INFECŢII ALE CĂILOR

AERIENE SUPERIOARE
Dr. N. NISTOR

CLINICA I PEDIATRIE UMF IASI

Elemente de
anatomie
Faringele, conduct
musculo-membranos, este
asezat inapoia foselor
nazale, a cavitatii bucale si
a laringelui, inaintea
coloanei cervicale. In sus
se intinde pana la baza
craniului, iar in jos se
continua cu esofagul. El
reprezinta o raspantie in
care se incruciseaza calea
respiratorie cu cea
digestiva. Faringele mai
serveste la ventilarea
urechii medii si la fonatie
 RINOFARINGELE (nazofaringele sau
"cavumul" clinicienilor), comunica anterior
cu fosele nazale prin choane;

RINOFARINGITA- proces inflamator

infecţios de etiologie virală, localizat primitiv
la nivelul mucoasei nazofaringiene (cea mai
frecv.inf.la copil)
 ETIOLOGIE
1.Factorii DETERMINANŢI sunt virusurile:

• rinovirusurile (cel mai frecvent,>1/3cazuri)

• coronavirusurile
• adenovirusurile
• VSR etc
• Boala apare mai frecvent în sezonul rece,copiii
putând face 5-8 infecţii/an, susceptibilitatea
maximă fiind în primii 2 ani de viaţă.

• Bacteriile sunt rar implicate în stadiul iniţial

însă în 15-20% din cazuri, pe infectia initial
virala, pot surveni suprainfecţii bacteriene cu:
-streptococ grup A
-pneumococ
-Haemophilus influenzae
-stafilococ
• Factorii FAVORIZANŢI:
-virsta mica
-malnutritia
-terenul atopic
-hipertrofia vegetatiilor adenoide
-refluxul gastroesofagian
-conditii deficitare de igiena
 Manifestări clinice
• La sugar debutul bolii este cu strănut,
obstrucţie nazală şi rinoree.
Concomitent sunt prezente semne generale:
-febră 39-40, putând determina convulsii
febrile
-iritabilitate
-supt dificil (deoarece din cauza obstr. naz.nu poate respira pe nas)
-tuse
-uneori vărsături şi chiar scaune diareice
La copilul mare, simptomele sunt mai putin
accentuate:
• uscaciunea mucoasei nazale si faringiene
• disfagie
• tuse iritativa
• stranut
• mialgii
• cefalee
 LA EXAMENUL OBIECTIV:
-narinele si buza sup.pot fi tumefiate din cauza
iritatiei produse de secretiile nazale.

-rinoreea initial seroasa, in 2-3 zile devine

mucopurulenta ( dar la sugarul mic ea lipseste, deoarece secretiile
nazofaringiene se preling posterior dat.pozitiei declive )

-faringele este congestionat difuz, uneori

granulat (dat.hipertrofiei foliculilor limfatici)
-ganglionii regionali pot fi mariti de volum
 Diagnosticul
• este exclusiv clinic
• anamneza poate evidentia contextul
epidemiologic pozitiv (prezenta unui caz de infectie
respiratorie in familie sau colectivit) iar ex clinic pune in

evidenta hiperemie faringoamigdaliana.

• de obicei nu sunt necesare investigatii
biologice
 Dg. Diferential:
• Corpi straini in fosa nazala (rinoree unilaterala)
• Coriza luetica dar care este afebrila,insoteste alte
semne de lues congenital iar serologia este pozitiva
• Rinita alergica dar care este fara febra, rinoreea este
seroasa, accese de stranut, prurit nazal si conjunctival,
hiperlacrimare,iar la ex. clinic mucoasa nazala este palida
• Rinofaringita ca simptom de debut al unor
boli infecto-contagioase ( rujeola, tuse convulsiva
etc)
 Evolutie,complicatii
• Evolutia este benigna si in lipsa complic.
se vindeca in 3-5 zile.
Complicatii posibile:
• suprainfectia bacteriana la copiii mici
• otita medie (aprox.25 % din cazuri)
• Sinuzite la copiii mari
• Complicatii pe tractul respirator inf: laringite,
bronsiolite, pneumonii
• Complicatii meningiene ( meningita cu H. infl) rar
 Tratament
Igieno-dietetic:
• Sugarul nu va fi fortat sa primeasca
alimentatia, dar hidratarea este obligatorie,
cu supliment hidric (ceai), in perioada
febrila (10-20 ml/kg peste necesarul fiziologic pentru fiecare
grad de temperatura)

