EDUCABILITATEA

Conceptul de educabilitate
Teorii privind educabilitatea
Ereditatea
Mediul
Educatia
• Conceptul de educabilitate
• Educabilitatea reprezintă potentialul de formare umană
sub influenta factorilor de mediu sau educationali.
• Perspective de abordare a educabilitătii
• biologică - disponibilitatea genotipului uman în favoarea
formării fenotipice individuale;
• filosofică - libertatea individului de a se forma, aproape
nelimitat, dar constient de perisabilitatea sa individuală;

• pedagogică - ansamblul posibilitătilor de a influenta cu

mijloace educative formarea personalitătii fiecărui individ
uman.
 Educabilitatea se manifestă în relatia educator- educat

Educator
• competente general umane: echilibru biopsihic,însusiri de
personalitate,experienŃă de cunoastere si de viată, disponibilitate de a
comunica
• competente profesionale:cultură generală, cultură de specialitate
• competente didactice: tact pedagogic, stil didactic

Educat
• echilibru biopsihic;
• capacităti cognitive,
• afective si volitive;
• experientă de cunoastere în curs de constituire;
• disponibilitate de a comunica si de a răspunde
• solicitărilor;
• capacitate de a receptiona,prelucra si integra experienta transmisă
 Teorii privind educabilitatea
• Teoriile ereditariste:
• Aceste teorii susţin rolul fundamental al eredităţii în devenirea fiinţei
umane, avându-şi originile în cercetările biologilor. Adepţii acestei teorii
sunt: Platon, Confucius, Schopenhauer, Lombroso, Herbert, Spencer,
Szondi, ş.a.
• În viziunea lor ereditatea determină orice evoluţie a omului.

Teoriile ereditariste exagerează rolul eredităţii, înlăturând rolul modelator

al celorlalţi factori: mediul social şi educaţia. Sunt teorii pesimiste, în
opoziţie cu concepţia educabilităţii, fapt ce diminuează rolul real şi
demonstrat al educaţiei şi mediului social.

Concepţiile ereditariste au inspirat teoriile extremiste care afirmau

superioritatea unor rase faţă de altele.
 Teoriile ambientaliste
• Ambientalismul (reprezentant, spre exemplu, de Helvétius,
Diderot, J. Locke, D. Hume dar şi de B. F. Skinner sau J.
Watson) absolutizează rolul şi ponderea factorilor sociali
(socioeducaţionali) în dezvoltarea individului negând sau
desconsiderând semnificaţia eredităţii.
• Curentul a fost susţinut mai ales de sociologi, dar
implicaţiile absolutizărilor au „atins“ şi psihologia şi teoriile
educaţiei.
• De la pesimismul pedagogic generat de ineism s-a alunecat
într-un optimism exagerat de tipul „educaţia poate totul“.
• Spre deosebire de ereditarişti, reprezentanţii
acestor teorii: Locke, Rousseau, Helvetius,
Watson, Diderot, afişau o încredere absolută în
puterea şi valoarea factorilor socio-
educaţionali :
• mediul
• Educaţia
• Ei neagă rolul eredităţii
• Pe poziţiile concepţiei ambientaliste se situează şi întemeietorii pedagogiei
moderne, (Comenius şi Pestalozzi) dar şi reprezentanţii behaviorismului
contemporan(Skinner, Brunner şi alţii).

• În epoca noastră, concepţia ambientalistă cu privire la educabilitate a fost

susţinută îndeosebi de către sociologi, care vedeau în educaţie unul din
factorii cei mai importanţi pentru stabilirea echilibrului social.
• Considerau educaţia drept o socializare metodică a tinerei generaţii,
socializare care trebuie realizată în conformitate cu imperativul social.
• De asemenea sunt incluse şi unele curente pedagogice pedocentriste (Key,
Montessori, Tolstoi) care susţineau că trebuie să lăsăm copilul să se dezvolte
în mod liber, în cadrul mediului ambiant, conform trebuinţelor şi aspiraţiilor
sale.
• Limitele celor două tipuri de teorii : ambientaliste şi ereditariste, constau, în
absolutizarea rolului unui anumit grup de factori în formarea şi dezvoltarea
personalităţii umane, negându-i pe ceilalţi.
 Teoria dublei( triplei) determinări

• (Democrit, Diderot, Herzen, şi alţii ), au adoptat o poziţie de mijloc.

• Ei susţin atât rolul eredităţii, cât şi al mediului socio-cultural, deci şi
educaţional, în interacţiune; considerând, aşa cum am arătat mai sus, că în
dezvoltarea personalităţii contribuie trei factori, atunci se poate vorbi de
teoriile triplei determinări – ereditatea, mediul, cel social îndeosebi şi
educaţia, aceasta din urmă având un rol precumpănitor în dezvoltarea
personalităţii,
• recunoşteau interacţiunea celor trei factori : ereditate, mediu, educaţie în
procesul formării fiinţei umane.
• Teoria triplei determinări evidenţiază adevărul că personalitatea este o
unitate biopsihosocială, rezultat al interacţiunii celor trei factori – ereditate,
mediu şi educaţie.
• Ea constituie concepţia pedagogică ştiinţifică despre dezvoltarea
personalităţii, care a contribuit şi va contribui la dezvoltarea şi
perfecţionarea educaţiei şi învăţământului.
 Ereditatea - premisă naturală
a dezvoltării psiho-individuale
• fenomenul transmiterii informatiei genetice
de la ascendenti la descendenti
• premisă necesară, dar nu suficientă pentru
dezvoltarea personalitătii individului
• actiune probabilistă, oferind fie un potential
genetic normal ce trebuie valorificat, fie un
potential genetic deficitar ce poate fi
compensat în diverse grade
 Mediul – cadru socio-uman al
dezvoltării psiho-individuale
• Mediul - ansamblul elementelor naturale,sociale,
culturale ce ne înconjoară si cu care omul este în
interactiune permanentă pe tot parcursul vietii sale.
• mediul fizico-chimic si biotic
• mediul socio-uman
• mediul proximal
• mediul distal
• Actionează aleatoriu, probabilist, putând fi, în egală
măsură, o sansă a dezvoltării sau un blocaj al acesteia.
 Educatia – factor determinant
al dezvoltării psiho-individuale
• mediază între potentialitatea de
dezvoltare,propusă de ereditate si oferta de
posibilităti a mediului;
• organizator de proces sau operator special al
personogenezei;
• include un sistem complex de actiuni si
influente de natură formativă si informativă si
are rol hotărâtor în formarea personalitătii
umane.
 Atitudini pedagogice
• Optimismul pedagogic:
• Cultura reprezintă un proces de umanizare a
pornirilor instinctuale, iar educatia reprezintă
sursa tuturor virtutilor- Erasmus din Rotterdam
• Omul devine Om numai prin educatie(erudiŃie,
moralitate, pietate)- Jan Amos Comenius
• Omul este o fiintă educabilă; copilul vine pe lume
cu ratiune, dar eficienta ei se împlineste în
exercitiul educativ- John Locke
• De la natură copilul este bun si liber;societatea îl
corupe.- Jean-Jacques Rousseau
 Scepticismul pedagogic
• Se manifestă ca urmare a
conflictelor,războaielor, perioadelor de refacere
după dezastre naturale si sociale, care au
generatstări de tensiune si dezamăgiri cu
privire la educatia omului.
• Sustine predestinarea biologică, genetică a
omului si imposibilitatea influentării exterioare
a formării si dezvoltării sale.
• Reprezentanti: Martin Heidegger, Jean Paul
Sartre, etc
Realismul pedagogic

Ereditate –Educatie - Mediu