SALARIZAREA

Salariul reprezintă contraprestaţia muncii

depuse de salariat în baza contractului
individual de muncă.
  Pentru munca prestată în baza
contractului individual de muncă fiecare
salariat are dreptul la un salariu exprimat în
bani.
 La stabilirea şi la acordarea salariului este
interzisă orice discriminare pe criterii de
• sex,
• orientare sexuală,
• caracteristici genetice,
• vârstă,
• apartenenţă naţională,
• rasă,
• culoare,
• etnie,
• religie,
• opţiune politică,
• origine socială,
• handicap,
• situaţie sau responsabilitate familială,
• apartenenţă ori activitate sindicală.
 SALARIUL

INDEMNIZAŢIIL
SALARIUL DE E
BAZA

ADAOSURI

SPORURILE
 Salariile se plătesc
înaintea oricăror alte
obligaţii băneşti ale
angajatoriloR
•  Nivelurile salariale minime se stabilesc prin
contractele colective de muncă aplicabile.
 Salariul individual se stabileşte prin negocieri
individuale între angajator şi salariat.
 Sistemul de salarizare a personalului din
autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral
sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi
bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege,
cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.
 Salariul de bază minim brut pe ţară garantat
în plată
Începând cu data de 1 ianuarie 2019, salariul de bază minim
brut pe ţară garantat în plată se stabileşte în bani, fără a include
sporuri şi alte adaosuri, la suma de 2.080 lei lunar, pentru un
program normal de lucru în medie de 167,333 ore pe lună,
reprezentând 12,43 lei/oră.
  Prin excepţie pentru personalul încadrat pe funcţii pentru
care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în
muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare,
salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, fără a
include sporuri şi alte adaosuri, se majorează de la 2.080 lei la
2.350 lei lunar, pentru un program normal de lucru de 167,333
ore în medie pe lună, reprezentând 14,044 lei/oră”
Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin
contractul individual de muncă sub salariul de bază minim
brut orar pe ţară.

Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut

lunar cel puţin egal cu salariul de bază minim brut pe ţară.
Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care salariatul este
prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să îşi
desfăşoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu
excepţia grevei.
  Plata salariului
Salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată pe
lună, la data stabilită în contractul individual de
muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil
sau în regulamentul intern, după caz.
o prin casierie
o prin virament într-un cont bancar
Plata salariului se dovedeşte prin semnarea
statelor de plată, precum şi prin orice alte
documente justificative care demonstrează
efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit.
  Statele de plată, precum şi celelalte
documente justificative se păstrează şi se arhivează
de către angajator în aceleaşi condiţii şi termene ca
în cazul actelor contabile, conform legii.
 Reţinerile - nu pot depăşi în fiecare lună
jumătate din salariul net
• Nicio reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara
cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.
• În cazul pluralităţii de creditori ai salariatului va fi
respectată următoarea ordine:
  a) obligaţiile de întreţinere, conform Codului familiei;
  b) contribuţiile şi impozitele datorate către stat;
  c) daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte
ilicite;
  d) acoperirea altor datorii.
 Principiile generale ale sistemelor de
salarizare
 Principiul negocierii salariului.
Principiul fundamental al stabilirii salariilor este
cel al negocierii colective sau individuale intre
reprezentantii agentilor economici si
reprezentantii salariatilor. In decursul
negocierilor se vor avea in vedere posibilitatile
financiare reale ale unitatii  si
bineinteles  respectarea prevederilor legale cu
privire la  contractele colective de munca.
 Principiile generale ale sistemelor de
salarizare
Principiul fixarii salariului minim..
 Salariul minim reprezinta un element al constructiei unui
sistem de salarizare. Are rol de:
 protejare a salariatilor, a celor care sunt cu un nivel de
remunerare redus si cei care sunt expusi in cea mai
mare masura pe piata muncii;
 asigurarea de salarii ,,echitabile" ce vizeaza unele
categorii de salariati care  nu apartin in mod necesar
clasei cu salarizarea cea mai scazuta, dar unde au
aparut discrepante intre salarii.
 Principiile generale ale sistemelor de
salarizare
La munca egala salarii egale.
Acest principiu reprezinta punctul de plecare
pentru determinarea salariilor, iar idea de baza
este eliminarea discriminarii.
 In Codul Muncii se precizeaza ca la stabilirea
salariului nu pot fi facute ,,discriminari pe criterii
de: sex, politica, etnie, varsta sau de stare
materiala".
 Principiile generale ale sistemelor de
salarizare
Principiul salarizarii dupa cantitatea muncii.
Remunerarea in functie de cantitatea muncii are
in vedere cantitatea de produse sau lucrari
realizate intr-o perioada de timp. Aceasta
cantitate este determinata de marimea normei
de munca si de randamentul individual sau
colectiv.
 Principiile generale ale sistemelor de
salarizare
Principiul salarizarii in functie de calificarea
profesionala.
Da posibilitatea de a avea o concordanta intre
calificarea profesionala si lucrarile realizate, insa
pentru a masura cantitatea muncii trebuie
evaluata exact sarcina de munca si se impune
fundamentarea sarcinii de munca prin normarea
muncii.
 Principiile generale ale sistemelor de
salarizare
Principiul salarizarii dupa calitatea muncii.
Aplicarea acestui principiu se reflecta in sistemul
de salarizare prin prevederea unor premii pentru
realizarea pe perioade indelungate a unor
produse de calitate superioara.
 Principiile generale ale sistemelor de
salarizare
Principiul salarizarii in functie de conditiile de
munca.
• Conceperea oricarui sistem de salarizare
trebuie sa tina seama de conditiile in care se
desfasoara munca, acordandu-se salarii mai
mari celor care isi desfasoara activitatea in
conditii de munca grele, diferenta de salarizare
reprezentand cheltuieli mai mari strict necesare
refacerii sau reproducerii fortei de munca.
 Principiile generale ale sistemelor de
salarizare
Principiul liberalizarii salariilor.
• Fiecare societate comerciala sau regie
autonoma are potrivit legii, deplina libertate
de a-si stabili propriul sistem de salarizare in
raport cu forma de organizare, modul de
finantare si caracterul societatii.
 Principiile generale ale sistemelor de
salarizare
Caracterul confidential al salariilor.
Conform acestui principiu salariile de baza,
adaosurile si sporurile sunt confidentiale.
Confidentialitatea totala poate reduce motivarea
angajatilor, desi elimina tensiunile
interpersonale care pot aparea in cazul unor
diferentieri, scutind managerii de explicatii.
 TIMPUL DE MUNCA
• Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă
durata normală a timpului de muncă este de 8
ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
  