• La copilul mare se recomanda repaus la

pat in perioada febrila.
 Tratament (II)
Simptomatic:
• combaterea febrei: Paracetamol 50
mg/kg/zi in 4 prize si/sau Ibuprofen 20 mg/
Kg/zi. Daca febra depaseste 38,5 -39,
se recomanda metode fizice: impachetari,
bai hipotermizante sau stergerea tegum.
cu un burete inmuiat in apa
Combaterea
obstructiei nazale

prin instilatii nazale cu

ser fiziologic sau
spray-uri nazale
decongestionante. cu
15 min. inainte de
mese si de culcare,
urmate de aspirarea
secretiilor nazale sau
indepartarea mecanica
a lor cu o pompita sau
tampon de vata.
 FARINGITELE/ FARINGOAMIGDALITE ACUTE

• Afectarea faringelui se intilneste in maj.inf.

tractului respirator.

• In sens strict, notiunea de faringita si

faringoamigdalita se refera la acele sit.in
care sediul principal al inf. este faringele
sau amigdalele.
 Etiologia
• Este in general virala.
• Singura bacterie care poate produce
amigdalita si care netratata corect poate
da complicatii mai ales la distanta este
streptococul beta hemolitic grup A
 Faringita virala
• debut progresiv cu febra,anorexie, dureri
faringiene moderate
• rinoree,tuse
• inflamatie a faringelui cu mici ulceratii superficiale pe
palatul moale si pe peretele posterior al faringelui
• uneori apar depozite alb-galbui, ceea ce face dificil
diagnosticul diferential clinic cu amigdalita streptococica
• ganglionii cervicali sunt, de obicei, moderat mariti de
volum,de consistenta crescuta si pot fi durerosi
• poate coexista afectare laringiana
• numarul de leucocite poate fi normal sau
crescut

• durata bolii este de 2-5 zile

• de obicei nu exista complicatii importante

Forme particulare de faringita virala

• Faringita cu virusul Epstein Barr care

poate insoti semnele clinice ale
mononucleozei infectioase
• Herpangina det. de
unele tipuri de virus
Coxsackie A in care exista
febra pina la 41gr iar la
ex. local se evid.
microvezicule cu
diametrul de 1-2 mm si
ulceratii de 3-4 mm in
zilele 3 si 4 de boala,
leziunea ulcerativa fiind
inconjurata de o areola
rosie
 FARINGITA STREPTOCOCICA
(ANGINA STREPTOCOCICA)

• este cauzata de streptococul beta

hemolitic grup A si reprezinta 15-30% din
totalul faringitelor la copil
 Ea are urmatoarele car. clinico-
epidemiologice sugestive pentru
etiologia streptococica:

1.Febra > 38

2.Absenta tusei,rinitei, disfagiei si

conjunctivitei ( care sugereaza etiologia
virala)
3.Tumefactie si hipertrofie
amigdaliana cu depozite
pultacee in cripte

4.Lueta uneori edematiata

5.Picheteuri hemoragice pe
pilierii anteriori si palat
6.Adenopatie cervicala anterioara dureroasa
7. Uneori limba zmeurie si eruptie
scarlatiniforma
8.Hemoleucograma arata leucocitoza cu
neutrofilie
9.Febra are o durata de 1-4 zile iar boala de
7-10 zile
• Aceste manif.insa au o specificit.redusa pentru
diagnosticul de certitudine, de aceea este
necesara cultura exudatului faringian pentru
identificarea strepto.β hemolitic gr.A.
• Nu se recom. determinarea titrului ASLO care
creste abia dupa 3 saptamini de de la infectia
acuta, incit antibioterapia nu se va initia numai
pe baza unui titru ASLO crescut.
• ASLO crescut confirma infectia streptoc. in
antecedente in caz de suspiciune de RAA sau
GNAP
 Tratament
Obiective:
• prevenirea complic.nesupurative (RAA, GNAP)
• profilaxia complicatiilor supurative:
- abces periamigdalian
-mastoidita
-sinuzita
-otita medie
• ameliorarea manifestarilor clinice
• scaderea contagiozitatii bolii
 Antibioticul de electie este
PENICILINA:
• fie Penicilina G iv sau im:100 000 u/kg
(max.1 600 000 u/zi) in 2-4 prize 10 zile
insa complianta la tratament este scazuta
deoarece copiii se simpt bine dupa 2-3 zile
• fie Penicilina V po timp de 10 zile cu 1 ora
inainte sau 2 ore dupa masa:
-copii: 250 mg de 2-3 ori /zi
-adolescenti: 500 mg de 2 ori/zi
• Eritromicina po in doza de 40-50 mg/kg/zi
in 4 prize timp de 10 zile sau Azitromicina
10 mg/kg/zi, în priză unică zilnică timp de
3- 5 zile sunt alternative la cei alergici la
penicilina.

