
tratamente endodontice
• dinţi absenți, după extracții datorate complicațiilor cariilor
dentare
• obiceiuri alimentare defavorabile
• flux salivar scăzut
• număr mare de bacterii cariogene în salivă
• neglijență față de starea de sănătate dentară
• condiții socio-profesionale și deprinderi familiale
defavorabile
 Pacienţii cu risc scăzut de carie:
• Nici o leziune carioasă primară şi / sau secundară
decelabilă clinic şi radiologic
• Nici o obturaţie, sau foarte puţine în raport cu
vârsta dentară
• Nici o extracţie datorată complicațiilor cariilor
dentare

Pacienţii cu risc mediu de carie

• cei care se încadrează între cele 2 categorii
anterioare
Riscul de carie – grupul de risc:
clasificarea după criteriile stabilite de
Axelsson (2000)

-Fără risc prezent de carie (C0)

- Cu risc scăzut de carie (C1)
-Cu risc mediu de carie (C2)
- Cu risc crescut de carie (C3)
 Riscul de carie – grupul de risc:
clasificarea după criteriile stabilite de
Axelsson (2000)
• Prezența microorganismelor cariogene (Sm și lactobacili)
și rata de formare a plăcii microbiene dentare
• Prevalența – raportată la grupele de vârstă
• Incidența – raportată la grupele de vârstă
• Factorii de risc – externi / interni
• Factorii de prevenție
 Atitudinea terapeutică =
= raportată la grupul de risc:

-Fără risc prezent de carie (C0)

- Cu risc scăzut de carie (C1)
-Cu risc mediu de carie (C2)
- Cu risc crescut de carie (C3)
 Vă mulțumesc
pentru atenție !