• În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani
durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi
de 30 de ore pe săptămână.
 TIMPUL DE MUNCA
• Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii
este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5
zile, cu două zile de repaus.

• În funcţie de specificul unităţii sau al muncii

prestate, se poate opta şi pentru o repartizare
inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei
normale a timpului de muncă de 40 de ore pe
săptămână.
 TIMPUL DE MUNCA
• Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii
este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5
zile, cu două zile de repaus.

• În funcţie de specificul unităţii sau al muncii

prestate, se poate opta şi pentru o repartizare
inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei
normale a timpului de muncă de 40 de ore pe
săptămână.
 TIMPUL DE MUNCA
• Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate
depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele
suplimentare.

• Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include

şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de
ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de
muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni
calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe
săptămână.
 TIMPUL DE MUNCA
• Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi
sau profesii se poate stabili prin negocieri
colective sau individuale ori prin acte
normative specifice o durată zilnică a timpului
de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.

• Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va

fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
 TIMPUL DE MUNCA
• Modul concret de stabilire a programului de lucru
inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore,
precum şi în cadrul săptămânii de lucru
comprimate va fi negociat prin contractul colectiv
de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa
acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.
• Programul de lucru inegal poate funcţiona numai
dacă este specificat expres în contractul
individual de muncă.
 Munca suplimentară
• Munca prestată în afara duratei normale a timpului
de muncă săptămânal, este considerată muncă
suplimentară.

• Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără

acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă
majoră sau pentru lucrări urgente destinate
prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării
consecinţelor unui accident.
 Munca suplimentară
• Sporul pentru munca suplimentarăse
stabileşte prin negociere, în cadrul
contractului colectiv de muncă sau, după caz,
al contractului individual de muncă, şi nu
poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
   Munca de noapte
Munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de
noapte.
Salariatul de noapte reprezintă, după caz:
  a) salariatul care efectuează muncă de noapte cel puţin 3 ore din
timpul său zilnic de lucru;
  b) salariatul care efectuează muncă de noapte în proporţie de cel
puţin 30% din timpul său lunar de lucru.

Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va

depăşi o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referinţă de
maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu
privire la repausul săptămânal.
   Munca de noapte
  Salariaţii de noapte beneficiază:
  a) fie de program de lucru redus cu o oră faţă de
durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care
efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără
ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
  b) fie de un spor pentru munca prestată în
timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă
timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de
noapte din timpul normal de lucru.