• Cefalosporinele sunt o alternativa cu

rezultate superioare dar cu cost mai mare.
• Terapia contactilor din familie sau colectivitatea
frecventata de copil nu se recomanda decit la
contactii pacientilor cu infectii invazive cu
streptococ. β hem.gr.A:
-fasceita necrozanta
-sindromul socului toxic

• Pentru calmarea durerilor faringiene si scaderea

febrei se vor folosi AINS: Paracetamol po sau
intrarectal in doza de 50 mg/kg/zi in 4 prize.
 Decizia pentru recomandarea
amigdalectomiei impune:
• dovedirea etiologiei streptococice
si
• prezenta unuia din urmatoarele criterii clinice:
-peste 5 episoade/an
-odinofagie severa
-febra>39 grade
-depozite pultacee
-adenopatie laterocervicala dureroasa
 ADENOIDITELE
• Amigdala faringiana
Luschka situată în
nazofaringe face
parte din cercul de
tesut limfatic
Waldeyer.
• ADENOIDITA ACUTA este o afectiune
frecvent intilnita la sugar si copilul mic,
constind in inflamatia acuta a acestei
amigdale.
• Etiologia este cel mai frecvent virala, dar
exista si adenoidite cu germeni piogeni
banali, streptococi, stafilococi sau
pneumococi supraadaugati infectiei virale
initiale
 Clinic
• Debut brusc, de obicei cu febra>(39-40), de
tip invers (ascensiune febrila dimineata
prin acumularea secretiilor in cursul noptii)
• Cele mai caracteristice manifestari sunt
respiratia orala (uneori prezenta numai in
cursul noptii, in special in decubit dorsal,
pozitie in care apare si sforaitul) si rinoreea
mucopurulenta.
• Somnul este agitat cu respiratie
zgomotoasa din cauza obstructiei nazale
intense care determina si dificultati de
alimentatie.
• La examenul ORL se constata rinoree
mucopurulenta anterioara si posterioara si
inflamatia amigdalei faringiene.
 Tratamentul

• Este asemanator rinofaringitei acute dar

uneori poate fi necesara si administrarea
unui antibiotic (Amoxicilina 50 mg/kg/zi
sau Cefaclor 30 mg/kg/zi).
 Evolutie, complicatii
• In majoritatea cazurilor evolutia este
favorabila in 3-5 zile.
• Complicatiile sunt posibile mai ales la
sugar:
-otita medie acuta catarala sau supurata
-laringita
-abces retrofaringian
 ADENOIDITELE CRONICE
• Infectiile acute repetate ale amigdalei faringiene
determina treptat o hipertrofie permanenta ,
nereductibila a acestui tesut limfoid, a carui
grosime poate atinge uneori 2-3 cm, impiedicind
trecerea aerului prin fosele nazale si obstruind
trompa lui Eustachio si care poarta denumirea
de adenoidita cronica sau vegetatii adenoide
 Tabloul clinic este evocator:
• copilul respira cu gura deschisa mai ales in
somn
• respiratia este zgomotoasa, sforaitoare
• vocea este nazonata
• rinoreea este persistenta
• in timp se instaleaza un grad de hipoxie cronica
cu repercursiuni asupra dezvoltarii staturo-
ponderale
• hipoacuzia este obisnuita dind fizionomiei sale
un aer absent, un aspect”naucit”, iar uneori este
afectat gustul si mirosul
• Frecvent se asociaza otita medie
recurenta sau cronica prin obstructia
orificiului trompei lui Eustachio.
• Cind hipertrofia adenoidiana este foarte
voluminoasa copiii pot prezenta apnee in
cursul somnului.
• In timp se instaleaza
faciesul adenoidian
caracteristic: maxilar
superior slab dezv,
prognatism al mandib,
baza nasului largita,
buze rasfrinte, buza
superioara adesea
iritata din cauza
rinoreei
 Diagnosticul
• este confirmat de rinoscopia posterioara si
tuseul tesutului adenoidian care
evidentiaza hipetrofia lui (vegetatii
adenoide).
Tratamentul consta in ADEINODECTOMIE
care este indicata in special in urmatoarele
situatii:

• respiratie orala persistenta

• facies adenoidian
• otita medie recurenta sau cronica adesea
asociate cu hipoacuzie de transmisie
 SINUZITELE
• Sunt procese inflamatorii la
nivelul structurilor ce comunica
cu nazofaringele.
• Sinusurile cel mai frecvent
afectate la copil sunt cele
maxilare si celulele etmoidale
anterioare si posterioare.
• Sinusurile sfenoidale se
formeaza la virsta de 3-4 ani
iar cele frontale se dezvolta si
pneumatizeaza intre 8 si 12
ani.
 Forme clinice
• ETMOIDITA ACUTA:
-etmoidita acuta neexteriorizata
-etmoidita acuta exteriorizata
-etmoidita acuta complicata
• RINOSINUZITA MAXILARA
• SINUZITA MAXILARA
 Etmoidita acuta
• este principala complicatie a rinofaringitei
la copilul de 2-3 ani si constituie o urgenta
terapeutica datorita riscului major de
complicatii oftalmologice si neurologice.
• Etiologia este bacteriana :
-Haemophilus influenzae
-stafilococ auriu
-pneumococ etc.
 1.Etmoidita acuta neexteriorizata

Se manifesta prin semnele unei faringite

asociate cu:

• febra mare (>39)

• stare generala grava, toxica

• edem moderat al
pleoapei superioare,
cu tumefactia
unghiului intern al
ochiului si radacinii
nasului, cu tegumente
periorbitare rosii si
calde, fara inflamatie
conjunctivala.
• rinoree persistenta de aceeasi parte.

• Rinoscopia anterioara evidentiaza puroi la

nivelul orificiilor de drenaj al sinusurilor
etmoidale
 2.Etmoidita acuta exteriorizata:
• febra>39
• edem palpebral superior si inferior simetric
• edem conjunctival
• rinoree purulenta de aceeasi parte.
 3.Etmoidita acuta complicata:
Complicatiile oftalmologice posibile:
• celulita orbitara
• abces subperiostic
• abces orbitar
Semnele acestor complicatii oftalmologice:
• imobilitatea globilor oculari
• exoftalmia severa
• midriaza
• paralizii de nervi oculomotori
• edem conjunctival
Complicatiile neurologice pot fi:
• tromboflebita sinusului cavernos
• meningita
• abcesul cerebral
Clinic, aceste complicatii neurologice se pot
manifesta prin:
• crize convulsive
• sindrom meningian
• tulburari ale starii de constienta pina la coma.
Se impune hemocultura si punctia lombara
 Tratamentul etmoiditei acute
• Se va efctua numai in spital
• Pina la identificarea agentului etiologic prin
exudat faringian, cultura secretiei sinusale,
hemocultura sau cultura din LCR, se va institui o
antibioterapie de prima intentie cu Cefalosporina
de generatia a III-a asociata cu un aminoglicozid
(ex. Gentamicina) ± penicilina cu inhibitor de
beta-lactamaza (Augmentin).
• Dupa identificarea germenului se va face o
antibioterapie tintita timp de 10-15 zile conform
antibiogramei.
• Se va asocia tratament decongestionant
prin instilatii nazale urmate de aspirarea
secretiilor purulente.
• In forma neexteriorizata, la copilul mare
poate fi necesara punctia sinusala si
drenaj sub control endoscopic endonazal.
 RINOSINUZITA MAXILARA
Apare la copii sub 6 ani, avind etiologie
bacteriana
Tablou clinic:
• rinoree purulenta
• tuse productiva, frecvent nocturna si
matinala
• uneori cefalee
• Rinoscopia anterioara suspecteaza
diagnosticul care este confirmat de
opacifierea sinusurilor etmoido-maxilare
pe radiografie.
• Biologic se constata leucocitoza cu
polinucleoza si reactanti de faza acuta
moderat crescuti (VSH,Fg,CRP).
 Tratamentul
• Este simptomatic asociat cu
antibioticoterapie eficienta in special pe
H.influenzae ( Unasyn, Augmentin sau
Claritromicina) pe o durata de 10-14 zile.
 SINUZITA MAXILARA
VERITABILA se manifesta prin:
• Persistenta tusei productive cu
expectoratie la 5-7 zile dupa o rinofaringita
acuta.

• rinoscopia anterioara confirma diagn.

evidentiind puroi in fosele nazale si
congestia cornetului mijlociu si inferior.
• Radiografia de sinusuri sau CT este necesara
doar in caz de complicatii oftalmologice sau
neurologice.

• Tratamentul consta in aspiratie maxilara prin

endoscopie sinusala ( care a inlocuit punctia
sinusala ce se efectua in trecut si care a devenit
inutila pentru diagnostic). Endoscopia sinusala
permite si recoltarea de secretii purulente pentru
diagnosticul etiologic.
• Se va asocia antibioterapie tintita conform
antibiogramei.
INFECTII ALE LARINGELUI SI
TRAHEEI
Particularitati ale
laringelui la copil fata
de adult

Adult

Copil
Laringele este mai sus
situat:
-nou-nascut : C1
-6 luni: C3
 Laringitele acute sunt inflamaţii acute
ale mucoasei laringiene, de etiologie
infecţioasă, relativ frecvente la copil
Ele reprezintă o urgenţă
majoră, ce poate constitui cauză de
deces (la sugar) sau poate evolua cu
manifestări clinice dramatice şi risc
letal (la copilul mare)
• Obstrucţia inflamatorie a laringelui determină un
tablou clinic caracteristic, comun pentru un grup
de afecţiuni, cunoscut sub den. generică de
crup care se car. prin:
-tuse aspră, bitonală
-voce răguşită (det.de afectarea inflam.a
corzilor vocale)
-stridor inspirator (zgomot aspru,audibil în sp. în
timpul inspirului, produs de turbulenţa fluxului de
aer care străbate o zonă îngustată a căilor
aeriene şi de vibraţia structurilor acestora )
• Leziunea supraglotică este sugerată de un
stridor care se modifică odată cu poziţia
capului şi gâtului.
• Obstrucţia subglotica determină de obicei
un stridor mai accentuat în timpul plânsului
care diminuă până la dispariţie în cursul
somnului
• la sugar şi copilul mic, rareori o inf. respir. se
limitează la o singură reg.,ci de obicei se extinde
şi din acest motiv nu se poate o clasific. a lor pe
criterii anatomice.
• Totuşi, mai ales din motive didactice, în cadrul
inf. ac. nondifterice ale reg. laringo -traheale se
pot distinge câteva entităţi:
- laringita catarală
- epiglotita
- laringo-traheobronşita
-laringita spasmodică
 Laringita acută catarală
• boală infecţioasă de etiologie virală, frecventă la
sugar şi copil
• debutul este printr-o IACRS,cu obstr. nazală,
coriză, tuse iar în evol. apar:
-răguşeală
-tuse lătrătoare
-stridor
simptome care se accentuează în cursul nopţii
• copilul este afebril sau are febră mică (38 gr)
• copilul mare poate acuza disfagie
 De obicei nu prez. semne de IRA,dar
uneori la sugar acestea pot fi totuşi
prezente:
• agitaţie
• accentuarea stridorului
• dispnee
• tiraj suprasternal şi supraclavicular
• Cu excepţia congestiei faringiene şi eventual a
semnelor de obstrucţie nazală, examenul fizic
este de obicei normal.
• Ex.ORL evidenţiază edem inflamator în
principalul loc al obstrucţiei: corzi vocale şi ţesut
subglotic.
• Afecţiunea este în general uşoară, cu o durată
de 3-4 zile.
• Tratamentul constă doar în repausul corzilor
vocale, deci se recomandă să comunice doar cu
vocea şoptită.
 LARINGOTRAHEOBRONŞITA AC.
(Laringita ac.subglotică

Etiologia este virala, în 2/3 din cazuri fiind determinată de

virusurile paragripale şi adenovirusuri.
Mai sunt implicate VSR, rinovirusurile, virusul gripal şi
rujeolic.
Afectează în special grupa de vârstă 6-36 luni.
 Clinic
În general,afectarea laringiană este precedată cu câteva
zile de semnele unei inf. de căi resp. sup.
Iniţial apar:
• tuse aspră, lătrătoare
• voce răguşită
• stridor inspirator intermitent
 Hipertermia
Disfagia
Starea toxică

lipsesc în această afecţiune!!

( dg. Diferential cu epiglotita in care
aceste semne sunt prezente )
 Tratament
Este prudent de a trata în spital toate
formele de LAS, dat fiind evoluţia
imprevizibilă,dar uneori pot fi tratate şi la
domiciliu.
Indicaţiile de spitalizare obligatorie:
1.copil< 1 an
2.semne de IRA (cianoză,tiraj, agitaţie)
3.febră şi leucocitoză (posibil epiglotita)
4.istoric de laringită acută recurentă sau asociere
de stridor congenital

5.copil > de 3-4 ani ( epiglotita devine mai

probabilă)

6.părinti necooperanţi care nu pot asigura ingrijirea

la domiciliu sau transportul la spital în caz de
agravare
 Metode terapeutice

• nu necesita antibioterapie însă atenţie la

excluderea unei epiglotite;

• atmosferă caldă şi umedă care ar ameliora

respiratia dar nu exista argumente
suficiente.
• liniştirea copilului este esenţială pentru
ameliorarea efortului respirator, stridorului şi
IRA. În acest sens se va accepta prezenţa
mamei şi se vor reduce la minim manevrele
dureroase pentru a evita anxietatea şi agitaţia;
• se vor evita însă sedativele clasice ( diazepam,
fenobarbital) care deprimă centrii respiratori.
• singurul sedativ acceptat şi numai în caz de
agitaţie severă ,este Cloralhidratul, în doză de
10-15 mg/kg/doză, repetat la nevoie.
CORTICOTERAPIE:
• Dexametazona 0,2-0,6mg/kg/doză, la 12 ore iv
SAU
• HHC 10 -15 mg/kg/zi în 3-4 prize iv
• SAU
• Prednison 1-2 mg/kg/zi în 3-4 prize (în f. uşoare)
• Aerosoli cu adrenalină câte 0,5 ml în 3 ml
ser fiziologic din 30 în 30 min, apoi după
ameliorare mai rar în funcţie de fiecare caz
în parte;

• Oxigenoterapie
• La nevoie intubaţie traheală cu o sondă de
dimensiuni potrivite, a cărei indicaţie se
bazează de obicei pe semne clinice de
agravare şi pe pulsoximetrie. Intubaţia
este mentinută de obicei 3 zile, detubarea
facându-se în perioada de afebrilitate când
nu se mai aspiră secreţii pe sondă.
• Dacă se impune o perioadă mai lungă de
intubaţie, se va recurge la traheostomie.
 Epiglotita
(Laringita acută supraglotică)

Epiglotita este o celulita bacteriană rapid

progresiva localizata la epiglota si
tesuturile regiunii supraglotice cu risc
major de obstructie completa.
Reprezinta o mare urgenta pediatrica,
fiind o afectiune foarte grava, cu
evolutie fulminanta, uneori dramatica,
putind pune in pericol viata.
 Etiologia

• Este bacteriana, in 95% din cazuri fiind

determinata de Haemophilus influentzae
tip B si mult mai rar de streptococ grup A,
pneumococ şi stafilococ.
 Tablou clinic

• mai frecventa la virsta 2-7 ani;

• prodrom de infectie usoara a cailor respiratorii

superioare este prezent numai in 25% di cazuri;

• in majoritatea cazurilor insa debutul este brusc,

in interval de 3-4 ore ,in plina stare de sanatate;

• la copilul mic, prima manifestare poate fi

instalarea rapida a unei insuficienta respiratorii;
• afectarea starii generale;

• letargie;

• refuza sa manince si sa bea lichide din cauza

durerilor faringiene;

• disfagia este insa acuzata numai de copilul mai

mare , capabil sa o relateze;
• prezinta tulburari de deglutitie care fac ca
saliva sa se scurga in permanenta din
gura, care este mereu intredeschisa,
element f imp. de dg,epiglotita fiind
SINGURA ENTITATE CLINICA care
asociaza SIALORE + STRIDOR, dar
stridorul este mai putin sonor decit in
laringita subglotica si se insoteste de batai
ale aripilor nasului si tiraj superior;
• Copilul mare preferă
poziţia şezândă,
aplecat inainte
(poziţia trepiedului)
• poziţia de decubit
dorsal agraveaza
semnele de
insuficienţă
respiratorie (căderea
posterioară a epiglotei
tumefiate)
• IRA este rapid
progresiva, hipoxia
conducind la sete de
aer, anxietate ,
cianoza, tahicardie si
coma hipoxica
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe:

• Semnele clinice descrise

+
• Ex. ORL caracteristic :
• Laringoscopia se va face numai intr-un
serviciu bine dotat, deoarece in timpul
efectuarii ei exista risc de laringospasm cu
obstructie completa si stop
cardiorespirator
LARINGOSCOPIA DIRECTA epiglotă inflamata , este mult marita de volum,
intens edematiata,de culoare roşie aprinsă („ca cireaşa”) – semn
patognomonic.De asemeni se constata inflamatia intensa a tes vecine:pliuri
aritenoide si aritenoglotice, corzi vocale si chiar reg. subglotica

EPIGLOTA NORMALA

EPIGLOTITA
 În caz de suspiciune de epiglotită sunt
interzise:
• poziţia de decubit dorsal al copilului (risc
de cădere posterioară a epiglotei);
• examenul faringelui, utilizând spatula, care
poate declanşa un laringospasm care să
conducă la obstrucţia completă şi
deces.Acest examen poate fi efectuat de
către medicul ORL-ist, dar numai în sala
de operaţie, pregătit pentru traheostomie
sau intubaţie.
 Prognostic
Nediagnosticata si tratata la timp, are un
prognostic sever, cu o rata mare de
mortalitate (aprox. 25%) , decesul
producindu-se prin:
• soc toxicoseptic
• obstructie laringiana
• sau prin complicatii ale traheotomiei.
 TRATAMENT
• se va respecta poziţia de confort respirator
pe care o adoptă copilul. NU se va impune
forţat poziţia de decubit dorsal pentru
examenul clinic şi nici pentru efectuarea
unor investigaţii sau manevre terapeutice;
• se va evita examenul cavităţii bucale
deoarece există riscul supraadăugării unui
spasm glotic fatal;
• Chiar deca la prima evaluare IRA nu pare foarte
severa,PRIORITATEA TERAPEUTICA
ABSOLUTA: restabilirea permeabilittii cailor
aeriene prin intubatie sau, la nevoie
traheostomie.
• Imediat dupa intubatie, dispar semnele de IRA,
copilul se linisteste si de obicei adoarme
• In general intubatia este necesara pe o durata
de 2-3 zile
• Dupa detubare este posibila recrudescenta unor
semne de IRA de tip obstructiv, pentru care se
va administra HHC 10 mg/kg/zi si aerosoli cu
adrenalina.
• Deoarece etiologia bacteriana este certa,
trebuie obligatoriu instituita si antibioterapia de
urgenta: Cefalosporina de gener. A-III-a
(Cefotaxim sau Ceftriaxon 50-100 mg/kg/zi ) sau
Cloramfenicol 50-100 mg/kg/zi timp de 7-10 zile.
• Toti pacientii vor beneficia de
OXIGENOTERAPIE
• Corticoterapia in doze mari, desi controversata,
pare eficienta in combaterea edemului glotic.
– hemisuccinat de hidrocortizon: 20-50 mg/kg/zi
i.v. în 4-6 prize (sau alt preparat cortizonic
injectabil în doză echivalentă);
•
• Se mai recomanda aerosoli cu adrenalina
administrati in nebulizari pe masca